717 matches
-
lumea va spune c-am primit exact ceea ce meritam, fiindcă-s o lăudăroasă, dar n-am putut să rezist să n-o anunț pe Julie că povestea noastră de dragoste a reînflorit și că batem frișca în toată regula pe sofa. În timp ce Zach îmi cerceta zona pubiană proaspăt epilată, am luat telefonul mobil și, pe furiș, i-am trimis un SMS (Daphne mă învățase cum s-o fac cu mâinile la spate): totu-i formidabil zach bate frișca pentru tiramisu drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a fost o nebunie... o nebunie... nu știam bine ce-mi venea să fac și ce spuneam... și nici acum nu știu... - și se tot apropia de fată. Ea îl aștepta, liniștită și parcă resemnată. Augusto se așeză pe o sofa, o chemă: „Vino aici!“, o puse să se așeze, ca și data trecută, pe genunchii săi și o privi o bună bucată de vreme în ochi. Ea făcu față cu calm privirii lui, dar tremura toată ca o frunză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adevărul. — Vreți să mă înșelați... - murmură ea. — Cum adică vreau să te înșel? Ei, ei, ei. Vasăzică așa, ei? Păi nu ziceai că n-ai logodnic? — Eu nu v-am spus nimic... — Domol! Domol! - și, așezând-o lângă el pe sofa, se ridică și începu să se preumble prin cameră. Întorcându-și însă privirea spre ea, văzu că biata fată era schimbată la față și tremura. Înțelese că se simțea lipsită de apărare, așa, singură, în fața lui, la o anumită distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
începu să se preumble prin cameră. Întorcându-și însă privirea spre ea, văzu că biata fată era schimbată la față și tremura. Înțelese că se simțea lipsită de apărare, așa, singură, în fața lui, la o anumită distanță, și, așezată pe sofaua aceea, ca un acuzat în fața procurorului, simțea că-și pierde cunoștința. — E drept! - exclamă el -; cu cât stăm mai aproape, cu atât suntem mai protejați. Se așeză din nou, o luă pe genunchi, o prinse în brațe și-o strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
exclamă el, și glasul îi tremura. — Augusto! - șopti ea cu supunere. — Bine, și ce vrei să facem? — Oh, e fatalitatea, nu e decât fatalitatea; suntem jucăriile ei. E o nefericire! Augusto, părăsindu-și fotoliul, se duse să se așeze pe sofa, lângă Eugenia. — Ascultă, Eugenia, pentru numele Domnului, nu te mai juca așa cu mine! Fatalitatea ești tu; aici nu încape altă fatalitate decât tu însăți. Tu ești cea care mă tragi și mă ridici și mă împingi și mă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de experiență; fetița asta face studii asupra psihologiei masculine.“ Și fără a-și da seama ce anume făcea, se surprinse mângâind cu mâini tremurătoare pulpele lui Rosario. Augusto se ridică dintr-odată, o ridică pe Rosario și-o aruncă pe sofa. Ea se lăsa în voia lui, cu fața în flăcări. Și el, imobilizându-i brațele cu amândouă mâinile, o privi în ochi. Nu-i închide, Rosario, nu-i închide, pentru Dumnezeu! Deschide-i. Așa, așa, mai mult. Lasă-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu acea sărmană fătucă, pe care altul a disprețuit-o și... Augusto nu se mai putu stăpâni; întâi se îngălbeni la față, apoi se congestionă, se ridică, îl apucă pe Mauricio de ambele brațe, îl săltă și-l proiectă pe sofa, nedându-și seama ce face, parcă ar fi vrut să-l sugrume. Și-atunci, Mauricio, văzându-se pe sofa, zise cu supremă răceală: — Priviți-vă acum, don Augusto, în pupilele mele și veți observa ce micuț vă vedeți... Bietul Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îngălbeni la față, apoi se congestionă, se ridică, îl apucă pe Mauricio de ambele brațe, îl săltă și-l proiectă pe sofa, nedându-și seama ce face, parcă ar fi vrut să-l sugrume. Și-atunci, Mauricio, văzându-se pe sofa, zise cu supremă răceală: — Priviți-vă acum, don Augusto, în pupilele mele și veți observa ce micuț vă vedeți... Bietul Augusto se simți parcă topindu-se. I se topi cel puțin forța brațelor, camera începu să i se preschimbe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spună nimic concret, monologul îi amuți, simți cum sufletul parcă i se înmuia și izbucni în plâns. Și plânse, plânse, plânse. Și gândirea i se dizolva în plânsul acela tăcut. XXX Víctor îl găsi pe Augusto prăbușit în colțul unei sofale și privind mai jos de podea. — Ce-i cu tine? - îl întrebă el, punându-i o mână pe umăr. Mă mai întrebi ce-i cu mine? Nu știi ce mi s-a întâmplat? — Știu ce ți s-a întâmplat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pahar de vin din cutia din frigider, după care mă întorc în sufragerie și dau drumul la televizor. O cutie de cusut. Ce altceva mai crede oare că ar trebui să am ? Andrele ? Un gherghef ? Mă las să cad pe sofa cu telecomandă cu tot și zapez, uitându-mă absentă la imagini. Știri... un film franțuzesc... un documentar despre animale... Ia stai așa. Las telecomanda și mă așez bine pe perne. Familia Walton. Cel mai reconfortant program TV din lume. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Te rog, nu plânge, cel mai rău, știi, e că nu mai suntem aceiași de când ne-am mutat aici. Îi dădu o sărutare, apoi ieși închizând ușa încet. Marta își luă o pătură și o carte, se așeză pe o sofa mică din sufragerie, își acoperi genunchii. Nu știa cât timp va dura așteptarea. Planul lui Cipriano Algor nu putea fi mai simplu. Trebuia să coboare într-un lift de mărfuri până la etajul zero-cinci, iar de acolo se va lăsa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ridică la Șoptireanca, pă lângă aia veche. Cum vă cade la conștiință, generalul Goncea și biserica? Oficiantul, absent, așteptă ca bătrâna să-și termine confesiunea. Mai urmărea, cu coada ochiului, ce mai făcea neastâmpărata aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape verzulii, un ins cu o pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, se hlizea către un nevăzut, făcându-i aceluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
El, veghea mea sfântă, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Să pot recunoaște trăsurile-ți pale - Căci tu - tu ești el. {EminescuOpI 42} NOAPTEA... Noaptea potolit și vânăt arde focul în cămin; Dintr-un colț pe-o sofa roșă eu în fața lui privesc, Pîn-ce mintea îmi adoarme, pîn-ce genele-mi clipesc; Lumînarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Atunci tu prin întuneric te apropii surâzândă, Albă ca zăpada iernei, dulce ca o zi de vară; Pe genunchi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în nici un fel. O să-l las să spună și n-o să mă fac de râs imaginându-mi c-o să-mi facă o declarație, ceea ce ar putea fi foarte departe de ceea ce are el de zis de fapt. Se așază pe sofa, e incredibil de frumos. Niciodată nu-mi vine să cred că astfel de bărbați arătoși ar putea fi atrași de mine; probabil comparația cu Daisy îmi dă acest ușor sentiment de inferioritate. Dacă în toată adolescența ta ai fost prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ani una lângă cealaltă, o treaptă mai sus o adolescentă ținând în mâini o Mioara-păpușă și tatăl ei cu chip de Mioara, cu mustăți în furculiță ca-n poza în sepia de la sfârșit de secol al XIX-lea, iar pe sofale, pe dulapuri, în profil sau culcate, pozând în picioare cu umbrele de soare ușor înclinate, șezând într-un șezlong sau pe brațul unui fotoliu de răchită, Mioare nu sculptate, ci vii, pentru că respirau, zâmbeau, aveau luciu în priviri, încălțări prăfuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mă mai vrea...” - Uite, am sunat la soră-ta. Vorbește, e Virgil. Mecanic, duc telefonul la ureche. - E adevărat? Ce v-a apucat? Ce vrea? Cine este? - Adevărat. Închid. Ce e adevărat? Ce i-oi fi spus? Mă întind pe sofa și adorm. Mă trezesc după câteva ore. Mă doare capul, senzația de vomă nu a dispărut. Ea stă la masă cu ochii roșii, fumând. Scrumiera e plină. - Nu credeam că voi ajunge aici. Nu mai ești tu. Tu erai altfel
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
că, În timp ce o purta pe Christa spre pat și-și strecura mâna spre sexul pufos, fierbinte, ghemuit Între pulpele ei subțiri, s-a văzut pe el, cel de altădată, meditatorul lui Anton Dobrotă la greacă și latină, stând țeapăn pe sofaua acoperită cu un covor scorțos, cu un album despre Roma deschis pe genunchi. Foița subțire fâșâia strident când o dădea la o parte de pe gravura Îngălbenită cu chiparoși și ruine. Concertele Anei Maria, pregătite În casa spațioasă unde el intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tata s-a dus în birou, așezându-se înaintea hărților lui, și în timp ce mâncarea din cratiță încă mai clocotea, iar aparatul de radio de pe bufetul din bucătărie cânta, mormăind înăbușit, muzică de gramofon de după-amiază, noi ne-am așezat pe sofaua din fața pianului. Și mama a început să citească exact pasajul la care bunicul se aflase, probabil, chiar în momentul morții: „îndurările, răspunse acesta, îndurările sunt acelea pe care le-a vădit acum cu mine Dumnezeu, pe care, după cum am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Deși o dată mi-am permis totuși s-o întreb: L-ai citit pe Sttritmatter? Marele poet german Sttritmatter? De bună seamă, mi-a răspuns ea. El scrie despre noi. Așa cum suntem cu adevărat. Stau pe scaunul cu spătar înalt dintre sofa și măsuța cu radioul. Capul ei seamănă cu cel al samaritenei, cea pe care Doré și cu mine am pus-o să stea lângă ghizdul fântânii din Sucar, sprijinită de un vas de apă grecesc. Ea mă invită să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ales altă expresie sau altă ordine a cuvintelor. Dacă e așa, e doar o consecință neglijabilă a moștenirii mele pe linie maternă. Manfred s-a întors acasă, la Avabäck. Am terminat tratamentul, a spus el. Când am venit, stătea pe sofa, cu niște perne puse la spate. Fața lui părea că se corodează din interior. La spital l-au deschis și i-au scos ceva din stomac. Nu vreau să știu ce, spune el. La ce mi-ar sluji să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
amicului din Rahova, pe urmă începea să-i sărute gâtul exact în punctul umbros de sub ureche unde pulsează o arteră, și în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai avea chef de dans, iar ea cădea pe sofaua atât de veche și moale că ne afundam în ea ca într-o barcă până simțeam prin tapițerie dușumeaua - pe sofaua asta, ea se lăsa cu picioarele pe brațetă și capul în poalele lui. Amicul, proprietarul casei, i-arunca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în sfârșit se pierdea după ora două când nimeni nu mai avea chef de dans, iar ea cădea pe sofaua atât de veche și moale că ne afundam în ea ca într-o barcă până simțeam prin tapițerie dușumeaua - pe sofaua asta, ea se lăsa cu picioarele pe brațetă și capul în poalele lui. Amicul, proprietarul casei, i-arunca un pui-de-pernă din mătase, pe care trebuia să-l țină în poală sub capul ei. Globul cu cioburi de oglindă aplicate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se vânturau pe jos odată cu praful și hârtiile lăsate la întâmplare. Așa că m-am mulțumit cu un pahar de licoare vie: apă, oțet din mere și miere, storurile liber lăsate și cu moleșeala unei zile toride m-am lăsat pe sofa. Ajuns în anticamera morții, în timp ce mă acomodam, am aruncat o privire pe o pajiște de un verde crud. Mai încolo se întindea un tăpșan plin cu flori. Am plănuit o plimbare și, dacă lumina va dăinui fără vreo boare de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
astea și de frecvența lor epuizantă. Am nevoie de acel contact uman. Și cum aici nu e nici o ființă omenească, trebuie să o fac singur. Cel puțin laba e gratuită, de pomană, nu cere bani. Pe măsuța din cuarț de lângă sofaua cu husă de culoarea cartofului, și-a desfăcut evantaiul teancul de scrisori nedeschise, aruncate neglijent. De când a reprezentat corespondența un subiect de sine stătător în viața mea? Când mă uit la dreptunghiurile din pachet, când, în cele din urmă, rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
M-am sculat din pat și m-am dus în cealaltă camera să-mi iau ceva de băut. După o oră sau două mi s-a părut că aud vocea Selenei, un murmur sau un geamăt. M-am ridicat de pe sofa și m-am dus încet în dormitor. Era întinsă pe patul cald, goală, dezbrăcată de ajutoarele și fetișele ei sexuale. Ascultă-mă pe mine, buticul Hellei a fost la înălțime cu marfa din seara asta... M-am apropiat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]