1,529 matches
-
90 cm lungime, femelele sunt mai mici. Se caracterizează printr-un bot ascuțit, prevăzut cu un corn nazal moale, acoperit cu trei (rar 2-4) rânduri de solzi. Au un cap lat, triunghiular, bine separat de gât. Capul este acoperit cu solzi mici. Masculii au coloritul de fond cenușiu sau gălbui până la galben-albicios, iar femelele au nuanțe spre brun sau arămiu. Pe spate au o dunga în zigzag, adesea ondulată, formată dintr-o succesiune de romburi. La mascul această dungă în zigzag
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
este un gen de pești anadromi sau dulcicoli de talia mare sau foarte mare, din familia acipenseride ("idae") răspândiți în regiunea holarctică și Asia estică. Au corpul alungit, gros în partea anterioară, comprimat lateral în cea posterioară. Solzi ganoizi există numai în regiunea caudală, în rest corpul este acoperit cu 5 șiruri longitudinale de scuturi osoase: un șir impar dorsal, câte un șir lateral și lateroventral pe fiecare latură. Între scuturile mari o serie de mici scuteluri dispuse
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]
-
fost introdus involuntar în Europa (inclusiv în România și Republica Moldova) și alte părți ale Asiei o dată cu alevinii de pești fitofagi aduși din China. Poate trăi 5 ani. Are corpul alungit și gros, aproximativ cilindric, slab comprimat lateral, și acoperit cu solzi mari. Capul este comprimat lateral și are o gură mică semilunară, superioară, dispusă oblic în sus, lipsită de mustăți. Linia laterală este dreaptă și situată la mijlocul flancurilor. Înotătoarele dorsală și anală sunt scurte, cu marginile convexe, lipsite de radii țepoase
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
la mijlocul flancurilor. Înotătoarele dorsală și anală sunt scurte, cu marginile convexe, lipsite de radii țepoase. Înotătoarea caudală adânc bifurcată cu lobi egali, rotunjiți. Coloritul corpului cenușiu sau sur-galben pe spate, laturile argintii cu câte o dungă neagră semilunară pe fiecare solz, iar abdomenul alb. Pe laturile puietului se întinde o dungă subțire cenușiu-argintie, care la adulți dispare. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt de culoare galben deschis. Pe înotătoarele dorsală și anală există uneori pete întunecate mici. Se hrănește pe fundul
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
negriciosi, glabrii; acele câte două în teacă, au o lungime de 15 cm, foarte rigide, ascuțite, verde întunecat spre negricios. Conurile ovoid conice sunt grupate câte 2 - 4, cu o lungime de până la 10 cm, fiind sesile sau scurt pedunculate; solzii au apofiza proeminentă, galbenă - cafenie, umbelicul este uneori prevăzut cu un ghimpe scurt, mai ales la solzii superiori. Semințele aripate sunt relativ grele și au până la 5-6 mm lungime. Maturația conurilor este bienală, cu o periodicitate a fructuficației de 2-3
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]
-
întunecat spre negricios. Conurile ovoid conice sunt grupate câte 2 - 4, cu o lungime de până la 10 cm, fiind sesile sau scurt pedunculate; solzii au apofiza proeminentă, galbenă - cafenie, umbelicul este uneori prevăzut cu un ghimpe scurt, mai ales la solzii superiori. Semințele aripate sunt relativ grele și au până la 5-6 mm lungime. Maturația conurilor este bienală, cu o periodicitate a fructuficației de 2-3 ani. Lemnul său este de o culoare cenușie-maro. Pinul negru este râspândit în sudul și, parțial, centrul
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]
-
el este de fapt un pește ostariofiz ("Ostariophysi"), înrudit cu caracidele ("Characidae"), care includ piraia și neonul, dar are o asemănare fizică mare cu anghilele adevărate. Are un corp serpentiform (în formă de șarpe), alungit și cilindric (rotunjit), golaș, fără solzi. Capul este ușor turtit. Gură mare are un rând de dinți conici pe fiecare falcă. Ochii sunt mici. Pielea groasă și vâscoasă acoperă întregul corp și este folosită ca un strat protector, care protejează corpul de propriul curent electric produs
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
Este un os plat și recurbat cu formă romboidală neregulată. El este străbătut de o gaură largă - gaura occipitală mare ("Foramen occipitale magnum") în jurul căreia se dispun cele patru porțiuni ale osului: porțiunea bazilară ("Pars basilaris"), situată înaintea găurii occipitale, solzul occipitalului ("Squama occipitalis") situat înapoia găurii occipitale, două porțiuni laterale ("Pars lateralis") situate lateral. Osul occipital are 2 fețe (exocraniană și endocraniană), 4 margini (două superioare și două inferioare) și 4 unghiuri (superior, anterior și 2 unghiuri laterale). Se articulează
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
a găurii mari a occipitalului și opistionul ("Opisthion") situat la mijlocul marginii posterioare a găurii occipitale mari. De-a lungul marginii inferioare a găurii occipitale se află un șanț inconstant - șanțul sinusului marginal ("Sulcus sinus marginalis") prin care trece sinusul marginal. Solzul osului occipital ("Squama occipitalis") este larg și subțire, situat postero-superior înapoia găurii occipitale, are forma unei plăci curbate triunghiulare cu fața exocraniană convexă și fața endocraniană concavă. Solzul osului occipital formează cu cele două oase parietale sutură lambdoidă ("Sutura lambdoidea
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
inconstant - șanțul sinusului marginal ("Sulcus sinus marginalis") prin care trece sinusul marginal. Solzul osului occipital ("Squama occipitalis") este larg și subțire, situat postero-superior înapoia găurii occipitale, are forma unei plăci curbate triunghiulare cu fața exocraniană convexă și fața endocraniană concavă. Solzul osului occipital formează cu cele două oase parietale sutură lambdoidă ("Sutura lambdoidea") și este porțiunea declivă a calvariei. Osul occipital are patru margini: două superioare (lambdoide) și două inferioare. Marginile inferioare au două porțiuni: una situate înapoia procesului jugular (marginea
Os occipital () [Corola-website/Science/317182_a_318511]
-
talpa este cioplită în lemn de stejar. Ea a fost clădită pe temelie înaltă de piatră. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu scânduri de brad. Edificiul are un acoperiș din șindrilă, bătută în „solzi”, cu streașină largă. Monumentul are plan triconc (formă de cruce), cu absida altarului pentagonală decroșată față de restul corpului construcției și cu pronaos poligonal. Lăcașul de cult este prevăzut cu o singură ușă, aflată în peretele sudic al pronaosului. Edificiul are
Biserica de lemn din Botoșana () [Corola-website/Science/317077_a_318406]
-
observat și că fosilele cu forme ciudate denumite pe atunci „pietre bezoar” se găseau adesea în regiunea abdominală a scheletelor de ihtiozaur. Ea a observat că dacă se sparg astfel de pietre, se observă că în interior ele conțin adesea solzi și oase fosilizate de pește, și uneori oasele unor ihtiozauri mici. Anning bănuia că pietrele sunt fecale fosilizate și i-a sugerat aceasta lui Buckland în 1824. După alte cercetări și comparații cu fosile similare găsite în alte locuri, Buckland
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
boa cu coadă roșie”, întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii de "Boa constrictor". Capul, net separat de trunchi, este mic, alungit și triunghiular, botul este rotunjit. Gura este extensibilă. Capul și corpul sunt acoperiți cu solzi. Solzii de partea ventrală sunt mai mari decât cei de pe partea dorsală și joacă un rol important în deplasarea sa. Alternarea de desene deschise și întunecoase pe solzi oferă șarpelui un camuflaj perfect în habitatul său natural. Unele din exemplare
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
cu coadă roșie”, întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii de "Boa constrictor". Capul, net separat de trunchi, este mic, alungit și triunghiular, botul este rotunjit. Gura este extensibilă. Capul și corpul sunt acoperiți cu solzi. Solzii de partea ventrală sunt mai mari decât cei de pe partea dorsală și joacă un rol important în deplasarea sa. Alternarea de desene deschise și întunecoase pe solzi oferă șarpelui un camuflaj perfect în habitatul său natural. Unele din exemplare afișează
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
botul este rotunjit. Gura este extensibilă. Capul și corpul sunt acoperiți cu solzi. Solzii de partea ventrală sunt mai mari decât cei de pe partea dorsală și joacă un rol important în deplasarea sa. Alternarea de desene deschise și întunecoase pe solzi oferă șarpelui un camuflaj perfect în habitatul său natural. Unele din exemplare afișează tulburări pigmentare, cum ar fi albinismul. Deși aceste exemplare sunt rare în sălbăticie, în captivitate sunt comune, și sunt încrucișate selectiv pentru a obține diferite variațiuni de
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
au o activitatea redusă. Lungimea obișnuită 7-8 cm și excepțională 15 cm. Formula înotătoarelor: înotătoarea dorsală: II - III, 6-8; înotătoarea anală: II-III, 5-7; înotătoarele pectorale: I 12-15; înotătoarele ventrale: II 5-7; înotătoarea caudală 19. Pe linie laterală se află 40-43 solzi. Spini branhiali 3. Dinți faringieni cu formula 3.5-5.3 sau 2.5-5.2. Vertebre 36. Numărul cromozomilor: 2n = 50. Corpul alungit, fuziform, acoperit cu solzi cicloizi destul de mari. Gâtul și pieptul sunt acoperite cu solzi. Solzii de pe spatele corpului
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
12-15; înotătoarele ventrale: II 5-7; înotătoarea caudală 19. Pe linie laterală se află 40-43 solzi. Spini branhiali 3. Dinți faringieni cu formula 3.5-5.3 sau 2.5-5.2. Vertebre 36. Numărul cromozomilor: 2n = 50. Corpul alungit, fuziform, acoperit cu solzi cicloizi destul de mari. Gâtul și pieptul sunt acoperite cu solzi. Solzii de pe spatele corpului fără striuri longitudinale. Corpul și pedunculul caudal gros, cilindric, necomprimat lateral. Pedunculul caudal este lung, mai lung ca înălțimea corpului; el nu este comprimat, e gros
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
laterală se află 40-43 solzi. Spini branhiali 3. Dinți faringieni cu formula 3.5-5.3 sau 2.5-5.2. Vertebre 36. Numărul cromozomilor: 2n = 50. Corpul alungit, fuziform, acoperit cu solzi cicloizi destul de mari. Gâtul și pieptul sunt acoperite cu solzi. Solzii de pe spatele corpului fără striuri longitudinale. Corpul și pedunculul caudal gros, cilindric, necomprimat lateral. Pedunculul caudal este lung, mai lung ca înălțimea corpului; el nu este comprimat, e gros la bază și foarte puțin înalt spre vârf, unde este
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
se află 40-43 solzi. Spini branhiali 3. Dinți faringieni cu formula 3.5-5.3 sau 2.5-5.2. Vertebre 36. Numărul cromozomilor: 2n = 50. Corpul alungit, fuziform, acoperit cu solzi cicloizi destul de mari. Gâtul și pieptul sunt acoperite cu solzi. Solzii de pe spatele corpului fără striuri longitudinale. Corpul și pedunculul caudal gros, cilindric, necomprimat lateral. Pedunculul caudal este lung, mai lung ca înălțimea corpului; el nu este comprimat, e gros la bază și foarte puțin înalt spre vârf, unde este aproape
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
ușor excavată. Înotătoarea anală scurtă, cu 6-7 radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Colorația este brun-cenușie sau brun-roșcată pe spate, cenușiu-verzuie pe flancuri, cu o bandă îngustă albăstruie de-a-lungul liniei laterale. Solzii spatelui au marginile negre. Abdomenul este albicios sau albicios-gălbui. Corpul este presărat cu pete mari, negre și aproape rotunde, dispuse astfel: pe spinare, 2-3 pete negre mari și rotunde; alte 2-3 pete după înotătoarea dorsală; pe flancuri 7-10 pete rotunde
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
le (Percidae) sunt o familie de pești teleosteeni răpitori, frumoși, sprinteni și buni înotători, răspândiți în apele dulci și salmastre ale emisferei nordice. Corpul comprimat lateral și înalt, cu un contur oval și alungit, fusiform este acoperit cu solzi ctenoizi, care se întind, rareori, și pe înotătoare. De obicei au două înotătoare dorsale. Înotătoarea dorsală constă din două regiuni: una țepoasă și alta formată din raze moi. Înotătoarea anală cu 1-2 spini. Înotătoarele ventrale cu poziție toracică au câte
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
foarte rar și puțin numeros. Este un pește de talie mică cu o lungimea obișnuită de 9-18 cm (maxim 40 cm). Femelele sunt mai mari. Poate trăi până la 8 ani. Are corpul gros, moderat alungit, ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mari, persistenți. Linia spatelui și a abdomenului este rotunjită. Linie laterală curbată în sus în porțiune anterioară. Pe ea se află 33-40 solzi. Capul alungit, relativ mare, cu bot obtuz. Gura terminală mică. Dinții faringieni dispuși pe 2 rânduri
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
mari. Poate trăi până la 8 ani. Are corpul gros, moderat alungit, ușor comprimat lateral, acoperit cu solzi cicloizi mari, persistenți. Linia spatelui și a abdomenului este rotunjită. Linie laterală curbată în sus în porțiune anterioară. Pe ea se află 33-40 solzi. Capul alungit, relativ mare, cu bot obtuz. Gura terminală mică. Dinții faringieni dispuși pe 2 rânduri. Ochii sunt mari, cu un diametru mai mare decât lungimea botului. Marginea înotătoarei dorsale este dreaptă sau ușor rotunjită. Înotătoarea anală cu marginea exterioară
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
este dreaptă sau ușor rotunjită. Înotătoarea anală cu marginea exterioară ușor convexă sau aproape dreaptă. Înotătoarea caudală scurtă, bifurcată. Este asemănător la colorit cu babușca. Capul este aproape negru. Spatele cenușiu-verzui sau cenușiu-brun sau brun negricios. Laturile sunt acoperite de solzi argintii, de aceeași culoare ca partea de jos a spatelui, mai deschis spre abdomen, cu o tentă ruginie sau verzuie. Abdomenul și partea inferioară a capului alb-murdar sau alb-gălbuie, cu o tentă roșiatică. Între spate și linia laterală se află
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
alb-murdar sau alb-gălbuie, cu o tentă roșiatică. Între spate și linia laterală se află o bandă longitudinală aurie irizată. În porțiunea posterioară a flancurilor și pe pedunculul caudal poate exista o bandă întunecată, care poate fi lată. Marginea liberă a solzilor nu este pigmentată. În porțiunea superioară a flancurilor solzii au la baza lor câte o pată brună. Înotătoarea dorsală și caudală sunt cenușii bătând în violaceu sau portocalii. Înotătoarele perechi și înotătoarea anală sunt portocalii sau roșii. Irisul ochilor este
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]