976 matches
-
cel mai faimos dintre dramaturgi Shakespeare care a reușit să creeze nestemate de valoare, deopotrivă în registrul comic și tragic. În general, aceste reguli estetice pe care le-am cercetat pe scurt aici, alături de altele, privind de exemplu claritatea și sobrietatea stilului, precizia și selecția prin înlăturarea ornamentelor inutile care îngreunează expresia etc., reprezintă o concretizare a unei aspirații raționale către ordine. În acest sens, clasicismul secolului al XVII-lea privește creația drept rodul aplicării unui cod estetic general. Desigur, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
operă capitală, o etapă importantă în evoluția ideilor literare în Franța. Conținutul coagulează printr-un discurs viu, suculent, principii artistice care vizează indiferent de domeniul la care se aplică retorică, poetică trei noțiuni care capătă prin repetare valoarea unor laitmotive: sobrietate, simplitate, claritate. Sunt reconsiderate astfel, dintr-o perspectivă subiectivă, dar profund motivată printr-o argumentare subtilă și inteligentă sprijinită de o erudiție pe măsură, fundamentele doctrinei clasice. Diferențierea însă constă în conturarea acestor precepte dintr-o perspectivă flexibilă, datorată eliberării
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
viziuni particularizante subsumate ideologiei clasice care au subminat aparenta impunere victorioasă a romantismului. Dincolo de elementele multiple care sunt prezente la nivelul operelor prin cultivarea fabulei, a satirei sau a epistolei (specii clasice în esență), prin predispoziția către o claritate și sobrietate a frazei poetice, la Grigore Alexandrescu, de exemplu, prin aspirația către dimensiunea solară a existenței în pastelurile lui Alecsandri etc., așadar, dincolo de toate aceste aspecte, concretizate literar în toate genurile, pulsul viu al neoclasicismului îl reprezintă mai degrabă, articolele teoretice
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sale unde se observă plăcerea surprizei prin cultivarea unor sintagme oximoronice se evidențiază încă o dată ideea situării poeziei în zodia simplității ce nu trebuie percepută totuși sub forma zgârceniei, a economiei inutile și meschine de mijloace, ci în sensul unei sobrietăți care include măreția, aparținând zonelor superioare ale spiritului. Etalarea excesivă a detaliilor presupune, în acest context, o dovadă de prost gust. Astfel, ca pentru orice clasic, și pentru Cocteau, unul din criteriile estetice fundamentale devine simplitatea cu toate aspectele pe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ca o preocupare culturală și etică de înțelegere a bolnavului, înțelegere despuiată de orice fanatisme sau totalitarisme mentale și din care a decurs și personalitatea sa de tămăduitor. Astfel, a scos mentalul din umbrele sale către lumina rațiunii, totdeauna cu sobrietate și probitate științifică, pentru ca, astăzi, să putem vorbi de legenda unei pasiuni trăite și permanent înflăcărată de elanul subiectivității sale. Totodată, credința în psihiatrie l-a imunizat în fața neliniștilor profesionale, i-a hrănit rigoarea pozitivă a creației, i-a conferit
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Dar el a încăput apoi în mâinile lui Wittgenstein. Pasiunea și rigoarea implicării sale au fost aceleași ca și în celelalte activități cărora li s-a consacrat până atunci. Sora lui, Hermine, a caracterizat rezultatul, o construcție de o extremă sobrietate, drept hausgewordene Logik (logică devenită casă). Ea își amintea: „Engelmann a trebuit să cedeze în fața personalității mult mai puternice și casa a fost construită până în cele mai mici amănunte după planurile modificate de Ludwig și sub supravegherea lui. Ludwig a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
falsă. Mecanismele logicii curente, raporturile consacrate dintre lucruri sunt zdruncinate brusc lăsând să apară surpriza, nonsensul nu și apăsarea din literatura absurdului. Fabulantul cu excelentă imaginație combinativă (dramaturg la fel de ingenios) păstrează o anumită bonomie, un zâmbet de copil mare. Perpetua sobrietate a discursului ca la un Jacques Prévert sau la Ungaretti, deposedarea miturilor de sugestiile lor inițiale, nota zeflemistă toate pendulează între deconstrucție și montaj inedit; citatul livresc și faptul divers orientează spre viziuni sucite, răsturnătoare. Fac impresie în Poeme câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
percipere al retoricii lui Quintilian, dar și de Racine, citat în legătură cu binomul austeritate și naivitate (naiv în sensul de nativus, originar, înnăscut). Într-un interviu din 1980, Blaga, pe care poeta nu-l văzuse niciodată, era declarat model, admirat pentru sobrietate: "Este poetul de la care am învățat că într-un poem o metaforă înseamnă mai mult decât două metafore. Este profesorul meu de economie a mijloacelor artistice" (Constantin Coroiu, Dialoguri literare, Ed. "Eminescu"). Grija pentru linia geometrică a versului fusese o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
actor oriental tradițional de care a auzit vorbindu-se: „Mi s-a spus că această specie de actori era atât de aleasă, încât nu cruța nici un efort pentru a-și înfrâna și disciplina instinctele, și că făcea asta cu atâta sobrietate, într-un chip atât de auster, încât izbutise să se dezbare de orice slăbiciune a trupului și să aibă astfel în rândurile ei doar ființe perfecte”. Desigur, e vorba despre actori tot atât de fără cusur ca și străvechii idoli, în măsură
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și iarna pe zăpadă, iată niște practici care vizează călirea carcasei, desigur, dar și a sufletului. Exersându-și mușchii, pielea, suflul, adoptând o anumită dietă și mâncând mai puțin, muncind din greu pentru a urma lecțiile de rezistență și de sobrietate oferite de animale - broaștele și șoarecii, care se bucură de afecțiunea lui Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. În această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
monahale: singura diferență importantă rămâne planul de imanență al epicurismului. În afara acestei chestiuni, etica ar putea fi împărțită: reducere a dorințelor, interpretare ascetică a plăcerii, practicarea blândeții și a cumpătării, exercițiul spiritual efectuat în comunitate, egalitarism în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrarul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
posturi? Nu ne-a rămas nimic despre aceste chestiuni totuși esențiale... Săpăturile arheologice arată incontestabil o suprafață foarte importantă, un cost ridicat și o vedere superbă înspre golful orașului Neapole. Dovadă că epicurismul nu este echivalent în mod obligatoriu cu sobrietatea integristă a cinicilor, de exemplu. De la amfora diogeniană până la vila lui Piso este o distanță considerabilă. Aceeași distanță ca între viața solitară a lui Diogene și exercițiul colectiv al lui Epicur... Grădina a fost amenajată grație unor donatori bogați câștigați
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Jean Salem și-a consacrat primul volum al tezei sale subiectului: Tel un dieu parmi les hommes. L’éthique d’Epicure, Vrin, Paris, 1989. Inspiratul titlu este preluat din Epicur, în vreme ce subtitlul enunță adevăratul subiect și dă o idee despre sobrietatea tratării lui. Lucrarea constituie un autentic comentariu universitar asupra problemei. Mai curând comentariu al comentariilor decât comentariu al textului însuși, cartea este clară, precisă și documentată. Fără îndrăzneli. Același autor comentează scrisoarea etică și își pune întrebări asupra condițiilor plăcerii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
supravegherea improvizată" E un lucru bine stabilit, și Michel Foucault a spus-o limpede, că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, societatea burgheză are ca principale preocupări banii și... sexul. În ciuda unei pudori (ipocrite) și a unei sobrietăți (afișate) a moravurilor, în ciuda rigorilor impuse de normele sociale, zbenguielile erotice zgâlțâie instituția căsătoriei, erijată în temelie oficială a ansamblului social, și aduc dovada fragilității ei. Dorința fizică se strecoară acolo unde se credea că ordinea economică eradicase totul și-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mireasmă; mîncare; motiv; multe; mulțime; munte; muză; natură frumoasă; naturalețe; oxigen; pace; pasăre; pădure mică; pădure seculară; pădure verde; pădurea de acasă; păduri; pășune; pîine; plop; povești; poze; prieten; primăvara; priveliște; puritate; pușcă; respirație; rîu; sat; sălbatici; sălbătăciune; sălbăticie; singuratic; sobrietate; stejari; straniu; supranatural; Ștefan cel Mare; tainic; tăcere; tei; televizor; timp; umbră; vai; valea; vara; vegetație; vesel; veșnic; zare (1); 812/163/52/111/0 cojoc: haină (165); frig (76); cald (57); căldură (56); blană (55); iarnă (48); gros (32
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mic; mîhnire; mohorît; murdar; negativ; negură; neîngrijit; neplăcut; nesfîrșit; nevăzut; nimic; noaptea; ca noaptea; noroi; nostalgie; nume; ochi; om negru; onix; opac; orb; ca pămîntul; pătrundere; petrecere; pisica; pix; pumn; punct; rasist; roagă; rochie; rock'n-róll; rușine; scîrbă; seara; sinistru; sobrietate; solid; sora; stilat; straniu; struț; subțire; sufletul meu; sunt; supărat; suplețe; tablă; tăciune; teamă; traur; tricou; umed; ură; de ură; urgie; urîțenie; văduvă; vodă; zid; Zorro (1); 802/194/55/139/0 nepot: rudă (135); bunic (96); copil (76); familie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
miracol; miroase a ars; mîhnire; monotonie; multicoloră; musafiri; nașpa; noi; noroi; nuci; octombrie; ofilire; paradis; pastel de culori; perfect; ploios; plouă; portocalie; posomorîtă; primăvara; pustiu; putrefacție; răcoroasă; răscumpără; răsfăț; recolta; roșcată; roditor; romanță; rugină; ruginie; scîrboasă; scorțișoară; sentimente; sfîrșit, tristețe; sobrietate; somnolență; strugure; studii; timp; umed; urît; uscat; uscăciune; verde; veștedă; vin; vis; vreme urîtă (1); 814/166/66/100/0 tovarăș: prieten (400); amic (65); prietenie (27); bun (20); coleg (20); camarad (19); Ceaușescu (11); frate (11); încredere (11); partener
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
margini flexibile în care sălășluiește ambiguitatea estetică este o constelație caleidoscopică în care se poate "citi" o rafinare inteligentă a ideii deținute în temeiul unei imaginații explozive bine strunite. Omul și arta lui de autor își corespund întru eleganță și sobrietate, așa încât nu putem gândi una fără alta, iar darul său nativ ca talent și vocație pentru artele spectacolului, odată întâlnit fortuit sau destinal cu un mediu (climat) spiritual propice manifestării lor, poate fi o explicație plauzibilă pentru existența in actu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de o austeritate deosebită, dusă până la asceză, oferind un mediu propice pentru desfășurarea temei tragice. Costumele în aceeași cheie, de o simplitate extremă, realizate din materiale autentic-țărănești, în care doar albul, negrul, brunul făceau jocul cromatic, contribuiau la expresia de sobrietate și concentrare extremă pe care această ambianță o degaja. Încă odată cred că aceste elemente, materiale, culori, proporții, concept spațial și obiecte-detalii, reușeau să dea seamă de o anume viziune estetică derivată dintr-o viziune a existenței caracteristică spațiului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se pare să insistăm asupra calităților de investigare și comunicare ale filmului, capacității lui ca (fără a contraria exigențele de realism al ambianței și gesturilor cotidiene) să le învestească cu semnificații de alt ordin. Conferind unor scene de excepțională tensiune, sobrietate și concizie forța unei metafore, filmul lui Alexa Visarion pătrunde revelator mecanisme ale sufletului omenesc... (Natalia Stancu) ...Frumusețea stranie a peliculei se datorează, în bună parte, tocmai deliberatei prelungiri a unor mijloace scenice în înălțarea scheletului cinematografic. Supunerea la obiect
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
noroc, că cine știe cînd vom mai avea ocazia să bem în nenorocitul acesta de local, în care altă mîngîiere oricum n-aveam!... Cît timp V. trăgea din sticla jumătatea rămasă parcă mai gustoasă ca oricînd secretarul organizației recapitula, cu sobrietate, cele auzite și privea, cu tristețe, cele ce se deșertau cu repeziciune, pe gîtlejul tăbăcit și mereu însetat al culturnicului. Cînd sticla rămase goală, oftară amîndoi, scurt, rusește. Așa tovarășe, e bine că ai înțeles exact cum e cu decretul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
anțărț, cu frica de PCR și CSS, dar și cu dizidențe involuntare, cu năzbîtii incredibile pentru unul care a apucat acele vremuri și realizează, cu spaimă, ce consecințe puteai suporta dintr-o prostioară! Cenzura, culmea!, stimulează libertatea de expresie, iar sobrietatea oficializată predispune la bufonerii politice. Pentru cei mai tineri, care nu mă cred, voi rememora cîteva asemenea isprăvi, despărțindu-ne de trecut, nu-i așa?, rîzînd... Am avut, cîndva, un director care era foarte mîndru că este delegat al județului
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
lui Pucă. Nu, nu-s personaje din cărțile de copii, nici din desene animate. Dimpotrivă! Viața lor era tot ce poate fi mai ne-educativ pe lume. Deși Pîcă avea o prestanță nativă, un păr alb, lins, curat, demonstra o sobrietate derutantă, care te trimitea la efigiile sacerdoților din Sadoveanu și nu la bețivanii monahi ai prozelor lui Damian Stănoiu! Ei bine, în esență, castul Pîcă era un machitor de primă clasă, care de la un număr de sticle încolo (nu folosea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
muncă și credință dârză", se spune în sobra inscripție de pe cruce, amintind oricui, laconic, locul unde a murit ca un viteaz, fără a sacrifica nimic din crezul său, unul din cei mai însemnați oameni ai acestui pământ. În concizia și sobrietatea lui, epitaful ne spune și ce avem de făcut după încheierea parantezei totalitare: muncă și credință! Muncă onestă, răbdătoare, atentă la nevoile aproapelui. Credință fermă în valorile care au modelat, de-a lungul vremii, sufletul acestui neam. Munca ne-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nostru. Emil Condurachi, colaborator la volumul în discuție, a definit cu pregnanță aportul Romei la cultura europeană în sens larg: orașe, căi de acces, biblioteci, școli, cetăți, dar mai presus de toate limba cu admirabilul ei simț de precizie, logică, sobrietate. Pax romana însemna în primul rând ordine, expansiune a civilizației, cultură activă, așa cum se recomandă aceasta pe cele trei continente care au ascultat de imperium. În Europa, mai ales, creația respectivă a avut urmări hotărâtoare, o bună parte a continentului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]