1,592 matches
-
determinându-mă să fac un pas înd\r\t. — Ferește-te din calea mea, că te ucid! Și spune-i și ticălosului ăluia de puștan să se ferească. Am să te ucid! Ușa se trânti cu o violență care făcu soneria să vibreze. Câinele urla cât îl ținea gura. M-am întors pe alee și am traversat la mașină, unde cuvintele lui Ben nu putuseră fi auzite. Gilbert și Titus se așezaseră în spate. Bancheta era acoperită toată cu cioburi albe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o verandă îmbrăcată în mușcate, alta o lucarnă la pod. Am ajuns la poarta albastră a bungalovului Nibletts, cu încuietoarea ei iritant de complicată. Perdelele dormitoarelor din față erau trase la o parte într-u mod neobișnuit. Am apăsat pe soneria cu ding-dong. A scos un sunet neobișnuit. Cât a durat până să-mi dau seama că locuința era goală? În orice caz am fost sigur de acest lucru înainte de a privi prin deschizătura dintre perdelele dormitorului mai mare și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prin deschizătura dintre perdelele dormitorului mai mare și a vedea că nu mai era nici urmă de mobilă înăuntru. M-am întors la ușa din față și, nu știu din ce rațiune, am apăsat de mai multe ori pe butonul soneriei, ascultându-i ecoul în casa pustie. — Scuzați-mă, îi căutați pe domnul și pe doamna Fitch? — Da, am răspuns unei femei închise cu un șorț, al cărei cap se ivise peste gardul despărțitor al grădinii vecine. — Au plecat, au emigrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
declarat... Eu am stat în colțul ăla cu fața la perete, el o stat aici în colțul ăsta cu fața la perete. Nu ne-am văzut unul pe celălalt. Am terminat cu confruntarea și iaca anchetatoru’ ăla zice: Tu poți pleca. Apasă pă o sonerie, vine gardianul și-l ia și-l duce. Ce v-am spus, domn’le locotenent? Dumneavoastră credeți că eu mint? Și vine la mine și-mi trage două palme și zice către mine: Mă ce... aia a mătii, mă, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și holbându-se la jumătatea goală ... am lăsat-o făcându-și cruce după cruce (desigur convinsă că am fost prins de bărbatul vreunei femei ... și am ieșit cum am putut). Am dat colțul să intru în casă. Apăs prelung pe sonerie ... dar soția intrigată că cineva ne poate deranja la o așa oră matinală nu se grăbește și ... când deschide ... culmea ... în loc să-mi facă repede loc să intru că de înghețat ce eram nu-mi mai dădeam seama de halul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
ziar a apărut un articol despre grupările extremiste secrete care au scos capul. În fotografia care însoțea articolul putea fi recunoscut și Vasile B. Colegilor li se vedeau numai cefele. Gomoiu parcă intrase în pământ. Nu răspundea la telefon, iar soneria apartamentului era stricată. Într-o seară, Vasile B. l-a întâlnit pe profesor la lift. Purta pălărie și s-a făcut că nu-l cunoaște. „De unde ai, mă, Gomoiule, șepcile alea - l-a luat la rost Vasile B. -, c-o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să se distreze, să se bucure de viață. Într-o noapte, pe la două, am luat o toporișcă pentru șnițele, am urcat un etaj și am sunat minute în șir, până ce, în isteria dinăuntru, un ins mai puțin beat a auzit soneria. Cred că aveam o înfățișare convingătoare, în pijama, ciufulit, cu o privire cruntă și cu un topor în mână. S-au potolit jumătate de ceas, după care, marcați de dialectica alcoolului, mi-au făcut în necaz, dând brusc stația la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ofițeri pe care îi simpatizează și el era în top. Avea un fluier pe care îl ținea la gât pe tot timpul serviciului. Când se dădea deșteptarea, fiecare voia să mai stea măcar două minute în pat. După ce se oprea soneria, de regulă, ofițerii veneau imediat prin dormitoare să vadă cine mai lenevește, să prindă pe cineva asupra faptului. Or, David pleca din Comandament suflând într-una în fluier, ca să nu ajungă în situația neplăcută de a găsi pe cineva într-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
poate avea pentru un copil sărutarea unei femei obosite, nespălate și care l-a purtat prin munți cale de jumătate de noapte? Dar el rîde și se duce să-mi scoată sacul din portbagaj în timp ce eu apăs în disperare pe sonerie. Vocea caldă a femeii pe care o cunoscusem cu cinci ani mai înainte pe malul Mării Negre întreabă cine este. Desigur, e nevastă de doctor și apelurile de noapte îi sunt cît se poate de obișnuite. Îi strig: "Sunt eu, Dana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
care tânărul învățător a lucrat impecabil. Din reflecțiile și stările sufletești care mă captivaseră, m-au adus la realitate cuvintele învățătorului: - Pentru acasă, rezolvați de la pagina 69 primele două coloane de exerciții. Chiar în acel moment s-a auzit și soneria, care anunța sfârșitul orei. Am trăit un sentiment de regret că s-a terminat prea repede această lecție de magie didactică, gândită și desfășurată de un dirijor actor, cu har și suflet de adevărat dascăl. Deși era o zi mohorâtă
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
parcursul lecției în activitatea de dobândire a cunoștințelor face din lecție un proces activ și eficient cu efecte benefice în plan educativ: le dezvoltă sârguința, capacitatea de a depune efort și le consolidează atitudinea pozitivă față de învățătură... Sunetul strident al soneriei ceasului deșteptător, potrivit să-l anunțe cu 10 minute înainte că e momentul să plece la școală, îl determină pe Dumitru Dascălu să-și întrerupă reflecțiile metodico-pedagogice. Imaginile și gândurile care bat la ușă pentru a fi eliberate din depozitul
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fiare răsucite ieșind din pământ. Ceva mai Încolo erau niște blocuri cu patru etaje, din plăci de beton netencuite și nezugrăvite. Într-unul din blocurile alea stătea omul nostru. Aici, la etajul doi, ne-a spus Andrei. Nu-i mergea soneria și am bătut fiecare la ușa apartamentului de să ne rupem mâinile. Ăștia-s plecați. Or fi fugit peste graniță. Ba dă-ți peste gură. N-o fi sosit de la lucru Pepino, da’ să ne ținem pe-aproape la ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
multe forme de feedback intrinsec nu ar putea fi folosite pentru a detecta erori. Spre deosebire de feedback intrinsec, feedback-ul extrinsec este informația adusă de sarcina căreia Îi aparține sau mărește feedback-ul intrinsec . De exemplu, poți primi informații de la o sonerie când mașina ta ajunge la o anumită viteză informație pe care de obicei, nu o primești, observi atunci când conduci o mașină normală. Aceleași metode sunt folosite În avioane pentru a oferi informații dacă curentul de aer de deasupra aripii este
Învăţământul românesc în context european by Comănescu Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2353]
-
alt aspect al feedback-ului extrinsec apare atunci când este transmis; el poate fi fie „imediat”, fie „amânat” pentru o perioadă de timp. Feedback-ul poate fi făcut verbal (sau posibil să fie făcut verbal) sau poate fi nonverbal (exemplu: o sonerie care arată că o mașină merge prea repede). De asemenea, execuția poate fi eșalonată pe o perioadă de timp, cu feedback-ul cumulat indicând execuția medie pentru ultimele secunde; sau feedback-ul poate fi separat, reprezentând fiecare moment al realizării
Învăţământul românesc în context european by Comănescu Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1130_a_2353]
-
ne amintește foarte mult de Émile: "chiar de la început, viața omului se dovedește că se desfășoară într-o atmosferă lipsită de bucurii. Cunoștințele sînt cuprinse între niște ziduri înalte, la poarta cărora stă un paznic. În această închisoare există și sonerii. Oare copiii sînt vinovați că s-au născut fără să știe algebra, gramatica, cronologia etc.? Oare aceasta e suficient pentru a-i pedepsi, lipsindu-i de răgaz și de toate bucuriile vieții? Oare copiii nu se nasc neștiutori pentru ca, treptat
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
berbec. 105. Așezați literele din cuvintele următoare de la sfârșit către început. Citiți cuvintele date, apoi, citiți cuvintele nou formate. Alcătuiți câte o propoziție pentru fiecare cuvânt: drob, arab, brec, bor 106. Scrieți după dictare textul: Nerăbdare Costel apasă pe buton. Soneria nu e bună. El nu mai are răbdare. Bătea cu putere în ușă. În ușă apare bunicul cu barba albă. Cine bate? Eu, bunicule. Am venit să beau apă. Ar trebui să ai mai multă răbdare. Ia cana aceea albastră
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
își dorește mami din adâncul sufletului. Și mai știu și că, dacă eu m-aș arăta extraordinar de încântată, ar face orice îi cer. Închid ușa în urma mea și trag aer în piept adânc. Două secunde mai târziu, se aude soneria și tresar, înspăimântată. Dumnezeule, sunt cu nervii la pământ. — Bună, spun, deschizând ușa. A, tu erai, Danny? Fii atent, trebuie să dau un telefon foarte important. Așa că te rog, dacă nu te superi... — OK, vreau să te rog ceva, zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ei prin poștă. Auzi, curviștina mă dă în judecată! Îți vine să crezi așa ceva? Ea mă dă în judecată pe mine, auzi! În clipa în care vocea lui Laurel reușeste să-mi străpungă gândurile, începe să-mi bâzâie în cap soneria de alarmă. Ridic privirea spre ea și o văd întinzându-se după o rochie dintr-un material extrem de fragil pe care i-o propusesem pentru seara. — Auzi, îmi cere daune emoționale și fizice! Îți vine să crezi ce tupeu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ani se obțin răspunsuri concrete în mai mari proporții, iar la 7 ani răspunsurile fac apel la referiri mai îndepărtate - formulează propoziții și dau detalii fără să li se ceară aceasta. La cuvântul „pâine” răspund cu „felie”, la cuvântul „ceas” - „sonerie”, la cuvântul „mușcă” - „animal”. Excepții au făcut de la aceste rezultate generale copiii cu noncondiții de dezvoltare prin frustrare afectivă, copiii cu retard mintal și cu tulburări de comportament (cei crescuți la Casa copilului până la 3 ani și 6 luni). După cum
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
au nici o importanță pentru organism). Iată un astfel de experiment. Câinele stă liniștit pe podeaua laboratorului, când deodată se produce o lumină în dreapta sa. Animalul își întoarce capul în acea direcție, privește atent, dar nimic nu se întâmplă. Apoi, o sonerie sună puternic în stânga lui. El se întoarce spre stânga, dar iar nu urmează nimic altceva. Repetând această succesiune de stimuli (dar lăsând pauze destul de mari între experiențe) se constată cum după ce apare lumina câinele întoarce capul spre dreapta și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
se întoarce spre stânga, dar iar nu urmează nimic altceva. Repetând această succesiune de stimuli (dar lăsând pauze destul de mari între experiențe) se constată cum după ce apare lumina câinele întoarce capul spre dreapta și apoi spre stânga, chiar dacă nu survine soneria. Deci s-a format o legătură temporară între centrii vizuali și cei auditivi. Fenomenul survine, după Pavlov, datorită reflexului înnăscut de orientare (care constă tocmai în întoarcerea capului și examinarea atentă a sursei unui stimul nou). Așa-numitul reflex de
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de a introduce adevărata noutate în casa Rimilor: pe Sia, "nepoata" venită ca infirmieră ("<<Ce fel de nepoată!>>gîndi Mini, nu încă îndestul de liniștită."). Prima impresie a tinerei, influențată de o "ușoară spaimă ce vibra în ea ca și soneria", de întîlnirea cu Sia ("Agitația lui Mini nu se liniști cînd se găsi în fața unei necunoscute ursuze") este și va rămîne deceptivă. Pipăite cu privirea ("geamuri galbene, crețe ca o foaie de celuloid gofrat"; "uși înalte, uleiate cu roz și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vîrsta colindătorului. Unii părinți așteptau în stradă viteazul urmaș, purtător de gene și punte sigură spre eternitate a familiei. Erau atenți, cu urechile ciulite, gata să mai facă o repetiție în plină stradă. Un micuț colindător însă nu ajunge la sonerie și întregul scenariu, învățat acasă, se dă peste cap. Observ dificultatea și intervin cu îngăduință, mîngîi micul omuleț și-l invit în casă. În loc de încurajare, am provocat o adevărată panică în căpușorul cu ochi superbi. Hai, spune-ne ce știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chiar tremuram de-a-binelea. Nu mă puteam stăpîni. Minutele treceau greu și o oră mi s-a părut o veșnicie. Dar tot nu venea. Pe atunci n-aveam telefoane și m-am hotărît să ies în întîmpinarea ei. Atunci a sunat soneria. Am crezut că leșin. Deschid ușa și... în fața ușii era... fata de serviciu. Avea o găleată în mînă. Puțină apă, vă rog, domule profesor. Pentru ea eram profesor. A intrat și a văzut pregătirea din casă. A pus mîna pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin Săbăoani. Alesesem traseul cu grijă, să nu ratez nici un posibil obiectiv, atent și la numărul kilometrilor parcurși. La Hanu’ Ancuței, unde mai ajunsesem în plimbările mele anterioare, am băut un suc și mi-am cumpărat o baterie pentru soneria electrică a bicicletei. Drumul spre mănăstiri trecând prin Târgu Neamț, am ales varianta prin Tupilați. Rămânea în urmă valea Siretului, în dreapta și mai jos ghiceam șoseaua spre Suceava. Pedalând mereu, m-am pomenit la Humulești, trecând prin fața casei lui
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]