1,120 matches
-
mare care a hibernat pentru prea mult timp și, duhnind, mult prea slab, se întreabă dacă se va mai trezi vreodată. Chiar podul abia dacă se poate zări de aici, podul cu lămpi elegante care leagă cartierul mărginaș de casele somptuoase de pe digul din spatele meu. Tremur în haina mea de ploaie. Mă așez. Închid ochii. Lapovița îmi lovește fața. Dar cînd mă lungesc pe spate și mă întind, simt dintr-o dată, din nou, lemnul cald de-a lungul spinării și pe
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a crescut și cuprindea bărbați, copii și/sau evirați. Exemplul capelei pontificale a fost urmat imediat și de principii laici în oratoriile din palatele lor și de episcopi și cardinali în propriile catedrale. În curțile regale și în catedrale, polifonia somptuoasă a capelelor era considerată un element de lux al ceremoniilor, iar pentru principi era un semn de prestigiu și putere. Episcopi și nobili se întreceau în a-i angaja pe cei mai buni maeștri și cantori europeni, inserând în mod
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sufletul credincioșilor, și, astfel, puteau să se roage mai bine în celebrările liturgice, unde se simțeau puțin solicitați din cauza limbii latine pe care nu o înțelegeau și a rolului marginal de simpli spectatori pe care îl aveau în cadrul unor ceremonii somptuoase. Între secolele XV și XVI, școlile muzicale abațiale și ale catedralelor au devenit astfel realități muzicale prestigioase și adevărate laboratoare de artă polifonică rafinată. Aici, cantorii-compozitori s-au format tehnic și profesional, iar muzica și-a asumat roluri ieșite din
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în mâinile unor stăpâni energici ca Enro cel Roșu. Șareta ocoli un mănunchi de pomi care împodobea o parte centrală a grădinilor și brusc ieșiră în fața unui aerobuz. Mai mulți oameni în uniforme negre de preoți și un individ îmbrăcat somptuos, stând în picioare în iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la șaizeci, șaptezeci de kilometri. Era muntele dincolo de care se ridica Templul? Fără îndoială, fiindcă nu mai vedea pe niciunde o altă înălțime corespunzătoare. Coborî trei etaje cu escorta și trecu printr-un culoar luminos. Se opriră în fața unei uși somptuoase. Preoții de rang inferior se retraseră. Yeladji înaintă lent, cu ochii albaștrii scânteind. - Vei intra singur, Ashargin, zise. Îndatoririle sunt simple. În fiece dimineață, exact la această oră - 8, ora orașului Gorgzid - te prezinți la această ușă și intri fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
PP. 480-481: Un rege cu o constituție proastă întîlnește un critic Intră într-o încăpere care nu semăna deloc arhitectural cu clădirea din care ieșise. în partea aceasta, ușa avea panouri adîncite și mîner, plafonul era mărginit de o cornișă somptuos decorată cu mlădițe de acant, mai era și un bovindou înalt, de unde se vedea frunzișul coroanei unui castan și, dincolo, o casă veche din piatră. Restul încăperii era ascuns de șevalete cu picturi mari ale încăperii. Picturile păreau mai vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în lungul trotuarului, la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar culoarea închisă a rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
numele meu este Thorson, Jim Thorson. Ți-o spun fără nici o teamă că o să se audă mai departe. ― Thorson! ― repetă Gosseyn. Și apoi nu mai scoase nici o vorbă. În tăcere îl urmă pe omul cu nasul coroiat, printr-o poartă somptuoasă, în Palatul Mașinii, unde locuiau președintele și Patricia Hardie. Începu să se gândească la necesitatea întreprinderii unui real efort de a fugi. Dar nu chiar acum. Era foarte curios acest sentiment pe care-l resimțea cu atâta acuitate. De a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în mâinile unor stăpâni energici ca Enro cel Roșu. Șareta ocoli un mănunchi de pomi care împodobea o parte centrală a grădinilor și brusc ieșiră în fața unui aerobuz. Mai mulți oameni în uniforme negre de preoți și un individ îmbrăcat somptuos, stând în picioare în iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la șaizeci, șaptezeci de kilometri. Era muntele dincolo de care se ridica Templul? Fără îndoială, fiindcă nu mai vedea pe niciunde o altă înălțime corespunzătoare. Coborî trei etaje cu escorta și trecu printr-un culoar luminos. Se opriră în fața unei uși somptuoase. Preoții de rang inferior se retraseră. Yeladji înaintă lent, cu ochii albaștrii scânteind. - Vei intra singur, Ashargin, zise. Îndatoririle sunt simple. În fiece dimineață, exact la această oră - 8, ora orașului Gorgzid - te prezinți la această ușă și intri fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
afacerilor (La Défense). Axa puterii Străbătînd arondismentele cele mai șic și comuna de la periferia cea mai înstărită, Neuilly, ea simbolizează unitatea dintre ban și putere. Această prelungire s-a realizat mai întîi pe terenurile legumicole, prin construirea de reședințe particulare somptuoase. Acesta a fost punctul de pornire al cartierelor celor mai căutate ale capitalei. Ele au fost curînd invadate de sedii sociale și de case comerciale de lux în căutare de adrese prestigioase. Alunecarea către vest a cartierelor luxoase se face
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
induse de amplele lucrări inițiate de Haussmann 10. Frații Pereire 11 au cumpărat vaste spații pe care le-au revîndut apoi industriașilor și financiarilor, care acumulau rapid averi considerabile [Zola, 1981]. De la parcul Monceau pînă la bulevardul Malesherbes, imobilele sînt somptuoase. Fațadele bogat decorate, intrările largi, porțile pentru vehicule și reședințele particulare sînt mărturii ale măreției de odinioară. Străzile sînt străjuite de arbori. Chiar și astăzi, trecătorii eleganți își proclamă prin ținută și maniere apartenența la înalta societate. Ceva mai departe
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
sale. James de Rothschild, patriarh al ramurii franceze, cumpără în 1838 fosta reședință a lui Talleyrand, situată într-un colț al Place de la Concorde. Mai mulți membri ai familiei se instalează cu această ocazie în arondismentul 8, cumpărînd sau construind somptuoase reședințe particulare. Fiul său Salomon ocupă o locuință care, aflată astăzi în proprietatea statului, a devenit Centrul Național al Fotografiei, situat pe strada Berryer. Parcul actual, aflat la cîteva minute de Étoile, se întinde încă pe o suprafață de 4
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
À Paris, nr. 2, noiembrie-decembrie 2003, pp. 54-55 Procentajele pe arondismente pot să mascheze diferențele între cartiere. În arondismentul 17, contrastul între nord-est și sud-vest datează din secolul al XIX-lea, din epoca în care muncitorii în construcții care clădeau somptuoasele reședințe particulare din parcul Monceau locuiau deja în imobilele cu locuințe închiriate din cartierul Épinettes. Și astăzi unele voci afirmă existența unei disparități de o parte și de cealaltă a liniilor ferate care conduc la Saint-Lazare. Toate cartierele arondismentului 17
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
copiilor și minimalizează riscurile de mezalianțe. Concentrarea în cadrul unor limite atît de restrînse le permite acestor familii să creeze un spațiu care reprezintă veritabilul templu al unei arte de a trăi a marii burghezii. Cartierele selecte înseamnă apartamente vaste și somptuoase, reședințe particulare și magazine de lux. Domiciliile ascund opere și obiecte de artă care fac din ele veritabile muzee private. Sociabilitatea tuturor ocaziilor, cocktailuri, dineuri, conferă într-un fel un caracter reciproc patrimoniilor fiecăruia și permite unora și celorlalți să
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
în lungul trotuarului, la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar culoarea închisă a rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
numele meu este Thorson, Jim Thorson. Ți-o spun fără nici o teamă că o să se audă mai departe. ― Thorson! ― repetă Gosseyn. Și apoi nu mai scoase nici o vorbă. În tăcere îl urmă pe omul cu nasul coroiat, printr-o poartă somptuoasă, în Palatul Mașinii, unde locuiau președintele și Patricia Hardie. Începu să se gândească la necesitatea întreprinderii unui real efort de a fugi. Dar nu chiar acum. Era foarte curios acest sentiment pe care-l resimțea cu atâta acuitate. De a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu diamant. Le plăcea și altora, o știa, fiindcă le vedea ochii care o urmăreau când potrivea tacul de biliard sau punea jetoanele, la ruletă. Era o femeie născută să aibă bani și să fie admirată. Era potrivită cu amenajările somptuoase de pe terasele de la Padideh, unde cânta muzica și se auzeau valurile. Era o femeie care tăcuse și care uitase de viața ei, dar care atunci înflorea. Ghazal pricepu că îmbătrânește în clipa când începuse să facă gesturi pe care nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
loc în loc în foste conace de pe la 1800, restaurate aproape ca în vremea lor, îi calmară inima. Orașul avea și o moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru a fi avut locașuri de cult somptuoase și la vedere. În schimb, exista un cimitir evreiesc în acel cartier secular în care ajunsese, iar Omar se aciuă pentru câteva clipe la umbră în acel spațiu mângâiat de tăcere al verilor lui semiți. Stând lângă o cișmea cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Pe chipul Veterinarei nu dibuise o urmă de plâns, în schimb se cernise în voaluri care făceau din negrul de doliu o plasă de fluturi pentru bărbați. Era o femeie înfricoșată, care împlinea patruzeci de ani. Toți veniseră în mașini somptuoase, pe care Omar nu le recunoștea, fiindcă nu le reparase vreodată. Pablo se strădui ca întâia comemorare să fie un banchet funerar, cu avalanșe de carne și vin, încât amintirea dentistului avea să se odihnească pe o saltea de rulou
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Corto înseamnă, în spațiul atlantic, malul brazilian și Bahia - Atena cea neagră, dar și șirul de insule și de lagune ce se ridică dintre ape. Atlanticul lui Pratt este laboratorul în care se desăvârșește, într-o manieră ce evocă grafia somptuoasă a realismului magic, metisajul rasial și cultural ascunzând, ca într-o cutie muzicală, sunetul unor tărâmuri pierdute. Caraibele lui Pratt sunt ușa dincolo de care se intră în regatul pierdut al lui Mû. Aici, în aceste colțuri în care vrăjitoarele au
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
însuși cu suita sa de amintiri) se topesc în pasta aromată a ficțiunii. Ceea ce contează, în această fabulă care se sustrage lecturii raționale, este voluptatea cu care el, Corto, se dedică traversării etajelor succesive din care este alcătuită Veneția. Decadentă, somptuoasă și carnivoră, cetatea dogilor secretă un narcotic ce abolește granițele sesizabile dintre ceea ce este închipuit și ceea ce ar putea fi adevărat. Ca și în ficțiunea Graalului, ca și în ultima aventură scrisă de Pratt și în care figurează Corto Maltese
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nou în voiajul ce avea drept capăt o plajă din care se deschidea fanta ce ducea către lumea de dincolo. Cu zâmbetul ei cu care traversase neschimbată anii și secolele, Bouche Dorée îl întâmpinase pe Corto în fața casei ei. Mai somptuoasă și mai parfumată decât și-o amintea Corto, mai carnivoră decât orice plantă ce crește în lagunele viselor, vrăjitoarea braziliană îl regăsea pe fiul țigăncii din Gibraltar cu naturalețea visătoare cu care regăsești pe fiul rătăcitor ce a ales să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
toate. În orice caz, puteam să fiu sigur că în aceeași clădire mizerabilă în care ne găseam, nu foarte departe de camerele noastre păduchioase, "mă rog, a dumneavoastră nu, domnule sculptor, dar cele mai multe așa sînt", exista o sală de basm, somptuoasă, "ca la Versailles" preciză Siminel, cel ahtiat de călătorii. Nimeni nu putea lămuri de unde și pe ce căi se auzise cum arăta refugiul Bătrânului, dacă nu fusese nimeni acolo, dar ce importanță avea asta? Fapt e că sala exista și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de trist. Era prima oară când mă simțeam într-o sală somptuoasă de bal, luminată scânteietor, cu o femeie frumoasă, care în plus mă iubea. Deodată spuse încet: "Ajunge, hai să mergem". Revenise la tonul obișnuit. N-o mai impresiona sala. Minunea, iluzia luaseră sfârșit. Ar fi trebuit să mă ridic chiar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]