992 matches
-
și ignorant, spre ținuturi îndepărtate și ostile, unde voia să-i înfrunte pe stăpânii lumii doar cu ajutorul unei spade vechi și a unei biete puști. îl trezi un scârțâit de frâne, o smucitură bruscă și glasuri de pe lumea cealaltă, glasuri somnoroase, răsfrânte de ecoul a ceea ce părea o imensă peșteră goală. Scoase capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și sticlă, ce părea și mai mare pentru că de-abia o luminau becurile livide și prăfuitele reclame luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vot și hai, Getuțo, mișcă-ți fleașca... P-asta o știa cel mai bine, fiind nelipsită de la soră-sa. Roșioara lătăreața și cu fundu’ ăla lăsat, ca o pară; o pară prea coaptă, gata să se borșească, și uitătura aia somnoroasă și încercănată. Vădană, deh, la aproape patruzeci cât o avea, cu trei copii făcuți cu te miri cine, cu doi sau trei bărbați, da’ după câtă veselie dădea din ea, n-ai fi zis că are viața prea grea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
promisiuni nu ți-ai respectat tu, n-ar trebui să mai așteptăm zece ani până să devenim milionari. În plus, ai să moțăi peste tot, în mașină pe drum și în sala de așteptare, la aeroport. Ai să fii prea somnoros ca să-ți iei rămas-bun cum trebuie și mai târziu, în avion, o să-ți pară rău.” Era greu să te înțelegi cu tata. Însă știam că de obicei la al treilea atac se lasă înduplecat. Pe mama nu puteai s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mine, aici nimeni nu mă poate speria, protejată de tot ceea ce mi-ar putea pregăti noaptea, luminile de la fereastră se amestecă, și dintr-odată un urlet înfiorător mă trezește brusc. Nu văd, strigă el, cu mâinile întinse înainte, lovind aerul somnoros, mâinile unui copil, draga mea, nu mai văd, eu mă trezesc repede, bătăile inimii mele îi îneacă vorbele, ce spune, cum adică, ce vrea să spună, am uitat limba aceasta, nu vreau să mi-o amintesc, este rea, mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fi auzit la radio, în capul meu plutește știrea aceasta, tatăl lui Noga a plecat de acasă. Așa o ducea el în brațe, sus pe scări, când era micuță, adormea întotdeauna în timpul plimbărilor, îl lua de gât cu o mândrie somnoroasă, urcăm în tăcere, să nu se trezească, aveam puțin timp pentru noi, ne facem semn unul altuia să tăcem, el o așază pe pat, eu îi scot papuceii, apoi închidem imediat ușa și abia după aceea aprindem lumina într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acolo, îi voi spune Zoharei să îl trimită imediat aici, altfel copila va muri, deja încep să formez, din partea mea, poate să se trezească toată lumea, important este ca fiica mea să fie salvată, dar în clipa în care vocea ei somnoroasă răspunde, închid, cuvintele mele se împrăștie în toată casa, nu îl pot forța, trebuie să se însănătoșească fără el, nu îi este permis să depindă atât de mult de el, mă așez pe terasă, vântul slab răcorește aerul, spectacolul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este foarte aproape. Erau foarte severi și trebuia să venim pe furiș ca să mâncăm aici. Erau în stare să te elimine din școală dacă te prindeau că mănânci în oraș. Când își scotea ochelarii de soare, Midori părea mult mai somnoroasă decât cu ei pe nas. Avea două ticuri: se juca cu brățara de la mâna stângă sau se scărpina cu degetul mic la colțurile ochilor. — Ești obosită? am întrebat-o. — Puțin. Nu dorm destul, dar nu te îngrijora, mă simt bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu există vreun gen de formație pentru privit spectacole. BĂnuiesc că și-au văzut de treabă și au refăcut formația. Nu știu. Nu mă-ntrebați. Mai sînt și obosit. Eram entuziasmat. Da’ acum sînt obosit. Vrei să zici că ești somnoros. Ești prostit de băutură și somnoros. — SÎnt doar obosit. Un bărbat aflat În situația mea are tot dreptu’ să fie obosit. Și dacă mi se face somn, am dreptu’ să mi se facă somn. Nu-i așa, Moș Crăciune? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru privit spectacole. BĂnuiesc că și-au văzut de treabă și au refăcut formația. Nu știu. Nu mă-ntrebați. Mai sînt și obosit. Eram entuziasmat. Da’ acum sînt obosit. Vrei să zici că ești somnoros. Ești prostit de băutură și somnoros. — SÎnt doar obosit. Un bărbat aflat În situația mea are tot dreptu’ să fie obosit. Și dacă mi se face somn, am dreptu’ să mi se facă somn. Nu-i așa, Moș Crăciune? — Da, Îi răspunse Al. BĂnuiesc că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Un bărbat aflat În situația mea are tot dreptu’ să fie obosit. Și dacă mi se face somn, am dreptu’ să mi se facă somn. Nu-i așa, Moș Crăciune? — Da, Îi răspunse Al. BĂnuiesc că ai dreptul să fii somnoros. Chiar și mie mi s-a făcut somn. Nu mai jucăm nimic? — Tre’ să-l ducem pe Ăsta la Alcalá și, oricum, tre’ s-ajungem și noi tot acolo, spuse unul dintre piloți. Da’ de ce, ai pierdut mult? — Am cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
MĂ duc pe jos. E chiar aici, În josul străzii. — Ei, noi ne ducem la Alcalá. Știe careva parola pentru seara asta? — Ei, tre’ să știe șoferu’. Tre’ s-o fi aflat Înainte să se Întunece. — Hai, Cheliuță. Golan bețiv și somnoros ce ești. — Nu-s eu Ăla, spuse Cheliuță. Eu aș putea fi un as al armatei poporului. — Tre’ să dobori zece ca să fii un as, Cheliuță. Chiar și dacă le numeri și pe alea italiene. Tu ai dat jos unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca și ale lui Juma. MĂnîncă astea Încet, bea niște ceai și culcă-te la loc. N-avem nici o problemă. Îmi pare rău c-am fost așa de adormit. — Ai vînat cu Kibo toată noaptea trecută. E normal să fii somnoros. Dacă mai vrei, Îți mai dau niște carne. Nu, nu mi-e foame. — Bine, atunci. Avem provizii pentru trei zile. Și mîine o să dăm din nou de apă. SÎnt multe izvoare care vin de pe munte. — Oare unde se duce? — Juma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pat și ne tragem răsuflarea, însă reușesc să-mi controlez mușchii și mă ridic puțintel ca să-i văd fața. Nu era asta. Dar am văzut că erai aproape gata, și vorbeam așa ca să te stârnesc un pic. Oh, spune el somnoros. Grozavă strategie. Chiar a funcționat... Se apleacă și mă sărută, nu serios, pasional, ci mai degrabă un pic apăsat, o amintire și o promisiune. Apoi, fericit de capacitatea lui de a mulțumi o femeie, se lasă și el să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine. Aștept zece minute, ca să mă asigur că nu mă va intoxica, după care mă strâng lângă el, cuprinzându-l cu brațul peste mijloc și adorm cu fața lipită în pielea lui. Când mă trezesc, întind mâna să-l caut, somnoroasă, și-mi ia ceva timp să realizez că nu mai este lângă mine în pat. Nu mă sperii. Mă ridic puțin, îmi așez pernele la spate și aud zgomotul apei curgând în baia de la parter. Face duș. Hotărăsc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
osteneala de a traversa Atlanticul ca să descopăr o lume nouă, dat fiind că aș fi putut găsi aceleași lucruri și la sediul lui Picatrix. În spatele unei mese acoperite cu o pânză roșie și În fața unui stal puțin populat și cam somnoros stătea acel Bramanti, un domn corpolent pe care, de n-ar fi fost masivitatea lui, l-ai fi putut lua drept un tapir. Începuse deja să vorbească Într-un stil oratoric amplu, dar nu de mult timp, pentru că tocmai perora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de autobuz. Când a sosit autobuzul s-au urcat și-au mers până în Cocora. Când au ajuns la Agripina, mare i-a fost acesteia bucuria. — V-am așteptat și duminica trecută. —N-am putut veni că am pierdut autobuzul. Teofana, somnoroasă cum este, până s-a sculat, până s-a spălat, a mâncat și ea puțin și timpul a trecut repede, i-a explicat Paulina. — De ce n-ați venit cu căruța? — Vasile n-a mai vrut să înhame caii. V-am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dulci i-au rămas aceleași. După sărutări și vorbe de iubire adormeau îmbrățișați plini de dragoste și fericiți că se pot bucura de o viață frumoasă împreună. Nici când se trezeau din somn alintările nu lipseau. Cel care era mai somnoros avea ce îndura din partea celuilalt, mai ales Teofana care cădea pradă sărutărilor d care Cezar se bucura enorm. Numai puțin să fi dat semne că se mișcă sau că vrea să spună ceva, că lui Cezar îi și cădeau pradă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Artă și creație în anotimpul primăvara -eseu Este din nou primăvară. Natura se spală pe ochi somnoroasă, fiindcă tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odată cu ea au venit și păsărelele care ne încântă cu recitalurile lor. Primul zâmbet al primăverii a apărut, dezbinând farmecul glaciar al iernii, puterea gingașilor și purilor ghiocei a învins zăpada
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
nopții muribunde se sfâșiaseră și se spărseseră fractalic, în zeci și zeci de ostroave și de insulițe albicioase, printre care se roteau stoluri-stoluri neliniștite de păsări, ca-ntr-un puseu de vitiligo ceresc. În răcoarea matinală tăioasă, peste parcelele ordonate, somnoroase, semănate îngrămădit cu morminte, monumente tombale, busturi, lanțuri negre, lespezi, cavouri și cruci, cuvintele Arhanghelului înfioară: Este întocmai ora șase dimineața! Ante-meridian, precis! Este ziua de sâmbătă. E sâmbăta morților vii! Sâmbăta amară a tunetului, a cenușii și a răzbunării
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apărare inutilă. Brațele ei se încrucișau pe piept să ascundă sânii care, cu sfârcurile lor mici, păreau singurul sprijin al cămășii gata sa alunece. ― Mi-e frig... suspină Tanța aproape imaterial. Tânărul o luă în brațe ca pe un copil somnoros, o așeză în pat și o înveli. Acolo ea rămase cu fața-n sus, cu ochii în ochii lui Titu, care-i potrivea mereu învelitoarea. Apoi deodată se pomeni cu el alături. Mâinile lui reci îi netezeau sânii împietriți, coborau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și scoală nițel, că s-a întîmplat o...! ― Dumneata ești, primare! bâigui logofătul Bumbu, recunoscând glasul. Uite-acu mă scol... Iacă viu!... Oare ce s-o mai fi întîmplat, Doamne ferește? adăugă apoi în sineși, horobăind prin întuneric, speriat, fiindcă nu pricepuse, somnoros cum era, ce spusese primarul. Când deschise logofătul ușa, Ion Pravilă, fără să-l lase să mai întrebe ceva, îl întoarse înapoi: ― Hai, bre, îmbracă-te repede să plecăm, că arde Ruginoasa! ― Aoleu!... Ruginoasa? făcu Leonte Bumbu dârdâind deodată. Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încetul cu încetul. Doar câțiva se încăpățînară a rămânea de teamă să nu se mai întîmple ceva și ei să lipsească. Astfel, înspre ziuă, curtea se mai liniști de oameni și focul însuși ardea mai potolit și sătul, cu pâlpâiri somnoroase. La fereastra bătrânului conac veghea aceeași lumină sfioasă. Scânteile mari zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bancă în mijlocul clasei, așa cum cerea "pedeapsa", și, profilați cafenii pe amurgul greu de-afară, se strângeau în brațe și se sărutau. Gingășia și langoarea cu care ea se lipea atunci de el, și care aveau atât de mult din gestul somnoros al unei fetițe care-și îmbrățișează mama, mi se păreau atitudini inexistente în realitate, lumi aurii, grele de extaz și emoție și suferință, lumi în care nu aș fi fost în stare să respir nici o secundă. Și totuși sufeream ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după un moment: "Azi am băut pentru divorțul nostru, OK? Știu cine va fi viitorul..." La care, deși știam că vorbea serios, am încercat să iau totul în glumă. I-am luat fața în palme. Avea aerul acela de viclenie somnoroasă: je m'en fiche. Am privit-o în ochi, concentrîndu-mă cum n-am făcut-o niciodată. Am silit-o să rămână așa câteva minute bune." Până la catastrofă nu-mi mai amintesc decât o singură scenă, când, în vacanța de primăvară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atunci, fluturi uriași, multicolori), și-mi arătă niște exemplare cu aripile mai mari decât o palmă de om, de un azuriu electric sau un galben palid, mătăsos, terminate în coadă de rândunică sau în capete de cobră: viermi cu aripi somnoroase.Unii erau pufoși ca plușul, alții translucizi ca sticla. Gina deschise un insectar și, scoase, înfipt în acul său, cel mai mare fluture, țin minte că se numea Polyphemus, și și-l prinse în piept. Se întoarse apoi cu fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]