599 matches
-
ale Americii. În timp ce frontiera SUA era un magnet pentru săracii din întreaga Europa, câțiva factori au încurajat emigrarea suedezilor. A fost un resentiment răspândit în larg împotriva represiunii religioase practicate de Biserica de Stat Luterană și conservatorism social și clasa snobismului al monarhiei suedeze. Populația a crescut și absența recoltei au făcut condițiile din zona rurală a Suediei să fie din ce în ce mai mult fără vegetație. După contrast, rapoarte timpurii de la emigranții pictau ca partea vest-centrală americană ca un paradis pământesc lăudând lebertatea
Emigrarea suedezilor către Statele Unite () [Corola-website/Science/311822_a_313151]
-
300, în timp ce în musical acest lucru e apreciat ca un fapt. Ea este părtașă la engleză atât în musical cât și în anime. Colegii ei o vizualizează ca un amestec de teamă și dezgust, interpretând greșit timiditatea ei ca un snobism, și astfel ea tinde să aibă un moment dificil de aș face prieteni. Ami este descrisă ca fiind dulce, blândă, loială precum și ușor nesigură. Ea deasemenea n-a apreciat cearta dintre Sailor Moon și Sailor Mars. Încă de la începutul poveștii
Ami Mizuno () [Corola-website/Science/310889_a_312218]
-
engleză este trecătoare, cea germană superficială. Unul dintre importanții scriitori romantici portughezi a fost Almeida Garrett. Garrett a fost o figură a vietii mondene din epoca să, făcându-se cunoscut atât prin aventurile sale galante cât și printr-un anumit snobism de tip exhibiționist. Dar sub această mască pulsează o viață emoțională intensă, care conferă unei anumite părți din opera să literară o anumita profunzime psihologică. Opera: "O Arco de Santana" (Arcul Santana, 1845), "Viagens na Minha Terra" (Călătorie pe meleagurile
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
au grăbit să îi ia locul. Au apărut trupe că Spiral Architect și Power Of Omens care au pus mai mult accent pe muzica de calitate și compozițiile tehnice. Asemenea jazzului și rockului progresiv, metalul progresiv da uneori senzația de snobism, iar termenul de „thinking man's metal” a fost câteodată folosit pentru a marginaliza restul scenei de metal. Acest gen, care prin pretențiile sale deranjează, probabil că are tot atât de mulți detractori câți fani înflăcărați. În orice caz, metalul progresiv rămâne
Metal progresiv () [Corola-website/Science/306457_a_307786]
-
Lisabona) a fost un poet romantic portughez, romancier, dramaturg dar și un politician liberal și mason Garrett a fost o figură a vietii mondene din epoca să, făcându-se cunoscut atât prin aventurile sale galante cât și printr-un anumit snobism de tip exhibiționist. Dar sub această mască pulsează o viață emoțională intensă, care conferă unei anumite părți din opera să literară o anumita profunzime psihologică. Cele două poeme narative ale lui Garret sunt scrise sub impresiile exilului, dar stau sub
Almeida Garrett () [Corola-website/Science/314231_a_315560]
-
expresii din alte limbi, întrebuințate de anumite persoane cu intenția de a impresiona și a-și evidenția o pretinsă superioritate culturală: bonjour, madam', O.K., week-end, look. Elementele de jargon au fost adesea satirizate de Alecsandri și Caragiale pentru ilustrarea snobismului personajelor. 4. Elementele de argou sunt cuvinte sau expresii, folosite de vorbitorii unor grupuri sociale restrânse, cu scopul de a nu fi înțeleși: biștari (bani), curcan (polițist), a ciordi (a fura), pârnaie, mititica (închisoare), mișto (frumos sau batjocură), nașpa (urat
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
este un fenomen lingvistic cu o extindere masivă și în limba română contemporană. Profesorul francez Jean-Charles Sournia scrie, referindu-se la anglicisme: "Cea mai mare parte a termenilor englezi care au penetrat în medicina franceză datorează includerea lor lenei sau snobismului importatorilor". Mondializarea limbii engleze (mai ales americane) s-a produs brusc. Forța de cercetare științifică, amploarea fondurilor destinate cercetărilor în SUA, lipsa de prejudecăți (nu contează ierarhia administrativă, ci rezultatele), capacitățile internaționale ale editorilor americani (care nu s-au sfiit
Anglicism () [Corola-website/Science/314958_a_316287]
-
Hallipilor sunt în majoritate îmbogățiți de dată recentă care își pun întreaga energie nu în slujba dobândirii de avere, ci în serviciul parvenirii în ierarhia socială, pentru a li se uita originea umilă și a pătrunde în societatea înaltă. Acest snobism, comparabil cu cel al personajelor lui Marcel Proust, este evident în cazul unor personaje ca Ada Razu și Coca-Aimée. Viziunea lipsită de iluzii, adesea grotescă, a acestei lumi pe care o oferă romanele Hortensiei Papadat-Bengescu se sprijină pe modalități narative
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
care "se dă mare" și încearcă să pară și el aristocrat. Cuvântul "snobs" era atunci opus cuvântului "nobs", desemnând pe copiii din « nobility » (nobilime), "snob" provenind nu din "snab" ci din latină "sine nobilitate" (ne-nobil). Trei perioade caracterizează istoria snobismului din România. În operele sale, Ion Luca Caragiale face portretul mai multor personaje de snobi care imită fie marea burghezie, fie cultură unei țări străine. Unele dintre aceste personaje sunt fictive (Nae Cațavencu, Conu Leonida), altele reale (Barbu Delavrancea la
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
imită fie marea burghezie, fie cultură unei țări străine. Unele dintre aceste personaje sunt fictive (Nae Cațavencu, Conu Leonida), altele reale (Barbu Delavrancea la Berlin, francofil disprețuind tot ce este german). Înainte de valul de francofilie descris de Caragiale, existase un snobism filelenic datorat prezenței și influenței Fanarioților, snobism care mai apare încă la unele din personajele sale, precum și în multe dintre patronimele și prenumele lor. Pe lângă aceste snobisme ale căror adepți privesc spre străinătate, cel naționalist apare și el, printre « Latiniștii
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
țări străine. Unele dintre aceste personaje sunt fictive (Nae Cațavencu, Conu Leonida), altele reale (Barbu Delavrancea la Berlin, francofil disprețuind tot ce este german). Înainte de valul de francofilie descris de Caragiale, existase un snobism filelenic datorat prezenței și influenței Fanarioților, snobism care mai apare încă la unele din personajele sale, precum și în multe dintre patronimele și prenumele lor. Pe lângă aceste snobisme ale căror adepți privesc spre străinătate, cel naționalist apare și el, printre « Latiniștii » care încearcă să șteargă lexicul ne-latin
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
română, folosind cuvinte artificial formate că "amic" sau "amor", printre « Moftangii », cu "Rromânul" și "Rromânca", sau printre oamenii care își atribuie origini cât mai posibil « neaoș românești » mergând până a își schimbă numele insuficient românesc. O formă mai rară de snobism literar apare la oraș în anii antebelici, în jurul românului « Maitreyi » de Mircea Eliade: modă este, un timp, să fii "indianist". În perioada comunistă (1945-1989) snobismul ia forme noi, semnalate, măi timid desigur, în spectacolele lui Toma Caragiu. ul comunist nu
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
neaoș românești » mergând până a își schimbă numele insuficient românesc. O formă mai rară de snobism literar apare la oraș în anii antebelici, în jurul românului « Maitreyi » de Mircea Eliade: modă este, un timp, să fii "indianist". În perioada comunistă (1945-1989) snobismul ia forme noi, semnalate, măi timid desigur, în spectacolele lui Toma Caragiu. ul comunist nu mai este atras de occident, nici de naționalism, nici de civilizația indiană ; el se mândrește cu "origini sociale sănătoase" (adică din proletariat), este inițial cel
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
prin preferință să pentru realismul socialist în artă, iar în Moldova sovietică prin folosirea unei « "limbi moldovenești" » formată dintr-un amestec între limba rusă și graiul moldovenesc al limbii române (cei mai snobi folosind excluziv limba rusă). Imediat după 1989, snobismul dezbrăca formele din anii comunismului și revine la cele anterioare, la care se adaugă altele noi : În Belgia flamanda, persoanele cu venituri modeste sau medii, oameni obișnuiți, cheltuiesc sume înspăimântător de mari pentru a părea în ochii tuturor cicliști profesioniști
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
ca fiind antireligioase! Zaehner avea să devină mai tarziu un critic fervent al lui Timothy Leary și al consumului tot mai mare de LSD și alte droguri în perioada anilor '60. Din motive inexplicabile, în zilele noastre există un anumit snobism legat de consumul de mescalina; mulți dintre cei care au folosit-o (sau cred doar că au făcut-o) o compară cu LSD-ul, în defavoarea acestuia. Faptul se datorează, probabil, dificultății de a o găsi și nu unor diferențe calitative
Mescalină () [Corola-website/Science/316918_a_318247]
-
fantezist decât fantastic, de esență bovarică, având o imaginație hrănită de lecturi excesive care încearcă să compenseze un sentiment de inferioritate ca urmare a unor iubiri care nu se produc. Numele ei evocă structuri sociale impenetrabile dominate de mediocritate și snobism, dar manifestând dispreț și violență în relațiile cu persoanele inferioare din punct de vedere social. Pretenția de superioritate a Agripinei maschează un comportament tipic claselor sociale conducătoare: o tendință de dominație socială și o dorință de supunere a spiritelor libere
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
ul (din ) este o teorie care susține rolul determinant al elitelor în mișcarea istorică și în conducerea societății. ul nu este în nici un caz o formă de snobism ori de discriminare, așa cum s-a considerat deseori, ci este o formă de recunoaștere a adevăratelor valori. Elitismul este singura cale de a asigura o dezvoltare ascendentă, o stabilitate și o forță unei societăți. Elitismul înseamnă și recunoașterea unui adevăr
Elitism () [Corola-website/Science/330421_a_331750]
-
între cele două versiuni. La fel ca multe dintre povestirile din perioada de început a lui Poe, „Bon-Bon” era, așa după cum a scris Poe, „"destinată să fie" jumătate glumă, jumătate satiră” și explorează încercările de a supraviețui morții. Poe ridiculizează snobismul savanților de a face referiri la autorii clasici greci și latini, doar pentru a auzi că sufletele lor au fost consumate. Comedia din această povestire este verbală, bazată pe întoarceri de fraze, eufemisme amuzante și nume absurde. Termenul „Bonbon” provine
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
de Elena Hallipa-Drăgănescu, eveniment monden de prim rang la care sunt invitați oameni din înalta societate a Bucureștilor. Romanul a fost considerat de George Călinescu ca fiind „tablou al unei societăți în mers spre perfecția aristocratică, deocamdată numai în faza snobismului”. Acțiunea romanului se petrece în Bucureștii din primii ani de după Primul Război Mondial și continuă destinul membrilor familiei Hallipa. Divorțată de Doru Hallipa, cocheta Lenora se căsătorise cu medicul Walter, continuând să o întrețină pe Coca-Aimée, fiica ei cea mică
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
cu fiica sa să meargă singur spre cimitir. Romanul Hortensiei Papadat-Bengescu prezintă mai multe familii ce făceau parte din lumea mondenă a capitalei României. Personajele acestui roman sunt parveniți pătrunși în înalta societate care, neavând nicio tradiție aristocratică, mimează cu snobism bunele maniere. Originile acestor familii sunt umile: Lenora este fiica unui „accizar” (funcționar fiscal) din Mizil, Doru Hallipa provine dintr-o familie de arendași îmbogățiți, Ada Razu este poreclită „făinăreasa” deoarece averea adusă de întreprinderile de morărit ale tatălui ei
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
și istoricii literari au recunoscut valoarea literaturii scrise de Hortensia Papadat-Bengescu și au susținut că supărătoarele erori de exprimare nu anulează substanțialitatea conținutului. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu pentru că zugrăvea lumea parveniților și snobismul protipendadei bucureștene, ci pentru că explora profunzimea psihologică a personajelor, acordând o mare atenție psihologiilor „morbide” și „ilogice”, „complexe”, „rafinate” și „intelectualizate” (după cum se exprima Eugen Lovinescu), precum și „valorilor sufletești eliberate de determinism social” și „saturate de analism” (potrivit lui Pompiliu Constantinescu
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
și cumpătată și continuă excesele fizico-emoționale caracteristice tinereții. Romanul Hortensiei Papadat-Bengescu prezintă mai multe familii ce făceau parte din lumea mondenă a capitalei României. Personajele acestui roman sunt parveniți pătrunși în înalta societate care, neavând nicio tradiție aristocratică, mimează cu snobism bunele maniere. Originile acestor familii sunt umile: Lenora este fiica unui „accizar” (funcționar fiscal) din Mizil, Doru Hallipa provine dintr-o familie de arendași îmbogățiți, Ada Razu este poreclită „făinăreasa” deoarece averea adusă de întreprinderile de morărit ale tatălui ei
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
umanitate ce iese la iveală în clipele de nenorocire precum boala sau moartea. Portretele realizate sunt pline de realism, fiind lipsite de caricaturizare. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu a fost apreciată de către membrii cenaclului literar „Sburătorul” nu pentru că zugrăvea lumea parveniților și snobismul protipendadei bucureștene, ci pentru că explora profunzimea psihologică a personajelor, acordând o mare atenție psihologiilor „morbide” și „ilogice”, „complexe”, „rafinate” și „intelectualizate” (după cum se exprima Eugen Lovinescu), precum și „valorilor sufletești eliberate de determinism social” și „saturate de analism” (potrivit lui Pompiliu Constantinescu
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
istoriei marchează sfârșitul omului istoric, a Acțiunii în cel mai puternic sens al termenului (războaie și revoluții). De acum încolo omul poate să se dăruiască artei, dragostei și jocului (activități care îl fac "fericit "). Singura subversiune a sfârșitului istoriei este snobismul japonez, care ar putea să se răspândească în restul lumii. Teza lui Kojève a fost criticată, în special de către Jacques Derrida în "Spectres de Marx ("Strigoii lui Marx")". Sfârșitul istoriei pare să fi fost în mod eronat atribuită lui Hegel
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]