931 matches
-
Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Polovragiși Mănăstirea Turnu din Târgșoru Vechi (județul Prahova). Martiriul Domnitorului Politica de echilibru, echivoca a domnitorului Brâncoveanu devine tot mai suspectă la Poarta. Rudele sale, boierii Cantacuzini Îl părăsesc. Astfel ,,soarta domnului muntean a fost pecetluita”. O solie turcă a sosit la paltul domnitorului ridicându-l Împreună cu familia . Ultimul care părăsi palatul, pe care nu avea să-l mai vadă vreodată, a fost Constantin Brâncoveanu. Înainte de a urca În careta, Îi spuse lui Ștefan Cantacuzino, care-l Însoțea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
mișcă între două stări instabile: "forme călătoare" (Fulgii), "muzică a formei în zbor" (Umanizare), "miraj fluid, formă fugară" (Peisaj retrospectiv). Fluiditatea definește constant dinamismul acestui intermediu lichid, al apelor originare din care tot ce prinde viață e unduire, "undire infinită" (Solie), "șerpuitoarea formă veșnic vie" (Munții). O formă arcuită, vălurită - cum citim în poemul Elan -, "călătoarea undă" care se propagă din formă în formă, în unde tot mai largi, până la Forma definită a ființei: "Sunt numai o verigă din marea îndoire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
căutarea acelui trup cunoscut ce temporiza, după o riguroasă dar neacademică știință a lui, confluențele devenirii. Încercase cândva să-i fie albie primitoare, dar eșuase lamentabil. Nu dinafară se însoțește o undă, ci dinăuntru. Fu podidit de regrete și alte solii înarmate până-n dinți ale unor puteri străine. Îmbibată excesiv, clipa se revărsă peste propriile-i contururi. Ceasul interior al celor doi protagoniști fu inundat și el de fluide mnemice lubrifiante, ceea ce duse firește la pierderea măsurii comune și derapajul general
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pierzând destui oameni, au fost nevoiți să se retragă spre poalele munților. Aici, înconjurați complet, ar fi putut fi nimiciți, dacă n-ar fi cumpărat pe cumani cu daruri și promisiuni, despărțindu-i de aliații lor, după ce evocară printr-o solie și fraternitatea turco-mongolă „Noi suntem turci, ca voi, iar voi vă aliați cu popoare străine împotriva fraților voștri! Să încheiem pace! Vă vom da aur și veșminte scumpe cât doriți”. Primind multe daruri pentru el și oastea sa, hanul cuman
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
între Rusia și Bulgaria. În primele trei zile ale lunii iunie, principii ruși nu izbutiseră să aleagă un comandant suprem și nici să cadă de acord asupra unui plan comun de acțiune, când, în a patra zi, o a doua solie trimisă de Subotai veni să le ceară socoteală de uciderea celei dintâi (la Kiev) și să-i avertizeze de consecințele alianței cu Kipciaki: „Iar voi v-ați încrezut în Kipciaki și ați ucis pe solii noștri și ați pornit asupra
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
averilor acestora, el a organizat serviciul de poște din distanțe de 25-30 km. La fiecare stațiune de poștă se aflau un han (casă domnească), 1.000 de oameni pentru servicii și poliția drumurilor, hambare cu alimente de rezervă, pentru primirea soliilor, și 20 de poștași călări (ulaki), cu cai de olac și caii de schimb necesari. Datorită acestei politici economice, Batu-khan a ajuns curând cel mai puternic dintre toți cârmuitorii tătari, după Marele Khan din Mongolia. În vederea unei stricte supravegheri la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
înlocuind pe acei dintre hanii care nu-i plăceau cu alții pe care-i alegea singur...”. Influența lui politică ajunsese așa de mare și în sud-estul european, încât de el se temea și Paleologul din Constantinopol. Suveranii străini îi trimiteau solii și daruri bogate, iar pe trimișii lui îi întâmpinau cu mari onoruri, ca pe niște soli împărătești. Fiindu-i cunoscută faima de mare viteaz, cu greu deci se putea gândi cineva să-l înfrunte. Și românii, care învățaseră așa de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
nou sol pe nobilul Ponieh, în 10 decembrie 1270, ca să determine la pace tătarii aflați pe teritoriul dintre Carpați și Nistru și în Bulgaria. „Ațâțați de vecini și pregătiți și cu sufletul și cu fapta pentru război”, ei trimiseseră deja solii de-ale lor privitoare la gândul de a intra din nou în regat, tocmai când țarul bulgarilor pustiise, în chip jalnic Țara Severinului. Salvarea Transilvaniei de o nouă invazie mongolă a venit de la politica lui Mihail al VIII-lea Paleologul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai sus, în anul 1283, în urmărirea cumanilor, până în Moldova. Dacă Nogai nu putuse interveni imediat fiind ocupat în Balcani, riposta lui nu avea să întârzie. Așteptându-se la așa ceva și pentru a o înlătura, Coroana Ungară a trimis o solie condusă de magistrul Toma, în anul 1284. Acesta a ajuns până în ținutul Bizadrag. Aici, a cerut de la Nogai să-i fie restituiți cumanii cu Oldamur, refugiați din 1281. Bineînțeles că cererea i-a fost respinsă, iar Toma era cât pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
rândui niște treburi ale regatului”. Avea mare nevoie de colaborarea românilor din Transilvania, Țara Românească și Moldova, pentru a înăbuși răscoala sașilor și a înfrunta pe tătari. De aici, trimitea el pe Martin, fiul lui Bugar, comite de Sălaj, în solie la Basarab voievodul transalpin, iar pe Phinta în Moldova „in terram ipsorum Tartarorum”, pentru strajă. Au avut loc, desigur, tatonări și spionări cu răpiri de persoane, din care nu au lipsit chiar și copii de mongoli, trimiși până la Roma, pentru
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
la Carol Robert, pentru punerea în marș a oastei regale. Sigur, însă, este că, de această dată îndemnurile la cruciadă de zeci de ani, ale Vaticanului contra tătarilor au coincis cu interesele regale. Numai că, din cuvintele de răspuns la solia voievodului transalpin, pline de ambiție personală a mândrului angevin, reiese clar că intrarea în campanie, la sud de Carpați asupra iernii, a avut ca țintă principală și imediată ocuparea capitalei Țării Românești, pentru înlocuirea lui Basarab, de care era legată
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
han pentru chipul cum s-a purtat cu alanii creștini și-l ruga să aibă aceeași bunăvoință și față de ceilalți creștini din imperiul său, ca să-și poată ridica biserici. În 31 octombrie același an, Marele Pontif mai trimitea încă o solie, alcătuită din patru călugări, pentru întărirea Misiunii Catolice și îndemna pe călugărul minorit Ilie, aflat la curtea hanului de la gura Volgăi, să obțină și bunăvoința lui Tynybeck, fiul întâi născut al lui Uzbek, în același scop. Și, pentru că solia trebuia
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
o solie, alcătuită din patru călugări, pentru întărirea Misiunii Catolice și îndemna pe călugărul minorit Ilie, aflat la curtea hanului de la gura Volgăi, să obțină și bunăvoința lui Tynybeck, fiul întâi născut al lui Uzbek, în același scop. Și, pentru că solia trebuia să treacă prin Ungaria și Transilvania, unde aveau loc lupte cu tătarii, Carol Robert trebuia să asigure viața, merinde de drum și călăuze, până când ea va trece în ținuturile tătărăști. Potrivit acestor relații de suprafață ale Romei cu șeful
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
însărcina pe arhiepiscopul de Gniezno și pe episcopii de Cracovia și Wrotlaw să predice o cruciadă împotriva tătarilor și necredincioșilor, care amenințau deopotrivă regatele Poloniei, Ungariei și Boemiei. La 16 septembrie 1340, Marele Pontif scria personal lui Uzbek. Prin noua solie, Papa amintea hanului despre bunăvoința lui anterioară față de supușii catolici și-l ruga să ordone dregătorilor săi de margine să înceteze cu „năvălirile” în regatele Ungariei și Poloniei, care au drept urmare ucideri de oameni și pierderi de bunuri. Tot în
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Lubart, în Liov, făcea prezentă influența Marelui Ducat al Lituaniei în Moldova și amenința să înlocuiască suzeranitatea mongolă, împotrivindu-se extinderii aceleia ungurești. Și noua conjunctură politică internațională îi oferea un prilej rar întâlnit în istorie. La 13 aprilie 1344, solia Senatului venețian sosită la Tana, prin Cracovia și Liov, scria că negustorii captivi sunt sănătoși, iar marele han, care revenise asupra unor măsuri, era dispus să trateze un aranjament, dar fără a acorda despăgubirile cerute de cele două republici. Genova
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ajuns la marele fluviu al tătarilor cu numele de Olth, a cărui lățime era de o leghe galică. Acolo a poruncit lectorului Ioan, vânătorul de urși, să-și aleagă luptători călări, cu care să treacă râul și a primit o solie din partea hanului, prin care i se cerea o întrevedere. Ludovic a primit să se întâlnească. Hanul tătar, tânăr la înfățișare, s-a apropiat cu suita sa și a fost surprins când l-a văzut pe rege. L-a salutat și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cetatea și taie până la ultimul luptător aflat în Kremlin. Așa încât, noile pierderi adăugate la cele de la Culicovo au anihilat, pentru zeci de ani forțele rusești. Gândindu-se la o colaborare îndreptată pe viitor contra Moscovei, Toktamâș trimite lui Iagello o solie condusă de Kutlubuga și Hasan și-i conferă drepturi de supremație asupra ținuturilor aflate în litigiu, cu condiția recunoașterii suzeranității sale și plata unui tribut. Oferta a fost apreciată ca favorabilă și acceptată. Astfel, marele han și-a întregit Imperiul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
și Svidrigailo, care l-au dus din nou în captivitate pe Roman, abia eliberat. Prin intermediul lui Iuga, Vitold plănuia o lovitură contra lui Mircea cel Bătrân. În ianuarie 1400, marele maestru al cavalerilor teutoni aflase chiar de la Vitold că o solie a acestuia fusese trimisă la voievodul Țării Românești, ca să-i ceară supunerea. Prinderea lui Iuga Ologul și transportarea lui la Chilia confirmă această informație. Instaurarea lui Alexandru cel Bun pe tron, în ianuarie 1400, de către Mircea cel Bătrân a urmărit
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-l mai poate ajuta să-și recupereze orașele și ținuturile rășluite de turci. De acum înainte, vroia să trateze singur cu turcii și tătarii destinele Moldovei. Și primul lucru, pe care l-a făcut, a fost expedierea imediat a unei solii la Perecop. După primirea acesteia, Mengli-Ghirai îi scria lui Ivan al III-lea următoarele: „Ștefan voievod a trimis la noi un sol, care ne-a spus să fim prietenii prietenilor și dușmanii dușmanilor; inimile noastre sunt pline de dragostea între
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
scria lui Ivan al III-lea următoarele: „Ștefan voievod a trimis la noi un sol, care ne-a spus să fim prietenii prietenilor și dușmanii dușmanilor; inimile noastre sunt pline de dragostea între noi. Așa să știi”. O a doua solie revenea în toamnă la Curtea din Solhat și, la 27 octombrie 1492, Ivan al III-lea mai primi o scrisoare de la han. „De la cuscrul tău, de la Ștefan voievod, au venit soli pentru pricina care te privește - scria Mengli Ghirai. Și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
campania din aprilie-mai a lui Mengli Ghirai se datorește exclusiv lui Ștefan cel Mare. Pe când Sih-Ahmed se afla pe Nipru, la gura pârâului Desna, voeivodul moldovean așezase oastea sa pe malul drept al marelui fluviu. De aici, el expedia o solie la Mengli Ghirai, prin care-i făcea cunoscut să vină cu hoarda sa numaidecât. Și, în timp ce Ivan Mamanov, un sol moscovit la Perecop, reproducea între 3-17 mai lui Ivan al III-lea cuvintele spuse de Mengli-Ghirai („Iar Ștefan valahul mi-
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
se gătește (II 2). Vrea să aibă parte doar de bucurii simple neumbrite de mesajele viitorului, harul profeției părându-i-se, de data aceasta, o pedeapsă : De mi-i iertat și mie să fiu ca orice om,/ De trece-ngrozitoarea solie de-asupra-mi,/ Alkidamos, voinice, eu vreau cu tine-a sta (II 2). Presentimente sumbre continuă însă să o tulbure pe cea sortită să fie purtătoarea veștilor rele : simt cum o putere ce-mi este cunoscută/ Se mișcă iar în mine menind
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care zeii cei vechi plătesc/ Greșelile acelor ce și-au ales pe alții, îi reproșează lui Priam purtarea trecută și îl îndeamnă să se îngrijească de trupul lui Hector : bătrâne tată, ce-ai fost crud cu aceea/ Care-ți spunea solia ce i s-a încredințat,/ Grozavă, dar fatală, nu pierde vremea aici (IV 7). La împlinirea vorbelor Casandrei, defăimătorii își schimbă atitudinea față de cea până de curând socotită nebună : Priam o numește fata mea cuminte, troienii se închină în fața ei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cât de cât atestabilă a acestei căi de comunicație ar putea fi reconstituită parțial din studierea arhivelor vămilor de la Bran și Rucăr, ca un adaos la ceea ce am exemplificat în paginile anterioare din relațiile celor două provincii românești, când voevozi, solii, oștile au folosit drumul de car de pe culoarul transcarpatic Rucăr-Bran. Localnicii din prima jumătate a secolului al XX-lea povesteau că "pe drumul ăsta au trecut Mircea cel Bătrân, Petru Cercel, Vlad Țepeș", că "lunca domnească din Moeciu se cheamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Conrad sosise la castel, nu voise să vadă pe nimeni. Făcu o excepție pentru Giancarlo, tânărul trimis al Veneției, și-l primi câteva clipe, exact În Încăperea unde cu câțiva ani Înainte cei doi prinți auziseră din gura lui Bodo solia de prietenie a Veneției, precum și Înștiințarea republicii cu privire la conjurația care se țesea Împotriva lor. Dar În afară de el și de părintele Bernhard, nici unul din cei care fu seseră odinioară de față nu mai era În viață... Cu puțin timp Înainte ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]