8,304 matches
-
prin tranșee de dor, într-o cârja de lemn. Mi-am legat de genunchi tot pământul cu lanuri, M-am ținut de câmpii, m-am târât, dar în van Între noi am legat vântul serii de ramuri Să nu-mi smulgă, furiș, răsuflarea pe geam Când treceai că un fum, vișiniu de frumoasă, îmbrăcată în jar, dogorita de flori, când treceai că un iad peste iadul din casă, Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de nori Când treceai mâna ta
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
sânge văratic,prin tranșee de dor, într-o cârja de lemn.Mi-am legat de genunchi tot pământul cu lanuri,M-am ținut de câmpii, m-am târât, dar în vanîntre noi am legat vântul serii de ramuriSă nu-mi smulgă, furiș, răsuflarea pe geamCând treceai că un fum, vișiniu de frumoasă,îmbrăcată în jar, dogorita de flori,cănd treceai că un iad peste iadul din casă,Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de noriCând treceai mâna ta, răvășind spinii
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
fi-va să fim doar o noapte în pârg, cu dungi albaștrii, cercănați de tăcere, inelul tău stâng va fi câmpul cu miere, biserică mea va fi roua din târg. Și-adânc scrijelind cu ninsori în amurg, când plopii vor smulge ... Citește mai mult https://www.youtube.com/watch?v=MSthM9lr8wQVino, cât vremede vremi vom aveaIubire sărată, de sânge și humăPrin ploaia de zahăr,prin ploaia nebună logodnicii toțidin căuș ne vor bea.Vino în toateși-atunci vom plecași părul -migdal înflorit
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
De fi-va să fimdoar o noapte în pârg,cu dungi albaștrii, cercănați de tăcere,inelul tău stâng va fi câmpul cu miere,biserica mea va fi roua din târg.Și-adânc scrijelind cu ninsori în amurg,cănd plopii vor smulge... XXII. O PLĂCINTĂ CU BUCLUC (DIN PĂȚANIILE GETEI), de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1579 din 28 aprilie 2015. Într-o zi, mă chiamă doamna X să-i ajut la treabă, că avea o petrecere, făcea nuntă de argint
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
2015. Ia aminte, doamna, ne topim efemer Și iubindu-ne stins, ca-ntr-un vechi ritual, Vom ajunge, dansând, la un singur final; Ia aminte, doamna, florile pier... Ia aminte, doamna, zilele sunt mici Dinții noștri flămânzi carnea vieții o smulg Și tăcerile curg între noi ca-ntr-un burg: Ia aminte, doamna, orele sunt mici... Ia aminte doamna, nu mai suntem nebuni Nici de vară din trup, nici de roua din zori Învățăm să murim chiar și-n vis uneori
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
subțiază ca un șarpe’’. Sunt versuri în care auzim, parcă, un ecou vag din filosofia aceluiași Martin Heidegger, care, la Freiburg, susținea că viața se cuvine abordată la nivel ,,factic’’, nicidecum ca o idee pură, ruptă de temporalitatea sa istorică, smulsă din lumea care-i este constitutivă. Prin ,,facticitate’’, Heidegger înțelegea viața ca desfășurare în proximitatea unei situări istorice, în lumea imediată. Și tot el, prin sintagma ,,hermeneutica facticității’’, exprima tranșant termenii în care înțelegea să se plaseze la antipodul oricărei
,,Poemele fiinţei’’ de Mariana DIDU [Corola-blog/BlogPost/93548_a_94840]
-
mi-a arătat o plantă cu fructe verzi ce semănau cu un buzdugan. Era colțul babei!... Probabil, ca să-mi împrospătez amintirile copilăriei, crescuse în fața blocului meu, în pământul adus de mașini din afara orașului. Copilul m-a rugat să i-o smulg și să i-o duc în casă pentru că-i place. Așa că-i frumoasă și verde?...”. Da, i-am răspuns, și mi-au venit în minte amintirile copilăriei, cu picioarele înțepate și desculțe. Acum, era un simplu element de decor pentru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93635_a_94927]
-
place. Așa că-i frumoasă și verde?...”. Da, i-am răspuns, și mi-au venit în minte amintirile copilăriei, cu picioarele înțepate și desculțe. Acum, era un simplu element de decor pentru un copil. O curiozitate, ca oricare alta... I-am smuls-o, am adus-o în casă și-am îngrijit-o mult timp amândoi. Ea, pentru că-i plăcea; eu, pentru că în sinea mea am numit-o ”floarea copilăriei”, a zecilor de generații cărora le-a înțepat picioarele... Gh. Frangulea/ UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93635_a_94927]
-
și de dureri, câtă bucurie și câtă amărăciune au menținut flacăra vieții artiștilor, câte flăcări au ars ori s-au stins! Trecuse puțin timp de când viața actorului Alexandru Arșinel se luptase cu sine și doar doctorii salvatori au încheiat pacea, smulgându-o din cleștele patimii trupești, redându-l pe maestru familiei, scenei, filmului, nouă tuturor celor ce i-am fost și i-am rămas prieteni alături sufletește, suferind la rându-ne ca de o traumă a noastră, de durerile și mâhnirile
CRISTINA STAMATE. DACĂ MAREA AR FI LUMEA DINTRE NOI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377117_a_378446]
-
musai trebuie s-o rezolve, că altfel se face de râs în fața tuturor. Și-mi cere voie să-și aleagă din frigider câteva legume. Cum nu avea prea multe opțiuni, s-a oprit la niște vinete, destule în sezon. A smuls un cuțitaș din sertarul cu tacâmuri și a zbughit-o în camera lui. Puțin îngrijorată să nu se taie, dar și temătoare să nu-i retez avântul, l-am urmat și l-am spionat prin ușa întredeschisă. Ce credeți că
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
simtă respirația în păr, să fie sărutată de el și să facă dragoste împreună. O năpădiră lacrimile. Dorința o sugruma, cutremurând-o de dor, de durere. Se simțea singură și neîmplinită, atât în căsnicie cât și în vâltoarea vieții. Brusc, smulse halatul cu amărăciune și îl îmbrăcă grăbită și nervoasă, nesuportând să se mai vadă în oglindă. Ieși repede din baie și, tot în grabă, își uscă părul. Se calmă abia după ce urcă în pat. Se întinse cât era de mare
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
o simțise că pâlpâie ca o lumânare, o viață ce era pe punctul de a se stinge... Era conștient că moartea este, încă, de partea cealaltă a căpătâiului Mariei, la pândă, gata să profite de momentul oportun pentru a-și smulge prada... „Dar eu sunt aici și nu-i voi permite! Mă voi lupta cu ea!” Pe drumul către spital, în ambulanță, Maria intrase în stop cardio-respirator. Monitorizată și aplicându-i-se manevrele de resuscitare care au continuat inclusiv în U
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
înfrângă îndârjirea De mal apoi cu forță te-a izbit Să nu-ndrăznești să ceri cumva iubirea. * Dar rătăcind ca umbra după soare Mânată-n vântul vieții ca un fulg Duceam singurătatea pe picioare Iubirea vrând din mine să o smulg. Și ajungând pe-același mal cu tine M-am transformat în cerul necuprins Și sărutându-ți pletele saline Cu dragoste tristețile ți-am stins * Căci te-am cuprins în mine ca un dor Și te-am născut apoi ca pe-
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
nu pre bine conturat- cum autoarea subliniază prin gura unui personaj în “Prolog”- 3 ani mai t\rziu:” -Ah, Cora! Cora a fost... a fost, așa, ca o unduială de vânt ce vine și pleacă și în graba ei îți smulge acoperișul... Știi! Am aruncat peste gaura făcută primul lucru ce mi-a picat în mână... Poți să-i transmiți asta? Poți să-i spui că, mi s-a întâmplat tot, dar absolut tot, ce a prevăzut?...Ba , nu! Nu asta
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]
-
cu putință, autorul a apelat la o introspecție bine gândită și eșalonată în timp, pornindu-se de la vârsta de 16 ani a Lorenei, din momentul în care mâna sigură a lui Eduard, a prins-o puternic de mijloc și a smuls-o din îmbrățișarea valurilor mării ce începuseră să ducă fata în lumea visării. A fost salvată de la înec. De frica celui ce o sechestrase și o amenințase, urmărită insistent de acesta după ce fugise, s-a aruncat în valuri. Scăpase de
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-Severin. Mulțumesc. (Închide telefonul.) Vor ajunge curând. (Copiii revin la locul de joacă. Copilul 1 observă telefonul pierdut în mâna femeii.) Copilul 1: L-am găsit. Femeia aceasta mi-a furat telefonul. (Îl smulge din mâna femeii.) Hoațelor! Femeia tânără: Nu ți-am furat telefonul. L-ai pierdut. Când am observat telefonul v-am căutat. Copilul 1 (cercetează telefonul): Ați îndrăznit să-mi atingeți telefonul? Ar trebui să chem poliția, dar nu mă cobor
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
Mergea apatic, cu jumătăți de pași, încercând parcă să întârzie curgerea imposibilă a timpului, trăgând după el căruciorul cu toamne. Tristețea îi cocoașase sprâncenele încețoșându-i privirea iar tinerețea-i tăiase riduri adânci cu unchiile pe față, când trecutul o smulsese nemilos din brațele lui prea neputincioase spre a o mai putea păstra. Doar bătrânețea ca o amantă credincioasă îi rămăsese alături mergând umăr lângă umăr, numărându-i pașii târșâiți. Călca cu teamă să nu strivească vreo frunză, amintiri rupte din
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
că prin ideile ardente dezbătute, prin tăria și duioșia graiului și a simțirii, Iacob Cazacu-Istrati reușește să se afirme în chipelocvent pe tărâmul fierbinte al cauzei reunirii Basarabiei cu pământul străbun al Patriei, de la sânul căreia a fost cu brutalitate smulsă în momentele de grea cumpănă ale istoriei noastre milenare... Dintre surprinzătoarele și emoționantele întâmplări petrecute aici, în Toronto, unde viețuiește, muncește și scrie de mai mulți ani, autorul ne înfățișează întâlnirea cu ”bunelul” basarabean Ovidiu Creangă, evadat mai demult din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93222_a_94514]
-
dezvăluie numele reale ale actanților. Tema se dezvoltă în jurul unei multiple crime care s-a produs în realitate în cercul nomenclaturii bucureștene, cu probabilitate în anii de mijloc ai comunismului. O crimă cu dedesubturi abjecte, ale căror detalii Povestitorul le smulge pe încetul mediului, într-o întreprindere de tip detectivistic. Asemeni comisarului Maigret, mizeriile eului nu-l tulbură, cât îi dau de gândit asupra condiției umane însăși, în pașnicele, cât și în cele mai cumplite clipe ale sale. Pe când Povestitorul din
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
literaturii. Doar astfel filozofia ar putea să supraviețuiască propriei sale morți anunțate de sute și sute de pieze rele, doar astfel filozofia ar putea să redobîndească încrederea oamenilor, încercînd să-i convingă că în joc e tocmai nevoia de a smulge alte și alte măști ale neantului, că în joc e o meditație asupra rostului vieții lor și asupra adevărului." (p. 20) Cuvintele sună pline de avînt, dar au un ușor ecou bombastic. Căci oricît de fermecătoare ar fi expresia estetică
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
ale huzurului și ale puterii îngemănate, dintr-o simbolică materie a plăcerii triumfale, "catedrale din frișcă, statui din glazură, cascade din ciocolată". Hazul trist al consultării populare rezultă din formalismul său caricatural, în care se interoghează opinia bătrînilor care "își smulg de pe nas masca de oxigen spre a cere suspendarea președintelui", a babelor edentate cărora li se solicită "opinia asupra utilității votului uninominal, asupra fondurilor europene", pe cînd surdul satului răspunde la chestionare, mutul îi umple rubricile, iar orbul face lumină
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
și ferindu-mă de tine, dând mereu înapoi o să-mi sap cu picioarele o groapă în noroi. Urmează nopțile de groază când, la adăpostul cucuvelelor, tații își strigă, prin guri adolescente care absorb întunericul, iubirea pierdută și diminețile din ce în ce mai repede smulse de pe iarba fragedă, jupuirea sufletului. în unghiul gol și fierbinte al cotului, capul tău aerian, fără trăsături și totuși groaznic de posesiv, nebun, carnivor, cap de primăvară ce a reușit să iasă din vis sfidându-mă acuzator și care e
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
celor din ea, care-l socoteau spion și-l dușmăneau pentru că fuseseră întemnițați în timpul ministeriatului lui Lucrețiu Pătrășcanu. Ca urmare a pedepselor de izolare, a celor mai diabolice mijloace de torturare fizică și morală, a draconicelor mijloace psihologice, anchetatorii îi smulg declarația că a spionat în favoarea englezilor, angajat, le-a spus el speculându-le incultura, de Wagner (compozitorul german). Deținutul nu trebuia să ia contact cu nimic din lumea de afară, nici cu lumina (pe o fereastră oblonită se vedea doar
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
jenă, chiar se tace". Barbu e posomorât, absent, până ce unul din invitați are ideea să-i laude "pipa de lemn, maronie, lăcuită, chiar frumoasă de care scriitorul nu se desparte nicio clipă, o tot răsucește printre degete". Lăudarea pipei îi smulge lui Barbu "primul zâmbet". Conversația însă tot lâncezește până ce același admirator al pipei lui Barbu aduce vorba despre Groapa, lău-dân-- d-o. Brusc posomorâtul Eugen Barbu devine alt om, își dă drumul la gură, spune glume în doi peri ("doamna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
Angelo Mitchievici Filmul lui Pavel Lungin are particularitățile marii arte cinematografice, care asemeni spectacolului de teatru adevărat te smulge din adormire, din ceea ce credeai că știi și îți dăruiește o limpezime adîncă. Ostrovul este un film construit în jurul unui personaj memorabil, Părintele Anatoli (Piotr Mamonov), un călugăr sucit face parte din ceea ce rușii numesc yurodivi, nebuni întru Cristos, în
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]