830 matches
-
și, între ele, palatul cu un etaj al contesei Nemes, unde - la parter - spre stradă, în dreapta intrării, ne-am instalat noi. Deasupra noastră, pe toată fațada, se afla Consulatul francez, cu balcon și, drapel roșu-alb-albastru. Curtea dreptunghiulară, pietruită, cu mici smocuri de iarbă țâșnind ici și colo printre pietre, cu lungimea spre interior, avea în fund o poartă neagră, mare, de fier, deasupra căreia se întindea apartamentul contesei, corespunzător celui unde se adăpostea consulatul. De o parte și de alta a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
femei care-i aduceau daruri pentru copil, pe care le introduceau în scutecele acestuia. La botezul copilului participau pe lângă nași și rudele copilului, vecinii, prietenii apropiați. Când împlinea un an, copilului i se „tăia moțul”, adică i se tăia un smoc de păr din creștet. Dacă nu are de unde să i se taie moțul la un an, atunci obiceiul era să se taie la trei ani. Până nu i se ia moțul copilului nu e voie să se tundă copilul. Acest
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Lungu, poate ocazia de a absorbi și la nivel de limbaj o Românie vie, pe alocuri exotică, peticită, în chinuri. O Românie care stă să iasă din propria ei piele, asemeni unui șarpe. În urmă rămân resturi inestetice de nostalgii, smocuri de metehne practicate îndelung drept bune practici, rămân scame de neputință și resemnare. Drumul spre libertate a celui scăpat din chinga comunistă e barat și din interior și din exterior. Are propriile lui idiosincrazii, are propriile lui bariere de înțelegere
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
devenim arme. După ce privi atentă capul Minotaurului reprezentat extrem de detaliat, cu o rigoare cvasi-rituală, Ondine îi împărtăși și prietenei sale rezultatul investigației: − Picasso a petrecut vreo două luni desăvârșind gravura asta. Uită-te cu ce grijă redă fiecare cârlionț și smoc de păr al monstrului! Coarnele sunt doar rezultanta agonică a vastității hirsute și obscure ce le susține; vălurit ca o mare, chipul Minotaurului evocă stihia stârnită de revolta împotriva diminuării, înhăitarea necesară a lucrurilor care nu cred în propria insignifianță
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îndeamnă: hai, ușurel, gata, alta... Când stele noi încep a urca pe firmament, atunci da bice boilor și pornește spre casă. Așa trudește an de an, clădind capita după capita, sub cerul albastru, imaculat. Cand și când, ia câte un smoc de fan proaspăt și îl freacă între palmele bătucite pentru a simți plăcerea plevii care îl gâdilă în palme; uneori ia chiar între dinți un lujer, îl musca în doară, savurându- i gustul de țărâna și de iarbă, apoi îl
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de poposire. În această mică pauză, inspirăm adânc, oxigenându-ne plămânii până la următoarea oprire. Ajunși la destinație, ne-am îndreptat spre locul cu ape termale-sulfurose izvorâte din miezul muntelui. Mergem pe o alee îngustă, urcăm trepte, admirăm peisajul arid și smocurile de iarbă ce s-au încumetat să crească pe el... Vântul poartă mirosul de sulf peste împrejurimi, miasma devenind atât de puternică, de parcă ne apropiem de ținutul lui Hades. În vârf, la popas, am mâncat ouă fierte în izvorul fierbinte
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă pe-o coastă, În smocurile rare de iarbă care creșteau printre pietre; Îl trase după el și pe bărbat. După câteva clipe acesta deschise ochii ca să se Încredințeze că nu visa, că mai era În viață. În cădere, calul Își aruncase călărețul din șa și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
castel și n-a putut da de știre că am descoperit trădarea. Poate că vor mai ataca, poate nu. Oricum trebuie să fim pregătiți. Conrad Își așeză oamenii Într-un cerc larg În jurul curții. De-a bușilea, târându-se prin smocurile de iarbă Înghe țată, ostașii Își ocupară locul. Câțiva paznici care nu se așteptau la nici o vizită fură Înjunghiați. Nu vreau prizonieri, spuse Conrad. N-am ce face cu ei. Ori o să atârne În furci, ori Îi isprăvim acum, pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dusă cu bine până la capătul celor nouă luni. Cu câteva zile înaintea sorocului, tata a dus-o pe mama la spital, unde a născut normal, asistată de personalul de specialitate. Bucurie mare! Primul născut era un băiețel dolofan, cu un smoc de păr blond în creștetul capului, ochi albaștri și o voce de tenor. Vocalizele lui răsunau pe coridoarele spitalului alertând persoanele în halate albe. Primul meu frățior a fost botezat Vasile, ca și tata. Totul era frumos și bine. Vasilică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și au rânjit spre noi a intimidare cu dinții gălbejiți și cariați ca o reminiscență a vremurilor apuse. Având statura unor câni de mărime medie, cu blana de culoare alb-cenușie, arătau mai degrabă a maidanezi subnutriți decât a lupi sadea. Smocurile de păr căzute lăsau să se vadă, indecent, porțiuni din pielea zbârcită. Oasele bazinului, lipsite de părul protector, își etalau proeminențele ca două făcălețe de mestecat terciul mămăligos. Ochii roșii, saliva scurgându-se intermitent din botul rânjit, starea lor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
25, 26, 27, 28) 22. MOARTEA UNUI CÂINE DE PAZĂ sau DEVOTAMENTUL ORB ȘI MILOSTENIA ORTODOXĂ În curtea bunicilor își făcea veacul un dulău impresionant: un mioritic solid și lățos, cu părul spălăcit spre gri și cu ochii ascunși sub smocuri mici de păr ondulat. Într-un cuvânt, era unul din acele exemplare canine asupra cărora privirea ți se odihnea cu plăcere, fiind îndeplinite două dintre cerințele fundamentale: elementul estetic și siguranța personală. Deși nu mai era de mult tânăr, avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un nenorocit de gologan. În scurt timp, Haiduc ajunsese al o stare de degradare fizică și morală avansată, care se accentua vertiginos. Blana lui altădată îngrijită, curată și strălucitoare îl abandonase de multă vreme. Haina lui exterioară era formată din smocuri răvășite de păr, în care se vedea ca un arhipelag pielea lui văduvită de materia piloasă, pe suprafața căreia puricii dansau țonțoroiul. Coada lui, altădată mândră și bățoasă, devenise un fel de cârjă, un punct de sprijin suplinind, parcă, absența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mai apoi, lovea "andantino" pe coama lor, cu furca întoarsă, pentru a mări unghiul de cădere a paielor spre streașină. Cele din urmă mișcări ale teribilei sale unelte erau pe un ritm "pizzicato", când, repezind o privire ageră, descoperea eventualele smocuri de paie zbârlite, intrate în grevă fără permisiunea edilului șef, și le arcuia o furcă "în numele Tatălui" spre luare-aminte. Apoi cobora de pe acoperiș precum Alexandru Macedon de pe Ducipal, și plin de o strălucitoare măreție, se deplasa maiestuos până în mijlocul străzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
interimare scriitoricești...! Dacă scriitorii s-ar fi implicat în politică, din 1990 încoace, ar fi fost un mare act de generozitate din partea lor, pentru că s-ar fi dăruit unei cauze generale, și-ar fi risipit pumnul lor de metafore sau smocul de povești pentru binele unui popor. Oricum, nu s-ar fi confundat pînă la identificare (cred) cu haita de hiene (hienele, ca specie, să mă ierte!) care a ocupat prim-planul politicii. Ar fi fost niște modele mai credibile și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
oraș și doar printre cărți, subtilitatea îl depășea. Efortul de identificare a vegetației îi lua multă energie, dar nu îl scutea de erori; confuzia între specii se producea frecvent. Reteza cu grijă ceea ce credea el că sînt buruieni, înlătura prudent smocurile sălbatice, iar atunci cînd aduna țarina în jurul plantei selectate se bucura că, în sfîrșit, din inima mușuroiului construit cu atîta migală se înalță biruitoare o frumoasă tulpină. Pornea mai departe, izbea încrîncenat cu sapa în pămîntul nisipos, amestecat cu cochilii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mort. Naiba ar fi știut“, gândi el. Apoi, cu multă spumă, cât folosea pen- tru o săptămână, și-a dat barba jos. Bucată cu bucată, își redescoperea chipul și, cu fiecare mișcare a lamei, cum dădea la o parte un smoc, redevenea ușor, ușor, dintr-un om murdar al străzii, dintr-un alcoolic necunoscut, Cristian Vasile. După ce și-a curățat bine fața, urechile, nasul, după ce și-a clătit gura și s-a chinuit să se spele pe dinți, pentru că avea mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vom aștepta și vom vedea. Am vrut să strig: „Vom aștepta să vedem ce?“ Ușa sărise din balamale și o spumă grețoasă lucea oribil pe clanță. Și mai groaznic: ușa fusese smulsă pentru că arătarea o mușcase și trăsese de ea. Smocuri de blană punctau coridorul - păr pierdut de creatură. De la fereastra dormitorului am privit cum doi ofițeri cercetau câmpul din spatele casei, căutând indicii inexistente. Nu aveau să găsească nici o urmă. Nimic nu ducea spre „ferestrele nesparte“ și „ușile încuiate“ ale casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce-l arde mereu. îl asemăn cu cel al Greciei. Arbori, arbuști, mulți crescuți după legile naturii, alții plantați de oameni. Sunt și multe plantații de viță de vie, pomi fructiferi, legume, dar există și mult pământ arid presărat cu smocuri cenușii de ierburi ce se încăpățânează să trăiască. Alegoric, sunt ca acele persoane care trăiesc la limita existenței, îmbrăcate sărăcăcios, neluate în seamă de nimeni, care nu cer nimic și nu au nimic de oferit, dar care trăiesc și ele
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
camino. Se lasă seara la acest han mic și plăcut, în satul sărăcăcios, așezat ca într-o cratiță enormă. Nu-i nimic de făcut sau de văzut aici. împrejurimile sunt dezolante. Pământ arid, albicios, pe care cresc buruieni la fel de sărăcăcioase, smocuri de iarbă ce se încăpățânează să trăiască. Aștept somnul binemeritat în patul supraetajat. Sub mine este un italian (pare scandinav după fizionomieî ce discută cu o doamnă irlandeză întâlnită pe traseu. Alături sunt niște spanioli, iar în dormitorul de vis-a-vis
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
coloare aveau ochii ei, pentru că erau duși în fundul capului, acoperiți de niște sprincene brumării mâncate ca de șoareci, iar bărbia mai, mai că i se lipise de vârful nasului. Ea era, se vede, gospodina casei, căci purta în brâu un smoc de chei. Manolucă se apropie de dânsa, îi spuse câteva vorbe la o parte, pe care noi nu le-am auzit, apoi dânsa clătină din cap în chip de ascultare și plecă. Ei, acuma că eram asigurați în privința mâncărei, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
frunză albastră. Într’un secol și jumătate, cât a trecut de la teoria lui Goethe, părerea naturaliștilor s’a nuanțat, dar niciuna dintre teoriile apărute n’a putut, decât parțial, detrona părerea inițială a lui Goethe, adică că floarea e un smoc de frunze modificate pentru a Îndeplini o funcție nouă. Prin urmare, pentru floare și frunză există o ambivalență, deci o posibilitate de alegere a plantei, Încă din faza formării mugurelui, a uneia dintre cele două direcții de diferențiere: asimilația, hrănirea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
al bunicului, iar jocul de șah avea de-a face cu părul lui. În primul război mondial, bunicul meu a fost soldat, a ajuns prizonier și și-a cioplit acolo un joc de șah. În lagăr, bunicul începuse să piardă smocuri întregi de păr, iar frizerul companiei i-a tratat pielea capului cu sevă stoarsă din frunze. Frizerul avea o patimă - juca șah oricând și oriunde apuca. Luase cu el la război jocul de șah de-acasă. În neorânduiala vieții de pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Kurt și Georg“1. După ce o haită întreagă de securiști scotocise locuința prietenului meu Rolf Bossert și-l jefuise de toate manuscrisele și scrisorile, Bossert a luat foarfecele, s-a dus tăcut la oglinda din baie și și-a tăiat smocuri mari din păr și din barbă. Era cu puțin înainte de plecarea lui în Germania. Foarfecele dând iama sălbatec în păr fusese - aveam s-o știm peste numai șapte săptămâni - primul semn că voia să-și curme firul vieții. Căci cușapte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș smocuri compacte și folmoștoace, repezindu-le spre înălțimile înghețate ale unui Bărăgan mânios și răzvrătit. Șfichiuituri puternice directe și razante lovesc cele două geamuri ale camerei. La un moment dat, șuvoiul de zăpadă proiectat spre ferestre a fost atât de insistent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
treia și ultima întrebare, totuși, mi-am luat inima-n dinți și am formulat-o conform tipiconului. Te lepezi de Satan? Răspunsul a fost și de această dată negativ și prompt. Privind cu atenție, am observat sub maxilarul inferior un smoc de păr atârnându-i în bătaia vântului, de care se agățaseră niște scaieți, stând acolo, suspendați la aer, ca pe balconul unui bloc cu patru etaje. Da, eram complet edificat. Exemplarul din fața mea avea barbă, copite despicate și coarne. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]