630 matches
-
R]zboaiele persane, Cartea a III-a, 38). Dar, în timp ce mulți au fost convinși de astfel de exemple s] adopte relativismul moral, argumentul legat de diversitate nu susține în nici un fel, simplu sau direct, relativismul). Așa cum au ar]țâț dialogurile socratice ale lui Platon, suntem motivați s]-i ascult]m doar pe cei înțelepți din mijlocul nostru (Crițo, 44CD). Simplă diversitate în credințe nu este o respingere a posibilit]ții c] putem avea niște credințe mai bune ca altele, pentru c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
auzi! Să regrete, oare, Brucanul, lipsa marelui sforar (de a cărui lichidare n-a fost străin), să-i regrete, oare, lipsa în fruntea actualului Minister de Externe? În locul lui Adrian Severin? Ce fitilist și Silvică ăsta! Sugestia prietenului Eugen Andoni, socraticul, de a-i judeca pe ruși, superior istoric, nu numai ca ocupanți în ultimul război mondial, ci și ca nație care l-a dat pe Tolstoi. Așa e, amîndoi am citit, cam odată, Război și pace, dar, iubite Eugen, n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
toate mijloacele ei, începutul însuși, mai bine zis, originarul în sens constitutiv pentru "lucrurile însele", aflat dincolo sau, poate, dincoace de toate aceste precondiții. Modelul a ceea ce se întâmplă înaintând pe orice cale filosofică îl putem găsi în scenariul ironiei socratice (nu degeaba aceasta este una dintre metodele originare ale filosofiei): se pornește de la presupoziția (iată o "pre-"... ce ar trebui ea însăși recunoscută ca atare!) că pentru a cunoaște cu adevărat lucrurile, filosoful trebuie să caute, înainte de toate, în propria
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de corectitudine a gândirii este deja vizibilă în demersurile lui Socrate privind definiția termenilor utilizați în raționamente, "inducția" unor concluzii valabile, formularea unor răspunsuri adecvate față de întrebările "autentice" în cazul demersurilor proprii dialecticii. Platon lucrează și el în sensul proiectului socratic al "reglementării" actului de dobândire a adevărului, adică la ceea ce în condițiile logicii aristotelice va fi numit corectitudine a gândirii. În afara celor câteva elemente socratice de "logică formală", amintite mai sus, dar în completarea lor, Platon deschide două probleme care
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
față de întrebările "autentice" în cazul demersurilor proprii dialecticii. Platon lucrează și el în sensul proiectului socratic al "reglementării" actului de dobândire a adevărului, adică la ceea ce în condițiile logicii aristotelice va fi numit corectitudine a gândirii. În afara celor câteva elemente socratice de "logică formală", amintite mai sus, dar în completarea lor, Platon deschide două probleme care vizează logos-ul în sensul formalizării sale, pe care le tematizează dominant din perspectivă ontologică: problema "locului" adevărului și cea a ne-ființei (socotită "gen
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
plus, dată fiind metoda de lucru a lui Aristotel utilizată deseori de el și constituită printr-o raportare "critică" la istoria gândirii grecești, ceea ce presupune și preluarea unor reprezentări, concepte, înțelesuri etc. tocmai de la aceasta ne aflăm foarte aproape de spiritul socratic, mai bine-zis, de maniera lui Socrate de a dezvălui (pe cale "dialectică", adică prin întrebări și răspunsuri) anumite adevăruri. Păstrând ideea diferenței dintre analitică și dialectică așa cum ea ne-a apărut până aici ca fiind, sub aspect pragmatic, susținută, întâi, de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se afla, de o parte: a) operația lui Zenon din Elea, elevul lui Parmenide, de a scoate la iveală rezultate ambivalente ale facultăților de cunoaștere (cele acceptate și de Parmenide), dar prin asumarea unor clare temeiuri discursiv-judicative ("dialectice"); b) arta socratică a dialogului ("dialectica", arta de a formula întrebări) folosită în contextul maieuticii; c) conceperea dialecticii de către Platon ca o metodă ce conduce la eidos (existența în sine, idéa, "forma"); iar pe de altă parte, folosirea "dialecticii" (discurs plin de capcane
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
metodă ce conduce la eidos (existența în sine, idéa, "forma"); iar pe de altă parte, folosirea "dialecticii" (discurs plin de capcane logice) de către sofiști într-un mod "non-regulativ", prin raportare la scenariile ei propriu-zis filosofice, adică zenoniene, iar mai târziu, socratice și platoniciene. Propriu-zis regulativ (adică după regulile "gândirii ființei"), două sunt instanțele constituite ontologic: ființa însăși, ca "obiect" adecvat gândirii, poate chiar ca singurul ei obiect propriu, și ne-ființa, ca "obiect" lăsat la o parte ca nesemnificativ, pus într-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în schimb, le iau nu ca pe o imagine, ci ca pe un adevăr și constituie, cu o expresie platoniciană, mulțimea, jucărie a iluziilor. Cu vigoarea unei vîrste tinere, Pico della Mirandola vorbește, cîteva decenii după Cusanus, despre acele elanuri socratice care ne duc în afara gîndirii, ducînd gîndirea și pe noi înșine în Dumnezeu. Platon își folosește, într-adevăr, toată ingeniozitatea pentru a semnifica la tot pasul că discursul filozofic nu cuprinde adevărul, ci amenajază doar o hartă a căutării lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ci instrumentată. și totuși Tocmai fiindcă e, într-un fel sau altul, evacuată, transcendența veritabilă rămîne înfiptă ca un ghimpe în carnea societăților noastre. Cînd e resimțită cu intensitate, absența ei poate ajunge să lucreze în noi precum acul albinei socratice. într-adevăr, ce definește modernitatea noastră? Nu doar refuzarea oricărui temei transcendent, ci mai ales căutarea contradictorie și, ca atare, fără speranță a temeiului, absența lui experimentată, experiența lancinantă a absenței lui. Dacă de la Lumini înainte s-a decretat că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a imperativelor pe care și le formulează subiectul, apoi pe reperarea consecințelor iraționale care provin din această situație. Această primă analiză, odată realizată, urmează inițierea unei competiții critice între sistemele iraționale de credință și un demers alternativ prin intermediul unui dialog socratic, utilizând o serie de exemple luate din viața cotidiană, informații furnizate de către terapeut... Atunci când acest reperaj al credințelor iraționale și al consecințelor lor negative a fost realizat, și în situația în care pacientul aderă chiar la principiul modelului propus de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
așteptările. 3. Alianța terapeutică Charly Cungi∗ 1. Definiții Raportul colaborativ Componentele raportului colaborativ 2. Metoda integrată de observație denumită „mica bicicletă” Auto-observarea terapeutului Observarea relației cu pacientul Observarea pacientului 3. Tehnicile de convorbire în cadrul consultațiilor individuale Metoda celor „4R” Interogarea socratică 4. Capcanele relaționale în cadrul terapiei A încerca să convingi pacientul A discuta în contradictoriu A pune întrebări într-o manieră formală A face ca pacientul să spună ceea ce se așteaptă să spună A minimiza o problemă realistă A lucra în locul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
contexte diferite: consultații individuale, consultații de cuplu, consultații familiale, consultații cu un alt profesionist sau cu o persoană benevolă, animarea grupurilor. Doar două metode, care se referă la consultații individuale, sunt prezentate în acest capitol: metoda celor „4R” și interogarea socratică. Acestea nu sunt singurele metode, dar ele sunt suficiente, în general, pentru a stabili o alianță terapeutică în cadrul consultațiilor individuale. Metoda celor „4R” Metoda celor „4R” se aseamănă cu convorbirea motivațională dezvoltată de către Miller și Rollnick, în cadrul căreia terapeutul acceptă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pură: recontextualizările, reformulările, rezumatele și întăririle trebuie să fie clare și precise, verbalizate direct. Perifrazele defensive ale terapeutului, stereotipurile verbale, „dantelăriile verbale” sunt inutile. Mai mult, non-verbalul trebuie să fie adaptat conținutului discursului, astfel încât să întărească impactul tehnicii utilizate. Interogarea socratică Interogarea socratică este tehnica convorbirii cea mai reprezentativă pentru terapia cognitivă. Acest capitol nu poate să-i prezinte decât caracteristicile principale, fără a intra în probleme de finețe și complexitate. Interogarea socratică constă, așa după cum proceda și Socrate, în formularea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
reformulările, rezumatele și întăririle trebuie să fie clare și precise, verbalizate direct. Perifrazele defensive ale terapeutului, stereotipurile verbale, „dantelăriile verbale” sunt inutile. Mai mult, non-verbalul trebuie să fie adaptat conținutului discursului, astfel încât să întărească impactul tehnicii utilizate. Interogarea socratică Interogarea socratică este tehnica convorbirii cea mai reprezentativă pentru terapia cognitivă. Acest capitol nu poate să-i prezinte decât caracteristicile principale, fără a intra în probleme de finețe și complexitate. Interogarea socratică constă, așa după cum proceda și Socrate, în formularea unor întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
discursului, astfel încât să întărească impactul tehnicii utilizate. Interogarea socratică Interogarea socratică este tehnica convorbirii cea mai reprezentativă pentru terapia cognitivă. Acest capitol nu poate să-i prezinte decât caracteristicile principale, fără a intra în probleme de finețe și complexitate. Interogarea socratică constă, așa după cum proceda și Socrate, în formularea unor întrebări pentru a ajuta interlocutorul (în acest caz, pacientul) să perceapă o problemă din diverse perspective. Nu este vorba despre obținerea unor informații, nici despre a înțelege, ci despre a propune
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu este 100% (dacă pacientul are 100% credință, întrebarea devine: de ce 100% și nu 80%); - definirea termenilor; - discutarea argumentelor pentru sau contra; - identificarea de alternative. Pe măsură ce terapeutul pune întrebări, pacientul își modifică modul de a gândi, emoțiile și sentimentele. Interogarea socratică centrează pacientul asupra gândurilor sale și asupra a ceea ce resimte acesta mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul. De exemplu: Pacientul - S-a terminat, ea nu va mai reveni niciodată! Terapeutul - S-a terminat, ea nu va mai reveni niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
reveni niciodată! Terapeutul - S-a terminat, ea nu va mai reveni niciodată! (Reformulare). Ce vă trece prin minte atunci când spuneți că ea nu va mai reveni niciodată? (Evidențierea gândurilor automate). Pacientul - N-aș putea trăi fără ea! Terapeutul (începând interogarea socratică) - N-aș putea trăi fără ea! (Reformulare). Pe o scală de la 0 la 100, unde vă situați când spuneți că n-ați putea trăi fără ea? 0=cred că voi reuși perfect să trăiesc fără ea, 100=nu voi reuși
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
putea trăi fără ea decât pentru aceea că ați putea trăi fără ea: 160 contra 150. Dacă prietena dumneavoastră vă părăsește, vă va fi dificil. (Recunoașterea importanței problemei pentru pacient). Dar 150 nu înseamnă 0. (Intărirea competențelor pacientului). Pe măsură ce interogarea socratică scoate în evidență gândurile automate, apoi antrenează restructurarea cognitivă, terapeutul permite pacientului să perceapă cele două perspective posibile: a nu putea să trăiască fără prietena sa și a putea să trăiască fără ea. Relația colaborativă marcată de participarea activă a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este mai bine să nu lași să treneze o problemă și să o tratezi cât mai repede posibil. (Terapeutul insistă). Pacienta - Nu vreau antidepresiv! (Reactanță). La capătul opus al acestei atitudini, terapeutul este interesat să pună întrebări într-o manieră socratică și empatică, centrându-se pe realitatea trăită de pacient. Indicarea tratamentului rezultă dintr-o analiză funcțională colaborativă în cadrul unei alianțe terapeutice stabilite și nu ca urmare a unui diagnostic, oricât de bun ar fi acesta. In cazul exemplului precedent, metoda
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu mă pot controla. (Acceptare din partea pacientului care colaborează). Terapeutul - Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să explorăm problema. Când a avut loc primul atac? (Explorarea problemei pentru a face analiza funcțională). Metoda celor „4R” și interogarea socratică antrenează pacientul să colaboreze, ceea ce diminuează rezistențele și reactanțele. A merge prea încet Unii psihoterapeuți lucrează prea repede, alții prea încet: această capcană este mai puțin frecventă, dar este reală, mai ales pentru terapeuții care doresc să se asigure că
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
parte din terapie. O ședință de trei sferturi de oră până la o oră contribuie mai mult la progresul pacientului decât o consultație de 20-30 de minute, în timpul căreia expunerea nu este reală, evitările subtile nu sunt observate și controlate, dialogul socratic pentru evidențierea gândurilor alternative mergând până la scenariile catastrofice nu este operant... Pacienții trăiesc mai intens sentimentul eficienței terapiei atunci când ședința permite: - să se verifice dacă exercițiile au fost realizate, ca pacientul să transmită un feedback, să se realizeze cu acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la aceste situații, imaginându-și că aceasta va fi sarcina cea mai dificilă. Terapeutul îi explică principiul progresiv al terapiei. Analizând nevoia pacientei de a nu eșua și frica sa de a nu fi judecată, terapeutul o ajută, utilizând interogarea socratică, să se exprime. Ea își mărturisește cu greu teama de a nu-l dezamăgi pe terapeut. Ar dori, spune în sfârșit aceasta, să fie o pacientă model. Terapeutul notează distorsiunea cognitivă și readaptează terapia, precizându-i că nu există în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
departe. O expunere în imaginație a fost realizată (cinematograf împreună cu soțul său, locuri centrale, anxietate: 7/8). Ea se calmează în zece minute (2/8). Deși gândurile negative s-au diminuat foarte mult, persistă încă unele distorsiuni cognitive. Cu ajutorul interogării socratice, lista gândurilor negative (fișa cu trei coloane a lui Beck) este revăzută, pentru a se evalua dacă interpretarea n-ar putea fi diferită. Pacienta înțelege repede principiul și caută gânduri alternative pentru fiecare caz. La sfârșit, ea își exprimă stupefacția
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apar atunci când trebuie să se facă un compliment cuiva sunt: - „Va fi prea lingușitor”. - „Voi roși și se va observa acest lucru” - „Va deveni orgolios”. Terapeutul îi pune atunci întrebări pacientului care joacă în legătură cu gândurile și emoțiile sale, în manieră socratică, apoi le scrie pe tablă și discută despre ele cu ceilalți membri ai grupului. Grupul tocmai a citit „gândurile care permit să...”. Apoi, terapeutul cere pacientului să treacă la act, adică să facă un compliment asertiv. Sarcini de îndeplinit Se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]