629 matches
-
slabe ale părții adverse; dialogul stabilește că mai multe persoane pot poseda părți sau fragmente ale fenomenului, ca într-un puzzle, pe când dezbaterea afirmă că adevărul este apanajul unei singure părți etc. Câteva linii de forță trebuie urmărite în seminarul socratic: (1) participanții sunt așezați în cerc, astfel încât contactul vizual să fie eficient; (2) materialul (care trebuie să fie bogat în idei și să stimuleze dialogul) va fi citit de către toți participanții (în literatura de specialitate se recomandă ca, dacă există
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
deoarece se presupune că participanții au nevoie de timp pentru a construi ipoteze și a oferi opinii); în momentul în care un cursant își expune punctul de vedere, ceilalți sunt îndemnați să fie asculători activi. O altă manieră de seminar socratic este mai degrabă apropiată de structurarea de tip fishbowl - în momentul în care începe ora, clasa se divide în două cercuri, unul incluzându-l pe celălalt, cei din cercul interior urmând să discute materialul pe care l-a primit fiecare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
întrebările urmează să fie „adevărate”, în sensul că trebuie să posede un răspuns neevaluabil direct de către cadrul didactic, și nu „întrebări de profesor”, prin care acesta verifică dacă studenții au înțeles un fapt sau o idee. În sens originar, seminarul socratic este unul înalt standardizat; elevii/studenții petrec cinci minute rearanjând băncile clasei în cerc și alegând grupurile participanților la discuție și ale observatorilor (aici remarcăm o diferență importantă față de fishbowl-ul propriu-zis, în care cursanții intrau într-o încăpere/sală de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
activitate durează în medie 45 de minute, rezervându-se cinci minute pentru a se descrie conținutul care va fi discutat în ziua următoare; etapele se pot ajusta la necesitățile pe care le resimte fiecare cadru didactic în legătură cu importanța integrării seminarului socratic în ora sa, dar nu trebuie omis faptul că este esențial ca fiecare elev să se exprime. Pentru că pașii sunt predictibili, elevii se pot acomoda în scurt timp cu metoda, astfel încât nu va mai fi necesar ca în fiecare zi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
nu trebuie omis faptul că este esențial ca fiecare elev să se exprime. Pentru că pașii sunt predictibili, elevii se pot acomoda în scurt timp cu metoda, astfel încât nu va mai fi necesar ca în fiecare zi de utilizare a seminarului socratic cadrul didactic să ofere direcții de lucru și indicații de acțiune. Responsabilitatea și rolurile celor care se află în cercul exterior sunt acelea de a observa cum înțeleg textul cei din cercul interior; accentul cade asupra modului cum este rezolvată
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
simplă, pentru că pregătirea ei este minimală, este predictibilă, elevii/studenții își asumă responsabilitatea discuțiilor în clasă etc. Dezavantajele sunt și ele însă la fel de evidente: cel mai important dintre acestea privește relativa dificultate de introducere a metodei; Metzger spune că „seminarul socratic nu merge de la început bine; prima zi este clar haotică, iar când elevii au devenit entuziaști, entuziasmul nu i-a condus la profunzime” (Metzger, 1993, p. 246). 2.8. Tehnica plusurilor și minusurilortc "2.8. Tehnica plusurilor și minusurilor" Participanții
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
multe despre un anume subiect în care intervievatul deține expertiză, motiv pentru care îi adresează acestuia un șir de întrebări) și o arie descendentă (cu intervievator expert și intervievat neinițiat, caz în care intervievatorul desfășoară o acțiune de tipul maieuticii socratice); în ambele situații remarcăm rolul observatorului pe concluziile căruia - concluzii afirmate la finele întâlnirii - se poate desfășura un viitor stagiu de intervievare. 6.6. Tehnica Delphitc "6.6. Tehnica Delphi" Reprezintă o tehnică de chestionare progresivă având ca finalitate procesul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pentru care cunoașterea este de fapt construirea lumii, această tematizare a avut nevoie de timp. Instalarea și ascensiunea ei în cultura occidentală este concomitentă cu instalarea științelor moderne, a cunoașterii științifice moderne. Tot așa cum filosofia lui Socrate și a marilor socratici, Platon și Aristotel, se afla în fața dilemei eleatismului sau heraclitismului, marea filosofie germană, forma deplină a filosofiei moderne se află în fața dilemei raționalismului și empirismului. La fel ca atunci, marile poziții de gândire ale filosofiei moderne, ale lui Kant și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
profesor și filosof (plecase la studii în Germania cu o bursă acordată de Rădulescu-Motru, care îl știa bine de la Noua Revistă Română) s-a datorat, incontestabil, marilor sale daruri și științei de carte dar, mai ales, cum se știe, iscusinței socratice de a-și prezenta cursurile, dînd studenților sentimentul că ideile expuse se nasc atunci aievea, la catedră. Apoi ar fi de adăugat că a sa carieră s-a datorat nu numai "protecției de fuste" ci și harului său de extraordinar
Dezvăluirile lui Constantin Beldie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16613_a_17938]
-
un fel, o reeditare a Cenaclului de Luni. Mircea Cărtărescu nici nu ia în considerare eventualitatea că rolul său de magister ludi să se exercite și altfel decât în cadrul unui cenaclu (de exemplu, în relația cu un singur discipol, condus socratic până la o deplină exprimare, sau în dialog cu o mulțime de autori invizibili, prin intermediul unei rubrici de "poștă redacției"). În plus, chiar structura cenaclului trebuie să fie aceea inventată și experimentata în anii ^80. Mircea Cărtărescu răsuflă ușurat când constată
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
Banchetul (sau despre dragoste) (în ) este un dialog socratic scris de filosoful grec Platon, discipol al lui Socrate. Constantin Noica spunea că "nici o altă carte de filosofie nu e mai nefilosofică în aparență; nici o viziune morală n-a fost atât de vie, până la scandal. În realitate, ceea ce înfățișează Platon
Banchetul (Platon) () [Corola-website/Science/301420_a_302749]
-
de corespondență îndrăgostită. După război tumultul sau sufletesc s-a mai liniștit și scriitorul a început să capete figură liniștită din pozele realizate la bătrânețe. A luat decizia să-și admită diferența și a scris în 1918 "Corydon" (un dialog Socratic în apărarea homosexualității, anunțat încă din autobiografia să). Publicarea lui "Corydon" în 1924 a fost dezastruoasă iar Gîde a fost atacat chiar și de cei mai apropiați dintre prietenii săi. Gîde a scris în această epoca singurul său roman recunoscut
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
memoria colectivă prin conduită bizară, fapte haioase, „întâmplări de pomină” și/sau replici memorabile. Toți au purtat porecle sugestive: Țăpuș, Oțăt, Codiță, Făsuianca, Pârciu etc. Cel mai ilustru pare a fi fost zeflemistul Oțăt care practica un fel de "eironeia" socratică (așa-zisa „bășcălie a lui Oțăt”) care nu ierta nici o prostie. (A îndrăznit să o folosească în toate împrejurările și pe seama oricui, inclusiv pe seama securiștilor care îl arestaseră pentru că refuza să se înscrie colectiva agricolă: și-a gonit cu mare
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
al principiilor. Eliminarea sentimentelor sau pasiunilor are tocmai această miză: transformarea mentală, activarea intelectului. Proza VI a cărții I este un dialog de factură aproape platoniciană în care Filosofia obține un profil spiritual al interlocutorului printr-o serie de întrebări socratice, structurabile, împreună cu răspunsurile lor, într-un adevărat proiect de Summă. 1) „Dacă lumea este haotică sau rațională”, la care Boethius răspunde că lumea este guvernată rațional de către Dumnezeu. 2) „Cum conduce Dumnezeu lumea?” - Boethius ezită. Filosofia va detalia problema. 2a
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
2b) „Dacă lumea are o finalitate”, la care Boethius ezită din nou. Filosofia va intra într-o sub-temă, cea a omului. 2bi) „Dacă-ți amintești că ești om”. Boethius confirmă, acceptând și termenul de „amintire”, ce trimite direct la strategia socratică a „moșirii” adevărului. 2bii) „Ce este omul?” - „Un animal rațional și muritor”, vine răspunsul doct al lui Boethius. 2biii) „Ce altceva este omul?” - întrebare la care Boethius se oprește, răspunzând, precum sclavul lui Menon: „nu-mi mai amintesc nimic”. În urma
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
Similar, sufletul singur este, deși mai mult, totuși altceva decât un om; omul ca substanță este unitatea celor două . Dacă fericirea și binele sunt înlănțuite prin raționamente, ele țin de cunoaștere iar cunoașterea lor exclude posibilitatea înfăptuirii răului. Un raționament socratic în esență, filtrat însă prin ontologia ierarhică a lui Augustin. Teza non-substanțialității răului (de la Plotin și Augustin) este transpusă aici în termeni acționali: o persoană care alege să facă răul nu își exercită vreo putere de a face rău (așa ceva
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
fi și cel mai înzestrat spiritual, pare de asemenea preluat din tehnica basmului. Dostoievski a creat opere de o imensă putere hipnotică, însuflețite de scene dramatizate (conclavuri) în care personajele, într-o atmosferă înfierbântată sau scandaloasă, se antrenează în dialoguri socratice "à la russe" despre existența lui Dumnezeu, problema răului și suferințele celor inocenți. Tipologia personajelor sale este relativ simplă: creștini umili (prințul Mîșkin, Sonia Marmeladova, Alioșa Karamazov), nihiliști autodistructivi (Svidrigailov, Smerdiakov, Stavroghin, omul din "subterană"), depravați cinici (Feodor Karamazov), intelectuali
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
idei, în care puncte de vedere conflictuale, întrupate de personaje inedite, se dezvoltă în contrapunct într-un crescendo insuportabil. Conform lui Bahtin, diversitatea eroilor lui Dostoievski amintește de o « viziune carnavalescă asupra lumii » și resuscitează forme literare antice precum dialogul socratic și satira menipee. Grație libertății maxime a personajelor sale de a alege binele sau răul, necondiționate de istorie, ereditate sau condiție socială, Dostoievski este considerat un gânditor existențialist, la fel ca Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche sau Jean-Paul Sartre. În eseul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
utilă atenienilor, cu cât nicăieri n-a fost mai prețuit ca la ei spectacolul, exhibiția, în toate sensurile posibile „A fi" și „a părea" — această polaritate reprezintă cheia de boltă „a cunoașterii de sine" — principiu atât de fecund în gândirea socratică și cu ramificații nebănuite în istoria gândirii și culturii universale. Ca o dovada evidentă a fecundității, supraviețuirii si răspîndirii acestui postulat socratic, inspirat lui de oracolul de la Delfi, vom da, din lipsa de spațiu, un singur dar grăitor exemplu. Știți
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
a părea" — această polaritate reprezintă cheia de boltă „a cunoașterii de sine" — principiu atât de fecund în gândirea socratică și cu ramificații nebănuite în istoria gândirii și culturii universale. Ca o dovada evidentă a fecundității, supraviețuirii si răspîndirii acestui postulat socratic, inspirat lui de oracolul de la Delfi, vom da, din lipsa de spațiu, un singur dar grăitor exemplu. Știți oare ce le reproșează Ovidiu în cartea a IlI-a a „Artei iubirii” femeilor în bătălia lor de afirmare în fața bărbaților? Nesocotirea
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
de oracolul de la Delfi, vom da, din lipsa de spațiu, un singur dar grăitor exemplu. Știți oare ce le reproșează Ovidiu în cartea a IlI-a a „Artei iubirii” femeilor în bătălia lor de afirmare în fața bărbaților? Nesocotirea acestui principiu socratic, textual reprodus de poetul latin și tomitan „Nu vă cunoașteți pe voi înșivă" O altă problemă, specifică înțeleptului atenian, dezbătută de Platon și de Xenofon, dar cu unele accente particulare de acesta din urmă este cea a „demonului" socratic (daimonion
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
principiu socratic, textual reprodus de poetul latin și tomitan „Nu vă cunoașteți pe voi înșivă" O altă problemă, specifică înțeleptului atenian, dezbătută de Platon și de Xenofon, dar cu unele accente particulare de acesta din urmă este cea a „demonului" socratic (daimonion) despre care s-a scris o întreagă literatură. Să amintim și la noi frecventa utilizare a termenului și a noțiunii în poezia lui Mihai Eminescu (Înger și demon ș.a.), de către Lucian Blaga („Daimonion"), Pompiliu Constantinescu („Eros și daimonion") ș. a
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
sale cuvinte. Trebuie înțeles aici, urmând sugestia lui L. Robin, că Socrate îl roagă pe Criton să aducă o jertfă zeului medicinei drept mulțumire că i-a vindecat sufletul de boala de-a fi fost unit cu un trup. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine - Gnothi se auton. Esențială pentru om este capacitatea sa de a intra în relație de dialog, Socrate punând pe prim plan sufletul iar nu corpul. Pentru Socrate, cunoașterea propriei noastre ființe și a destinului acesteia
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
urmă urmărind să răspundă la întrebarea " Ce este virtutea ?" Platon, a dezvoltat o teorie a formelor și s-a folosit de aceasta ca de o premisă în dezvoltarea teoriei asupra guvernării, s-a îndepărtat într-o mare măsură de discursul socratic. Aristotel respinge din start teoria formelor gândită de Platon, iar propria sa viziune asupra eticii o exprimă în Etica nicomahică și în Etica eudemică. Punctul comun între eticile anterior menționate, care se regăsește în mai toate teoriile etice, inclusiv cele
Etică () [Corola-website/Science/298935_a_300264]
-
ceea ce spunea în "The Examined Life" este că nu se mai consideră un libertarian radical. Invariances: The Structure of the Objective World (2001/2003); În această carte, Nozick abordează problema adevărului și a obiectivității dintr-un punct de vedere evoluționist. Socratic Puzzles (1997); Această carte este o colecție de eseuri, articole, recenzii și proză scurtă științifico-fantastică. The Nature of Rationality (1993/1995); În această carte, Nozick cercetează care sunt funcțiile principiilor de care ne servim în viața cotidiană și se întreabă
Robert Nozick () [Corola-website/Science/306925_a_308254]