1,275 matches
-
central în Preludiu pentru trompetă și patru pereți (1992), oglinda pare a fi suprafața care degrevează ființa de o falsă interioritate și recreează imaginea exteriorului, prin definiție imperfect și fragmentar, constrâns la fetișism pentru a putea încropi o presupusă armonie. Solitudinea devine o stare provocată, supravegheată și tratată ca un ritual autoimpus („Și singurătatea-i o sărbătoare dacă știi s-o/ trăiești”). Coerența, claritatea, derularea aproape logică a discursului creează o impresie de monotonie, metafora apare în ipostaze catacretice, dezambiguizante, retorismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
nimic nu i se împotrivea, totul îl servea, iar prin «cogito ergo sum», Descartes recâștiga, cel puțin pentru sine, certitudinea ascunsă între cele patru ziduri pe care le va dărâma, unul câte unul: simțirile, visul, imaginația, Dumnezeu înșelător. II.6. Solitudinea și solipsismul cartesian Este știut faptul că punctul de plecare al gîndirii filosofice și științifice la Descartes este îndoiala metodică însă ea nu se poate desfășura oricum, oriunde, în orice condiții. Ducînd o viață comună, în mijlocul mulțimii sau acaparat de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o premisă pentru întemeierea solidă și autentică a cunoașterii lumii, care nici ea nu este scop în sine ci urmărește a servi omenirea și o viață mai bună ; aceasta pentru că ) și cu aceasta, aici avem deja proclamarea unei datorii morale. Solitudinea este o condiție necesară pentru întemeierea unei filosofii noi, dar această filosofie este una practică, utilă societății pe care Descartes, dintr-o perspectivă oarecum utopică, o vede unită într-un efort comun de perfecționare a vieții omenești. El a dorit
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Această calitate de prezență la prima persoană îi conferă automat și o alta: aceea de a fi începutul conștiinței de sine și al acțiunii. Această poziție singulară este totodată o condiție universală care ne exilează pe fiecare dintre noi în solitudinea de a fi noi înșine, în ipseitate, în confruntarea cu lucrurile și cu celelalte ființe ce aparțin lumii. Pentru că este singur cu sine, subiectul este cel ce se menține în fața obiectului, expus la tot ceea ce nu este el însuși astfel încât
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ai "celui de-al doilea modernism", postbalzacian, printre care André Gide și, în mod diferit, specific, Marcel Proust. Teoria formulată sub învelișul metaforei cercetează mai ales genul de personaj construit în aria inovată structural a noului tip literar. "Istorii" ale solitudinii și solilocviului, confesiuni care pun în scenă naturi narcisiace, egolatre, romanele "celibatului" caută partea imaterială a existenței, tentînd acea construcție "en creux", în golurile, adîncimea, negativul vieții diurne. Nu cu totul invizibile în romanele clasice, care au fost însă ale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
autentificare a unor avânturi lăuntrice. Între zei și oameni, Prometeu va fi veșnicul rebel, condiția sa e de eternă inadecvare. Izolarea resemnat-disprețuitoare a lui Hyperion se realiza în spațiul protector al cosmosului, conservându-i și consacrându-i eternitatea și echilibrul. Solitudinea prometeică e totală: refuzat atât de spațiul celest, cât și de cel uman, el le refuză la rându-i pe amândouă. Fericirea lui Prometeu pare a fi această nesfârșită rătăcire între lumi și nesecata dorință de a se dărui prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
reprezintă o sursă de disconfort pentru decade de viață (cefalee, grețuri, vărsături, balonare, edeme, creștere ponderală, valuri de căldură, tensiune mamară). În 4 % dintre cazurile cu sindrom pre-menstrual, tulburările sunt mai importante și sunt grupate sub denumirea de sindrom disforic (solitudine, tristețe, plâns, melancolie, anxietate, nervozitate, tendințe suicidare). Există un limbaj emoțional, limbaj care exprimând acordul sau dezacordul, stârnește emoții, de obicei ura sau aprobarea, atașamentul pro-fund. Un vorbitor care declanșează emoții puternice poate face dificilă înțelegerea sau examinarea critică a
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
momentul procesului terapeutic, pot fi enumerate: 1. "Recadrajul" în faza de dezorganizare comportând luarea în terapie, susținerea fundamentului narcisiac prin atenția și recunoașterea acordată, stabilirea reperelor, deschiderea spre verbalizarea temelor; 2. înțelegerea profundă, în cursul fazelor depresive, a trăirilor de solitudine, a suferinței care se produce în cursul fazelor de ameliorare (Jeammet, 1980; Raclot, 1986; Thurin, 1990); 3. Prezența atentă, suportul, eventual o apropiere de interacțiunea comportamentalăîn cursul reconstrucției și reinserării; 4. Retrasarea istoricului prezent și trecut, elaborarea sa, ce participă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
o manieră globală sau parțială, constituie mijloace de apărare prin raportare la o realitate care este insuportabilă. Adesea după o fază psihotică regresivă și dezorganizată, în momentul când poate verbaliza, pacientul ajunge să-și exprime sentimentele profunde de abandon, disperare, solitudine și să facă dovadă de hiperluciditate. Este momentul intervenției psihoterapeutului ce va "culege" această trăire - prezența sa fiind evident indispensabilă. 4. Susținerea persoanei în demersul său de integrare a pornirilor sale afective față de o persoană și, îndirect, față de sine, angoaselor
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de îndoială și o parte a persoanei care poate recepționa acest mesaj. Dar va trebui evitată argumentarea logică pentru a contrazice un delir. Este util de precizat, în care circumstanțe anume survin ideile delirante (de exemplu, în cursul momentelor de solitudine, de anxietate intensă), în ce măsură ele repetă cuvintele deja auzite sau în ce măsură ele se pot înscrie în cadrul formulării unei dorințe. Halucinațiile se dovedesc foarte sensibile la starea de destructurare a persoanei și constituie o veritabilă evaluare a acestui parametru. Holdingul este
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
transgresată deloc banal în plan poetic: „Azi parastasul toamnei ți-l dăruiesc, cuminte/ Și vreri - potire sacre - spre Tine le-am deschis/În vie vreau să-ți scutur toți merii Tăi, Părinte/ Ca să mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate, să bem azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
filosofiei spiritiste care pare să anticipeze antroposofia de mai târziu a lui Rudolf Steiner, concură la conturarea treptată a unui con de umbră asupra ultimei părți a vieții sale, retras din 1896 la Câmpina, unde trăiește după 1902 într-o solitudine deplină, după moartea soției sale, în același an. Va muri la 25 august 1907, la castelul său din Câmpina, lăsând în urmă o operă vastă, a cărei valoare este astăzi unanim recunoscută, atât pentru valoarea în sine, cât și pentru
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Petronela Crucianu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1723]
-
tinerețe din triada sacră Walter Benja min, Paul Ricœur, George Steiner, autori pe care i-am citit intensiv în perioada studiilor mele de la Geneva. Considerațiile despre rezistența, refuzul traducerii (Ricœur, 2004), sarcina traducătorului, între fidelitate și libertate (Benjamin, 2000), arta, solitudinea și pericolele traducerii (Steiner, 1978) căpătau noi valențe atunci când le aplicam căutărilor mele. Descriere și flux narativ așadar, cu scene detaliate, suprapuneri de voci, cuvinte tari, emoție, situații neobișnuite. Când am recitit ansamblul, am devenit conștient de faptul că toate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
astfel încât sfârșesc prin a produce la rându-le noi suferințe fără a se putea elabora proiecte de viitor. Suferința creează victime, iar a fi victimă devine o postură morală. Amintirile suferințelor camuflează îndepărtarea noastră de religie, dispariția solidarității de grup, solitudinea. Ele creează identități fondate pe statutul de victimă, un alt mod de a fi și de a exista care ne include într-o comunitate imaginară a celor care suferă sau au suferit. Suntem prin urmare mai mult în dolorism decât
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
chiar acest fapt idealul nostru de fericire și prosperitate. Astfel, campaniile de compasiune suscită, la rândul lor, un universalism al suferinței. Și dacă nevoia noastră de identitate ar depăși nevoia noastră de Dumnezeu? Individul, acest rege singuratic, și-ar compensa solitudinea existențială printr-o exigență de identitate, care l-ar lega de o comunitate sudată de suferința împărtășită, adesea trăită prin procură și sprijinită pe fapte istorice susceptibile să pună bazele acestei memorii/istorii de suferință. Sclavia strămoșilor, colonizarea suferită de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
întâmple. Fiind unic, genocidul se erijează în suferință izolată și desprinsă de restul istoriei de suferință a evreilor. Ca atare, evreul secularizat o abordează fără Dumnezeu, fără trecut, într-un prezent care vrea să-și fie suficient sieși și în solitudinea individualismului, întreruptă doar de comemorări și ceremonii. Poate că aici rezidă deznădejdea evreului contemporan, pe care o sperăm trecătoare. Am avut ocazia să semnalăm mai sus editarea și traducerea, la mijlocul secolului al XIX-lea, a unor opere istoriografice sefarde din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Iovi acel Iov care nu căuta motivele suferinței lui -, dar sunt lipsiți de consolarea pe care o oferea credința în acel Dumnezeu drept care se revelează la sfârșitul dialogului biblic. Astfel, suferința ar fi iremediabil condamnată la tăcere, închisă într-o solitudine vecină cu elecțiunea, o solitudine și o elecțiune alese deliberat de grupul însuși. O auto-elecțiune a omului, prin om și pentru om, fără Dumnezeu. Paradoxal, este greu să te identifici cu ceea ce nu poți nici explica, nici înțelege. Or genocidul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
căuta motivele suferinței lui -, dar sunt lipsiți de consolarea pe care o oferea credința în acel Dumnezeu drept care se revelează la sfârșitul dialogului biblic. Astfel, suferința ar fi iremediabil condamnată la tăcere, închisă într-o solitudine vecină cu elecțiunea, o solitudine și o elecțiune alese deliberat de grupul însuși. O auto-elecțiune a omului, prin om și pentru om, fără Dumnezeu. Paradoxal, este greu să te identifici cu ceea ce nu poți nici explica, nici înțelege. Or genocidul este un eveniment uman, comis
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
justificare a unei politici belicoase ce depășea cu mult apărarea, legitimă, a dreptului la existență 3. Utilizarea care s-a dat datoriei de memorie nu-i era așadar intrinsecă. Pe deasupra, în cele din urmă, ea i-a sortit unei veritabile solitudini pe supraviețuitorii înșiși, deținătorii reali ai memoriei vii a suferințelor îndurate și a durerilor simțite. Dacă, prin punerea lor în scenă, ei erau poate distrași (în sens pascalian), ne putem teme ca, odată cu dispariția lor, să nu fie ocultată în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la putere a partidului Likud în 1977. Totuși nici genocid, nici Holocaust nu sunt încă termeni rezervați exclusiv pentru ceea ce li s-a întâmplat evreilor. Shoah, da. Iar acest cuvânt, fără îndoială, îi aruncă pe evrei într-un abis de solitudine, izolându-i de nenorocirile pur și simplu umane. Acest exclusivism îi detașează de lume, deci de ceea ce, timp de secole, a fost patria evreului din diasporă. Henri Meschonnic scria recent: "Cuvântul Shoah, cu majuscula care-l esențializează, conține și menține
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cele 12 porți ale templului său din Babilon 53. În fine, punând accentul asupra omului, gândirea religioasă akkadiană scoate în evidență limitele posibilităților umane. Distanța dintre oameni și zei se dovedește de netrecut. Și totuși omul nu este izolat în solitudinea sa. Mai întâi, el împărtășește un element spiritual care poate fi socotit divin; este vorba de "spiritul său, ilu (literal, "zeu")54. Apoi, cu ajutorul riturilor și al rugăciunilor el speră să obțină binecuvântarea zeilor. Dar, mai ales, el știe că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
instrumentul puterii. Acela care vorbește îl reduce pe celălalt la tăcere, cel puțin provizoriu, și factorul de supunere nu este cuvîntul, ci ascultarea lui. Și dacă toată lumea vorbește în același timp, cum să te faci înțeles? Deci nu cuvîntul, ci solitudinea lui într-un anume context dictează. De aici și diversele ritualuri, protocoale, delegații și puneri în scenă destinate să înalțe un cuvînt, să discearnă pentru a consacra, instaurînd în jur liniștea legitimă (a altora). Cine tace, consimte. Arta de-i
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mea din munți, vara, cu condiția să mă reîmpac cu ai mei, cu care nu mai comunic de un timp, după certuri cu totul dizgrațioase. Știu c-am ajuns tare irascibil, dar poate că toate motivele vin din exagerata-mi solitudine. Sînt destul de contrariat după ce Raveca mi-a spus că a apărut planul editorial al ALBATROS-ului pe 1983 și că n-aș fi trecut acolo. Pe contract, termenul limită de editare e anul 1983, decembrie. Chiar și acum sînt plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
un fel sau altul se dogmatizează; un semn cere recunoaștere și deferență în orice condiții. Radu (Florescu n. red.) a fost două zile pe acasă și apariția lui e întotdeauna ca un balsam! Semn că mă simt tare rău în solitudinea aceasta nemărginită de prieteni. Ducerea mea la P. Neamț m-ar mulțumi acum peste măsură! Astă-noapte am visat că am fost arestat! Era interesant! Am scris multe scrisori în ultimele două luni, ar primesc foarte puține! Ce-o fi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
modest laborant zootehnician, lucrând la un laborator de lângă Constanța. Că din când în când venea la taverna unde m-a întâlnit, "din pur interes pentru oameni". Nu mai avea pe nimeni. Nemurirea înseamnă singurătate. "Mai mult decât absurditate, nemurirea înseamnă solitudine", repeta dânsul. "De asta am simțit nevoia să vă cunosc, mi-a spus, sperând că mă veți înțelege, măcar ca o formă de viață..." * Am stat mult de vorbă cu acest unic exemplar din istoria omenirii. Când ne-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]