29,058 matches
-
existase s-a transformat într-un teritoriu al dușmăniilor ireductibile și al sfîșierilor canibalice. Firească depreciere a complicității generale, pe care istoria o făcuse inutilă, nu a fost urmată de o descoperire (sau o restaurare) a binefacerilor veritabilei solidarități. Dimpotrivă: solidaritatea însăși e astăzi un concept perimat și un cuvînt ieșit din uz, cine îl folosește riscînd să treacă drept un iremediabil caraghios ori un senil patetic. ȘI TOTUȘI, și totuși, oricum am numi-o: fără să ia vreodată o formă
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
astăzi un concept perimat și un cuvînt ieșit din uz, cine îl folosește riscînd să treacă drept un iremediabil caraghios ori un senil patetic. ȘI TOTUȘI, și totuși, oricum am numi-o: fără să ia vreodată o formă explicit politică, solidaritatea că ferment al unei diferențieri măcar năzuite față de ordinea terna, suficientă și uniformizatoare a sistemului comunist și-a găsit în cultura terenul cel mai favorabil de manifestare. Cultură nu a fost atît (sau nu a fost doar) un himeric refugiu
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
sau mai echivoc, în raport cu ordinea politică a dispărut. Comportamentul "isteric" diagnosticat de Andrei Pleșu e mai degrabă o consecință decît o cauză: intelectualii au abandonat spiritul critic, principalul lor element de identitate, în favoarea partizanatului politic. Au renunțat, de fapt, la solidaritatea cu ei înșiși, iar de aici pînă la dinamitarea minimei, dar vitalei, solidarități categoriale n-a mai fost decît un pas. Au renunțat totodată, poate inconștient, si la libertatea intelectuală: numărul celor care au devenit, de bunăvoie, niște lamentabili slujnicari
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
Pleșu e mai degrabă o consecință decît o cauză: intelectualii au abandonat spiritul critic, principalul lor element de identitate, în favoarea partizanatului politic. Au renunțat, de fapt, la solidaritatea cu ei înșiși, iar de aici pînă la dinamitarea minimei, dar vitalei, solidarități categoriale n-a mai fost decît un pas. Au renunțat totodată, poate inconștient, si la libertatea intelectuală: numărul celor care au devenit, de bunăvoie, niște lamentabili slujnicari politici este impresionant și în continuă creștere...
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
vorbească: frumusețea pe care îmi place să o numesc "morală" a unei cărți de acest gen. Și mă gândesc la o elementară deontologie a meseriei unui interpret de literatură, care s-ar transcrie, simplu spus, prin gesturi de probitate și solidaritate profesională: citarea surselor, notarea promptă a oricărei filiații etc. Și, nu în ultimul rând, ar trebui vorbit despre frumusețea directă, vizibilă, a unui "stil", de-acum inconfundabil, care nu derivă doar dintr-o abilitate a frazării, ci interferează organic cu
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
nu mai reprezintă Speranța (tot cu S mare), cărțile au devenit un lux pe care atât cititorii, cât și bibliotecile sunt obligate să și-l drămuiască, iar timpul afectat lecturii este agresat de numeroase alte provocări. În al treilea rând, solidaritatea de grup - atâta câtă a fost - s-a spart cu totul. Din varii motive, care nu mai au loc să fie amintite aici. Până la urmă, confraților nu li se mai cere decât să joace măcar rolul de cititori avizați. Însă
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
foarte ciudată și interesantă. Ceea ce îi ține laolaltă este, în mod clar, constiinta unei identități etnice comune (nu sînt doar evrei amîndoi, ci și americani). Fidelman cedează, de fiecare dată, în fața lunecosului șnapan, dintr-un sentiment confuz de obligație, responsabilitate, solidaritate. Un sentiment pe care nici el nu îl înțelege bine și căruia îi dă ascultare fără să fie prea convins. Susskind știe prea bine acest lucru, ceea ce nu numai că nu îl împiedică, ba chiar îl încurajează să insiste. Între
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
o legătură adîncă, bazată pe această conștiința a apartenenței la aceeasi rasă, dar totodată, în chip straniu, si pe o respingere a responsabilității care decurge de aici. Nu vreau să spun că protagoniștii își repudiază identitatea de evrei, ci doar solidaritatea care de regulă e o consecință a unei identități împărtășite, daca nu chiar un element esențial de manifestare a acesteia. În finalul acestui prim episod, antipatia surda dintre cei doi (de la bun început își sînt nesuferiți unul altuia) se transformă
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
rol important". Și nu uita să mărturisească: "Ca multi oameni din Europa de Est, eram implicat în jocul cedărilor și al dovezilor de loialitate al vicleniilor și încurcatelor subterfugii în apărarea anumitor valori. Acest joc - întrucît nu este lipsit de primejdii - creează solidaritate între aceia care îl practică. Mă simțeam solidar cu prietenii mei din Varșovia și actul de a rupe cu ei mi se părea neloial... Atitudinea mea față de nouă religie laică și, în primul rînd, față de Metodă pe care se baza
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
-l regăsească oricând, recitind capitolul respectiv din Toate pânzele sus! Așa cum cititoarea i-a dat, cu privirea ei intensă, viața lui Pierre Vaillant, și el a contribuit la formarea ei, transmitându-i respectul pentru anumite valori, că dorința de aventură și solidaritatea umană. Românul exploatează ingenios, cu un fin umor de idei, jocul de planuri realitate-fictiune. La un moment dat, Pierre Vaillant se simte... gelos, din cauza pasiunii cititoarei lui privilegiate pentru alt personaj de român: Edward Barnes, din Omul de pe râul Kwai
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
90, pe care o suprapune unei amenințări de la începutul acestui an, în editorialul sau intitulat Dacia postistorică, de luni, 2 august. Amintirea să e ca un șef din '90 al ziarului îi chema pe subordonații săi să vadă cum arata solidaritatea muncitoreasca, aceea prin care minerii lui Cozma căutau redacția României libere, iar suprapunerea e că, la începutul acestui an, cînd Miron Cozma își caută drumul spre București, Adevărul era unul dintre ziarele pe care campionii lui Cozma urmau să le
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
mai bine zis, el caută un mijloc mai nou pentru această rezolvare. Un luptător, C.T. Popescu, nu-și iartă, nici după zece ani, ca a putut urmări de pe geam, din imensă Casă a Scînteii, cum urmau să fie victime ale "solidarității muncitorești" colegii săi de breaslă. Totuși de aici pînă la dorința să de a-i vedea venind pe mineri în București, în '99 ca să-i rezolve problemele de lehamite personală, distanța e mare. Adică exact distanță dintre o analiză de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
de acord că ar mai fi loc, la noi, de un ziar. Un ziar căruia încă nu i se cunoaște formulă ideală, dar care, cel puțin teoretic, ar trebui să se despartă și de formulă artistică și de formulă nostalgiilor solidarităților de tot felul - la capitolul editorialistic cel putin.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
trădare și a revistei și a prieteniei noastre. Oare atît de puțin respectabila este aceasta revista, la care eu pun nu numai tot sufletul, dar și mai cheltui din puținul pe care-l am? Am crezut că tu simți o solidaritate de echipă cu cei care, la "Dialog", manifestă o ideologie comună. Firește, ai un mult mai mare public în "România literară", dar nu puteai oare să mai ai un pic de răbdare? Dacă "Dialog"ul apare cum apare, de vină
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
și de revoltă noastră neputincioasa în fața acestora, cei doi mari artiști, care au dus în mormînt atîta vitalitate necheltuită și atîtea lumi neexprimate, au întărit și prin moarte ceea ce au arătat cu atîta splendoare în timpul vieții: adevărul prieteniei și frumusețea solidarității. Mircea Nedelciu, ca înainte mergător al optzeciștilor, si Ion Dumitriu, un saptezecist convertit la respirația estetică, la spiritul și la morală generației 80, au reconstruit ideea de prietenie intelectuală și au dat un sens înalt, în zilele noastre, ideii de
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
Mircea Nedelciu, ca înainte mergător al optzeciștilor, si Ion Dumitriu, un saptezecist convertit la respirația estetică, la spiritul și la morală generației 80, au reconstruit ideea de prietenie intelectuală și au dat un sens înalt, în zilele noastre, ideii de solidaritate umană. Prin atelierul lui Ion Dumitriu de lîngă biserică Amzei au trecut în ultimile două decenii aproape toți poeții, prozatorii, teoreticienii și criticii literări optzeciști, aici s-au lansat proiecte culturale, aici s-a întîlnit limbajul ingenuu și taciturn al
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
purtat implacabil spre moarte). Măcinați amîndoi de un rău ascuns, dar amîndoi de o vitalitate și de o vigoare ieșite din comun, Ion Dumitriu și Mircea Nedelciu au oferit în toți acești ani imaginea unei comuniuni legendare. Chiar dacă prietenia și solidaritatea sînt caracteristici de prim-plan ale optzeciștilor (a se vedea grupările în cenacluri și aparițiile editoriale colective), ceea ce i-a unit pe cei doi artiști este irepetabil prin autenticitate și prin profunzime. Între ei n-a fost doar o simplă
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
grupările în cenacluri și aparițiile editoriale colective), ceea ce i-a unit pe cei doi artiști este irepetabil prin autenticitate și prin profunzime. Între ei n-a fost doar o simplă prietenie care ține de practică socială și acel gen de solidaritate care asigură unei acțiuni un plus de eficiență, ci o legatura definitivă care viza resorturile adînci ale vieții și lupta comună împotriva morții. Cînd Mircea Nedelciu a plecat prima oara în Franța pentru investigații medicale, Ion Dumitriu l-a însoțit
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
vulnerabil, cum de altfel, în mod evident, după moartea lui Dumitriu, Mircea Nedelciu a rămas mai singur și mai descoperit. Moartea lui Mircea Nedelciu, la atît de puțin timp după aceea a prietenului sau, este poate un ultim act de solidaritate, o formă absolută a comuniunii lor atît de puternice. Acum, cînd și Nedelciu a plecat, veghea lui la căpătîiul lui Dumitriu capătă, pe lîngă plastică ei hieratica și monumentala, si o valoare morală și simbolică demnă de momentele depline ale
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
ce se îndrăgostește, îi cere femeii să devină soția lui, iar ea îl refuză (vezi o piesă spaniolă de la sfîrșitul secolului al XVII-lea, rămasă în manuscris pînă în secolul XX, La venganza en el sepulcro de Cordova y Maldonado). Solidaritatea dintre cele trei invariante apare astfel foarte clar: odată modificat unul, celelalte suferă și ele metamorfoze spectaculoase. Din piesă spaniolului lipsește complet grupul femeilor (în sensul că nu au o prezență activă în dramă), ele sînt reduse la una singură
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
română", după o logică străvezie: dacă dl Schenk nu publică în R.l., integritatea reflectării literaturii române e știrbita. Cum se vede, scrisoarea pleacă de la dl Catanoy ca să ajungă la dl Schenk. Nu e, vai, nimic inocent în lumea aceasta. Nici macar solidaritățile literare. În aceste condiții, furișat în pielea unui avocat al d-lui Catanoy, cînd, îndefinitiv, propria piele îl ustura cu adevarat, dl Schenk nu poate spera la stima noastră. Îl încunoștințez, cu părere de rău, ca pe a mea, cel
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
se vor suporta unii pe alții, editurile concurente se vor privi în ochi și toată această încordare, pentru ca voi, bookarestenilor, să vă plimbați liniștiți printre cărți. (...) Tîrgul e în expansiune - sînt ștanduri și la Sala Dalles. E nevoie de puțintica solidaritate. Veniți să cumpărați cărți, să-i vedeți pe autorii preferați sau măcar să luați foaia Tîrgului (...). După ce v-ați înghesuit un an prin autobuze, metrouri sau pe la vreun miting, de ce nu v-ați înghesui și în aglomerația anuală de la Teatrul Național
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
încă în exil. În închisoare v-ați simțit liber? - În închisoare, libertatea era mai mare decît afară. Gîndeam fiecare cum voia și discutăm, cum cred că afară, în ultima parte a detenției noastre, nu se mai putea vorbi. Tocmai datorită solidarității și încrederii create între noi, cei de-acolo, ne simțeam liberi. "Afară", încrederea despre care vorbesc dispăruse încetul cu încetul, cercurile de prieteni de altădată deveniseră din ce in ce mai restrînse pînă ce, fiecare înțelesese să se retragă, solitar, de teama că unul
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
evocat cinematografia poloneză și preocupările ei fundamentale (viețile distruse de nazism și de comunism), Wajda a încheiat, frumos și utopic: "Marea mea speranță e că singurele flăcări pe care le vom mai vedea vor fi cele ale iubirii, recunoștinței și solidarității..." Ediția 2000 va intra în istorie ca ediția American Beauty. Cu excepția premiului pentru cea mai bună actriță (ratat de Annette Bening în favoarea unei uimitoare "outsider", Hillary Swank, într-un film curajos și cu buget mic, Boys don't cry), restul
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
prezentare și de relatare a relațiilor dintre ele. Într-adevăr, în capitolele apărute este vorba de propriile-mi întîmplări, de o încercare ratată de evadare din lumea supusă sovietelor, de ceea ce mă preocupa, de ceea ce gîndeam în zilele acelea, de solidaritatea cu cei care se opuneau puterilor răului. În capitolele următoare am încercat însă să înfățișez, în mod realist, persoane, în primul rînd prieteni, care trăiau drama persecuțiilor comuniste. Apăreau în aceste capitole, la care am renunțat, și scriitori care nu
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]