715 matches
-
te ocupi de fiica ta - păpușa ei o înnebunește. - Oamenii se plâng că muzica e prea tare, zise Jayne. - Numai prietenii tăi, chica. Pauză. În plus, te-aud perfect. - Chica? Mi-ai spus chica? - Ascultă, dacă nu vrei să fii sociabilă și nu poți fi superdezinvoltă când vine vorba de dat chefuri... M-am pomenit pipăind absent un cornet de popcorn. - Sunt studenți în piscina noastră, Bret. - Știu, am zis. Și ce? Înoată. - Iisuse, Jay e la fel de amețit ca tine. - Jay
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prea vag și prea convențional este mai rău decât o neputință: este o oprire la jumătate de drum, o adevărată trădare a artei. Adevăratul artist nu trebue să simtă și să vadă lucrurile ca artist, ci ca om, ca om sociabil și binevoitor, căci altfel meșteșugul ucigând în el sentimentul, ia operei viața, care este fondul solid al oricărei frumuseți. Cel mai înalt ideal al artei este de a produce o emoțiune estetică de un caracter social. Poezia e cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viciu ? Cioran: Unii scriu pentru a susține o teză, alții scriu din vanitate, eu am scris întotdeauna numai ca să scap de o profundă angoasă, pentru a mă lupta cu un soi de neliniște interioară. Când mă aflu în lume, sunt sociabil, vesel, dar prin temperament sunt un deprimat. Acum, aproape nu mai scriu, dar pentru mine scrisul a fost mereu un tonic, un fel de terapie. După ce scriu o pagină, mă surprind fluierând. Sunt convins că dacă nu aș fi scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în ipostaza ei de străină. Ar fi o carte despre singurătatea vrăjitoarei, despre cruzimea ei și despre singurătatea străinului. Te-ai simțit undeva singur pe lumea asta? E greu de spus... Nu prea m-am simțit singur. Sunt un tip sociabil. Cel mai singur am fost în momentul în care aproape că m-am născut. E un răspuns à la Nichita Stănescu. Da, poate fi o parafrază. Când ai citit prima oară pe Eminescu? L-am citit devreme, dar nu l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am așezat și am luat masa cap-coadă. De obicei, după ce mă las, nu pot mînca opt zile. Iarba nu predispune pe nimeni să comită infracțiuni. N-am văzut pe nimeni să devină rău sub influența ierbii. Fumătorii sînt o categorie sociabilă. Prea sociabilă, după gustul meu. Nu Înțeleg de ce oamenii care pretind că iarba duce la delicte nu merg pînă la capăt și nu cer scoaterea În afara legii a alcoolului. În fiecare zi tipi beți comit infracțiuni pe care nu le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și am luat masa cap-coadă. De obicei, după ce mă las, nu pot mînca opt zile. Iarba nu predispune pe nimeni să comită infracțiuni. N-am văzut pe nimeni să devină rău sub influența ierbii. Fumătorii sînt o categorie sociabilă. Prea sociabilă, după gustul meu. Nu Înțeleg de ce oamenii care pretind că iarba duce la delicte nu merg pînă la capăt și nu cer scoaterea În afara legii a alcoolului. În fiecare zi tipi beți comit infracțiuni pe care nu le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ar fi fost ochii lui cenușii, senini și reci din spatele ochelarilor cu ramă de oțel. Ăștia erau cei doi prieteni ai lui Riordan. Toți trei stătuseră o grămadă la pușcărie - mai ales În pușcării federale - pentru trafic de droguri. Erau sociabili, dar păstrau o anumită rezervă. Susțineau că vor să se lase de droguri pe bune, fiindcă agenții federali nu-i lăsau deloc În pace. Cum spunea Sol: „La naiba, iubesc marfa și pot să fac rost de-o cameră plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
citești o carte, dar nu ai dreptul să o distrugi. * Motivația criticului stă în valoarea operei judecate, nu în contravaloarea evaluării. * Mulțimile nu interacționează după principii raționale, ci sub impulsul momentului. * Universul însinguratului este mult mai bogat decât cel al sociabilului. Nu ridica sabia mai înainte de a ști cât cântărește. * E ușor să lovești; e mai greu să suporți loviturile. * Îmbrăcămintea ameliorează forma, nu și conținutul. * Mielul blând suge la două oi; omul blând rămâne flămând. * E normal să-ți iubești
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
reușit să adun tot, a fost mai greu nereușind să ajung la toate ziarele și să fotografiez toate lucrările mele. Acum când scriu aceste rânduri am posibilitatea să folosesc datele adunate. Am uitat să povestesc ceva despre Felicia. Deși era sociabilă, avea o atitudine mai detașată față de noi se implica mai rar în problemele noastre. Venea mai rar la atelier, cu toate că locuia foarte aproape. Era însă prezentă atunci când se apropiau expozițiile sau când avea inspirație rămânea singură noaptea în atelier și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mai ales după 1970, l-am întâlnit tot mai rar pe Paul Georgescu, retras, din pricina infirmității locomotorii și a altor boli care au survenit mai târziu, într-o izolare ce nu i-a priit deloc sufletește acestui om atât de sociabil, frecventator asiduu al Capșei, unde petrecea măcar o oră pe zi la taifas cu amicii literari și consuma cantități uriașe de cafea. Izolarea i-a priit, în schimb, literar. În critică s-a eliberat cu totul de clișee, dând substanțiale
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
viața lui Velea, mai puțin sau deloc cunoscută. Așadar, cel care își compusese masca sfiiciunii și obsecviozității, ca să se amuze pe seama noastră, a lepădat-o de îndată ce a fost „descoperit“ și s-a purtat de atunci cum îi era firea: bonom, sociabil, iubitor de taifas și de farse, alternând însă buna dispoziție și expansivitatea cu închideri în sine și cu stări de ursuzlâc, acestea nedurând totuși mult. Dominante în comportarea lui Velea, în acei ani în care abia ieșeam din adolescență, erau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de valoare, un om deo sebit, un om rar, pe care cu siguranță, ne spunea Utan, întărind nota patetică, aveam să-l îndrăgim. Așa a fost, fiindcă am recunoscut repede în noul redactor valoarea intelectualului și noblețea omului, a omului sociabil și afectuos, cum era în anii tinereții, adică atunci când boala nu-i modificase, ca mai târziu, felul de-a fi. Luciditate, precizie în formulări, logică perfectă în argumentare, informație mereu la zi, acestea erau trăsături care-l impuseseră în ochii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sau mai puțin apropiați. Țineau și de infirmitate, de boală, de insomnii, de singurătatea din ce în ce mai greu de îndurat. Cu atât mai greu de îndurat, cu cât poetul se dovedește a fi fost, o dată mai mult, din aceste scrisori, un om sociabil și un afectiv, un ahtiat de afecțiune. Nu de afecțiunea oricui, după cum se poate bănui, pentru că avea spirit critic, dar de a celor câțiva buni prieteni care, culmea, tocmai ei plecaseră din țară - care, altfel zicând, îl părăsiseră. Dorul de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și Aitken, milionari din Africa de Sud precum Wernher, Beit și Robinson (așa-zișii Randlords 1), bancheri evrei și expatriați americani, precum Waldorf Astor, își cumpărau intrarea în societatea londoneză (Searle 1987: 12-14). Pentru cei care se învârteau în cercul celui mai sociabil dintre monarhi, Eduard VII, faptul că entuziasmul Regelui față de jocurile de noroc era mult prea rar susținut de noroc sau dexteritate oferea o oportunitate de investiții evidentă cu un profit garantat în capital social, însă, din nefericire, nu și în
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
licitație, în timp ce Smith se asigura că Poulson câștiga contractele fie angajând consilieri, ca sfătuitori sau consultanți, fie prin mituire pe față. Desigur, Poulson nu era în totalitate dependent de Smith în privința contractelor sale. Un om cu adevărat afabil, credibil și sociabil, el a inițiat multe din contractele sale, unele dintre ele, se pare, pe tren. Dacă aceasta a fost o pură întâmplare sau, așa cum s-a sugerat (Baston 2000: 91), prin informațiile oferite de un om de contact corupt de la oficiul
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
pipota sănătoasă la mâncare și la băutură, rotofei și veseli ca perso najele hilare din pânzele ilustre ale maeștrilor flamanzi, acele expresii de artă unice ale unei civi lizații de bunăstare, de trai bun și de voie bună, comunicativă și sociabilă Între oameni. Mai este Încă timp, iar talente sunt destule, pentru a cerceta și cultiva, pe modul nostru de viață românesc, contribuția la pro gresul civilizației stomacului (premier maître Șs arts du monde, Îl numește un mare om din Renaștere
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și cu mine, căci numai noi doi din familie am avut această problemă), nu a reușit să-i corecteze acest mic defect dacă putem să-l numim așa. La învățătură era printre primii din clasă, sârguincios, ceva mai retras, dar sociabil; era sensibil și tare milos și chiar copilăros. Când mergeam în câmp cu căruța și el mâna caii, nu l-am văzut niciodata să-i lovească cu biciul, din contra încerca să vorbească cu ei, în limba lor: „mi cai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de limbă română, faza pe regiunea Suceava, care a avut loc la Câmpulung Moldovenesc, când a concurat alături de viitorul poet Nicolae Labis, cu care a avut acolo și o dispută, după cum martuisea chiar el mai traziu. A fost un coleg sociabil, având o înfățișare eminescina în clasele mari, purta frumoase costume naționale, iubea mult folclorul din zona noastră și particpa la multe manifestări alături de generația lui de la Bilca, la scoala era bun prieten cu Siretchi Gheorghe, care a devenit profesor universitar
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93311]
-
fiu confirmată. Șaizeci de ani am împărțit totul - și frumosul, și urâtul - cu soțul meu. Marea singurătate care mi-a fost hărăzită la bătrânețe e un adevărat blestem. E hâdă și bântuită de ecouri sinistre. Nu sunt un om foarte sociabil, nu-mi place lumea multă, dar simt nevoia de omul de lângă mine. Uneori, după cum v-am mai spus pe la începutul discuțiilor noastre, aștept telefonul de seară al Adrianei Bittel, cu care împărtășesc toate impresiile de peste zi. Mai ales că ne
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
în râs la o scenă patetică din filmul Jane Eyre, atunci când contele Rochester, pentru a-și dovedi dragostea față de Jane, strigă: „O voi duce pe Lună!”. Corespondentul la Washington al Pravdei scrie că astronauții americani sunt la fel de simpatici și de sociabili ca și cosmonauții sovietici. Arrabal lucrează la refacerea noii sale piese: după opinia sa, Armstrong și Aldrin reprezintă toate posibilitățile omului viitor; ei au jucat în fața noastră toate rolurile, mai puțin pe cel al prizonierului. Acești doi veritabili eroi de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și formulări anapoda și agramate, până când găseam un "cap limpede" mai sus, ca să le putem finaliza. Încet, încet, am început să mă acomodez cu ministerul, Direcția Culturală, șefii, colegii și problemele cotidiene. Fiind un "element muncitor, capabil ,bine pregătit și sociabil", am devenit destul de repede o rotiță în angrenaj, care-și făcea treaba ei, fără să scârțâie și fără să dăuneze mecanismului general. După câteva săptămâni, având în vedere volumul mare de muncă al Direcției, mi s-au repartizat sarcini concrete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În soare, cel mai Îndepărtat și mai vechi dintre telefoanele casei noastre de la țară, o mașinărie voluminoasă a cărei manivelă trebuia Învârtită viguros pentru a extrage din ea glasul stins al unei operatoare. Iuri era acum mai relaxat și mai sociabil decât vânătorul de mustangi de odinioară. Așezat pe o masă din scânduri de brad lipită de perete și legănându-și picioarele lungi, a trăncănit cu servitorii (ceea ce eu nu se cuvenea să fac și nici nu știam cum) - cu un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
filozofiei (ceea ce rezultă în mod evident și din Lysis). În nici un caz afirmația lui Aristotel nu înseamnă că dreptatea ar putea fi eventual sacrificată de dragul prieteniei, ci, dimpotrivă, că ea decurge în mod necesar din prietenie. Omul fiind prin definiție sociabil (zoon politikon), firește că afinitățile prin care se asociază cu semenii săi sunt determinante pentru constituirea oricărei comunități. Aristotel spune că toate comunitățile sunt părți ale comunității politice (recte ale cetății) și că deci aceasta se întemeiază pe prietenie. Dar
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
instituțiile culturale și din viața publică. Foarte des aveam prilejul să-l văd pe Ralea, care mă fascina cu inteligența lui suplă, deschisă, foarte cultivată, dar total lipsită de pedanterie, precum și cu firea lui de juisor rafinat, om de lume sociabil și spiritual. Volumașul lui din 1936, Valori, delectabil și incitant, a intrat și el, oarecum în prelungirea lui Zarifopol, în repertoriul referințelor mele curente. Ralea și Eliade nu se simpatizau. În prezența lui Ralea evitam să vorbesc de Eliade. Nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu privirea sfredelitoare, cu mustața stufoasă, accentuând această structură ascuțită a feței, cu o privire fixă și scrutătoare, asemănătoare cu unele poze ale lui Nietzsche, chiar tulburător de asemănător cu Nietzsche. Am zis : iată privirea omului care era un om sociabil și vesel și care-i făcea pe toți să râdă, dar care avea momentele lui de solitudine, din care privea foarte scrutător abisurile, aceste abisuri ale ființei umane. Există însă niște remarci interesante de raportat la Caragiale, care mi-au
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]