1,605 matches
-
Alții dădeau vina pe ea că a devenit rea de muscă tocmai acum când trebuia să se cumințească. Alții că musafirul e de vină, dacă se grăbea și el un pic, scăpa de belea. DOAMNA CUCU: Amuzant,amuzant. Se aude soneria. Cucu tresare speriat. Se dezmeticește, vrea să pornească glonț spre ieșire dar îl oprește autoritar soția care apoi iese din scenă. Se aude în sottovoce un dialog galant purtat cu un bărbat, în vervă. Râs spumos. Cucu fierbe. Doamna trece
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
intenționăm să devenim mame în viitorul apropiat. În viitorul foarte apropiat. Ințelegi? Cucu: Păi dacă vrei să devii mamă, stai acasă, nu te duci la cros. Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă și mai deretică puțin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide ușa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din față a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din față atinge podeaua. Poartă cu el un pachet de catifea de vreo doi
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
sunt in... ESCROCUL: Indian tonic??? CUCU: Invizibil! Se vede asta cu ochiul liber. ESCROCUL (aparte): Uite cucu! (tare) M-ai bă... tut. Ești mai ta... ești mai ta... ești mai tare ca Ulise și mai bun ca mine . Se aude soneria. Cucu privește încântat spre ușă. Escrocul disperat nu mai știe unde să se ascundă. Trece în spatele lui Cucu. Intră Tânăra Subofițer. Referință Bibliografică: Coana mare se mărită, 2 / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
negrii de la marginea orizontului, care se apropie amenințător. Sper ca mecanicii să-și termine treaba cât mai repede, fiindcă altfel ar fi periculos. Deschid calculatorul și îmi reiau povestea de unde am lăsat-o, incluzând și mărturisirile surprinzătoare a lui Voquin. Soneria mă face să tresar. - Intră! Este roșcatul Bellier. - Îmi cer iertare că vă deranjez, se scuză el, adineauri am primit înregistrările de la căpitan, iar colegii mei au hotărât să vi le încredințez dvs. cu rugămintea să le analizați într-o
DRUMUL APELOR, 13 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375473_a_376802]
-
Acasa > Literatura > Proza > NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 8 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului 8.Soția bețivului Însă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
concern ale cărui succese îl plasau la burse cam pe același plan cu ceva mai puțin cunoscutul Gazprom. Domnul Costel este directorul general al acestuia, chiar dacă poartă bască trasă meseriaș pe frunte și se scobește cu unghia între măsele. O sonerie se agită isteric și Costel tresări mușcându-se de deget. Avea și de ce! Pe peretele din fața sa se lumină marele ecran privat prin care patronul dădea ordine. Într-adevăr, pe ecran, în decorul mirific al unei insule din Pacific, apăru
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
de mama sa în război, ceasul, cadranul cu limbile mari și cifrele vizibile, pe care scria C. F. R., și cu două clopote în care acum bătea de mama focului o limbă cu un punct galben de alamă. Îl căută, să oprească soneria enervantă, nesuferită, care-l trezea din somnul de nici două ore. Fusese duminică. La hanul Ardei, lumea se distrează până dimineața, în zilele de sărbătoare, mai ales tinerii și fetele proaspăt ieșite la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
de mama sa în război, ceasul, cadranul cu limbile mari și cifrele vizibile, pe care scria C. F. R., și cu două clopote în care acum bătea de mama focului o limbă cu un punct galben de alamă. Îl căută, să oprească soneria enervantă, nesuferită, care-l trezea din somnul de nici două ore. Fusese duminică. La hanul Ardei, lumea se distrează până dimineața, în zilele de sărbătoare, mai ales tinerii și fetele proaspăt ieșite la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
de mama sa în război, ceasul, cadranul cu limbile mari și cifrele vizibile, pe care scria C. F. R., și cu două clopote în care acum bătea de mama focului o limbă cu un punct galben de alamă. Îl căută, să oprească soneria enervantă, nesuferită, care-l trezea din somnul de nici două ore. Fusese duminică. La hanul Ardei, lumea se distrează până dimineața, în zilele de sărbătoare, mai ales tinerii și fetele proaspăt ieșite la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
cineva bolnav? Și unde e Elvira, eu vreau să plec acasă, Nu, nu plecăm acasă mamaie, că e grav Elvira, pe mine de Marină, vrea să mă despartă. Ei, nu-nteleg, de ce să fie gafă?... Asculta Didi ... sună cumva o sonerie? Da, mamaie, ne cheamă aici la judecata Aha, și... ce spuneai de altă leafa? Mai ai o meserie? Liniște în sala! Să intre-aici, mamaie... Ea zâmbitoare, am fost mama, la baie. Nu, mamaie, spune tot ce știi. Aha, vrei
DIVORT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371155_a_372484]
-
la masa dreptunghiulară din cancelarie. Între timp ridicase catalogul și copia în el niște însemnări de pe o agendă. Din când în când arunca priviri pline de furie spre Georgeta Zbihli. Condurache nu înțelegea de unde apăruse această adversitate instantanee. Se auzi soneria bâzâind pe holuri și toți profesorii, luându-și catalogul, se îndreptau spre clasele unde aveau de ținut cursuri. Când au revenit în cancelarie după prima oră de curs, întâlnindu-se la obișnuita țigară, Georgeta îi șopti fără să fie auzită
IUBIRE INTERZISA CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344743_a_346072]
-
criptate se deschideau, simulând proprietățile Smart Cardu-lui (cunoșteam toate tertipurile, de la upgrade automat, până la introducerea cheilor manual), un detector semnal Satfinder, alte obiecte, indispensabile meseriei cu care, în ultima perioadă, îmi câștigam existența. După câteva minute am întins degetul spre sonerie. Era un bloc în care media clasei sociale, ai celor ce-l locuiau, își arunca miasmele, căci pe holul descojit de var stăruia mirosul cartofilor prăjiți. Sinistrul ecou al unui lătrat de câine, pe care mai apucasem să-l aud
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
ei pe scaun, făcându-și de lucru cu poșeta, scotocind prin ea. Nimeni n-a mai scos o vorbă. În cancelarie se lăsase o liniște mormântală. Profesorilor parcă le era jenă să mai discute între ei. Salvarea le veni de la soneria care îi invita să intre la ore, scoțându-i din această situație deranjantă în care se aflau cu toții. Doamnei Zbihli i se putea citi tristețea și neliniștea pe față. Nu era nevoie să-i cunoști motivul ca să-ți dai seama
NORI DE FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347258_a_348587]
-
regățean al României, care începe să semene tot mai mult cu atelierul ăla celebru de reparații ce avea un anunț uriaș în vitrină: „Reparăm orice! Calitate, profesionalism, seriozitate!”, iar la intrare un bilețel pe care scria: „Bateți tare în ușă, soneria e defectă!”... Ilie CHELARIU Timișoara 29 august 2013 Referință Bibliografică: Ilie CHELARIU - ROMÂNIA ESTE REGĂȚEANĂ / Ilie Chelariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 972, Anul III, 29 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ilie Chelariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ROMÂNIA ESTE REGĂŢEANĂ de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/347370_a_348699]
-
o discuție. În așteptarea ei, mama rătăcea cu pasul slăbit în salonul care altă dată îi era atât de prietenos. Fiecare tablou, fiecare glastră, fotoliul rămas lângă fereastră, carpeta ovală așternută la picioarele lui, toate aveau istoria și povestea lor. Soneria a sunat de două ori, scurt, vestind sosirea fiicei. În moliciunea locului, acum, Aiala tresări: momentul întâlnirii i se înfățișă aievea. Auzi ușa scârțăind și văzu gestul mamei care o primea cu brațele deschise. Și ea, Aiala, ocolise brațele sale
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
a mărit volumul la aerul condiționat și, până la oprire, Iuliana și-a revenit. Când a ajuns la două blocuri distanță de al ei, l-a rugat să oprească, mulțumindu-i... S-a trezit mai din timp ca de obicei, la soneria telefonului, pentru că dorea să treacă pe la spital mai înainte de toate. Avea senzația că este mai obosită decât atunci când se culcase. Nu știa la ce oră adormise, dar cearcănele vineții din jurul ochilor îi spuneau că destul de târziu. A băut o cafea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
aici se vor întâlni cu avocatul care va întocmi testamentul pe numele fetei. Bineînțeles, acesta era doar planul ei. Puteau foarte bine să rămână acasă la pictor, în oraș. Două ore și un sfert. Atât a avut parte de odihnă. Soneria o sâcâi îngrozitor. Se uită la telefon. Era șapte și un sfert. Văzu două mesaje, ambele de la Bogdan Davidescu. - Doamne, dar cu ce am greșit? zise cu voce tare, apoi se îndreptă spre ușă. - Sunt comisarul Simionescu, se auzi o
PROMISIUNEA DE JOI (II) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348892_a_350221]
-
retorică).Nu pot să nu menționez faptul că sunt și județe unde nu s-a migrat! E drept, puține. Acolo e speranța! Acolo cred că mai sunt cu adevărat urmași ai dacilor! Pe surse. La Parlament, Mădălin a înlocuit stresanta sonerie de adunare a șparlamentarilor cu muzică simfonică. În curând, va fi pus hitul „Hai, Catrină și ne-arată, cum să mai votăm odată!”!? Pilule destresante - Ce-ai, mă, cu ea, de ce o bați? - Da' nu o bat, șefule! Am prins
TABLETA DE WEEKEND (112): MIGRATORII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348945_a_350274]
-
cap. După un timp, aproape fără voie, ca și cum cineva ar fi împins-o de la spate, se ridică cu greu din pat și făcând un ultim efort, păși ca prin vis până la ușa bătrânei care locuia alături de ea apăsând pe butonul soneriei. Bătrâna de peste optzeci de ani, scundă și rotofeie, rămasă de ceva ani văduvă, se deplasa cu mare greutate, respirând șuierător, sufocându-se și de aceea, cea mai mare parte a timpului și-o petrecea stând la scara blocului pe un
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
Minodora făcea excepția de la regulă, a apărut printre ei de niciunde, de la "Cuca Măcăii" cum spunea Dobrițoiu, profesorul de fizică, un umorist autentic. Scria și publica epigrame prin diferite reviste de cultură, nu neapărat numai bucureștene. Când s-a auzit soneria de pe holul cancelariei, Condurache și-a luat zambila în mână, catalogul și nelipsita lui culegere de matematică plină cu semne de carte la problemele ce dorea să le dea spre rezolvare elevilor și aștepta să prindă momentul ideal pentru a
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346934_a_348263]
-
fasole sau mâncare de cartofi n-avea. Cu ce să spele? Unde mai pui că îi trebuiau bani și de întors la școală. Când plânsul ei se auzea la vecinul de vizavi, acesta...subinginerul de la uzina tatălui ei, suna la sonerie. Ai fi zis că urmează scena-parodie de la Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici...toți se îmbulzeau la ușă. Era un bărbat înalt și spătos, cu mustața mare, groasă. Ea, deși nu era o fată firavă, îi ajungea până la umăr. “Care-i
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
fac un duș și pe urmă măcar o oră de somn. Nu mai are fetița douăzeci de ani, vârstă la care nici nu simțea efortul. Uite-acuș' fac treizeci și opt. Ani care, trăiți sau nu, oricum nu se mai întorc... Soneria. Cine-o fi? Un țârâit prelung urmat de alte două scurte. Insistente. Privește prin vizor. Un bărbat elegant trecut de cincizeci de ani, costum bleumarin de lucru, cravată, cămașă albă, guler scrobit, servietă diplomat, totuși ținută lejeră, neîncorsetată. Zâmbea destins
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
fă-o, Doamne, doar ajut-o să fie bine, să crească mare și să fie sănătoasă! Amin!” De pe noptiera de lângă pat, un ceas mic îi dădu de veste, nervos, că este timpul să se trezească. Se întinse somnoroasă și opri soneria. Era pe punctul să mai zăbovească puțin, dar imediat își dădu seama ce zi este și... „Vai! Fetița... botezul... Jos din pat!” Deschise ochii și sări drept în picioare. Soarele strălucea într-un răsărit superb plin de viață, aruncând raze
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
dimineață. A pus mâna pe telefon, hotărâtă să o mai sune o dată pe Dorina. Era nerăbdătoare să afle ceva mai mult decât înțelesese în scurta convorbire cu aceasta. Nu a reușit să-și desăvârșească intenția pentru că a fost întreruptă de soneria telefonului mobil. - Alo..., da! Adrian? Off! Sunt acasă, dragul meu! Da. Trebuia să fiu la țară, dar... Emanuela îi relată soțului ei toată întâmplarea, în amănunt: cum se dusese la țară, cât de bine se simțea, telefonul și coșmarul prin
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
aminte de încântarea cu care, intrând în laborator, Facsko a privit o miniatură a instalației electrochimice cu electrod vibrator, o invenție pe care o experimenta undeva pe la Baia Mare. O făcusem din curiozitate, folosind piese disparate aflate în laborator: buzer de sonerie, agitator magnetic, electrod din platină. Instalația funcționa iar el se uita ca un copil la o jucărie. Da, plătiți mai bine decât colegii din alte domenii, am putut să uităm perioada de foame cumplită a anilor 50, să muncim mâncând
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]