3,952 matches
-
cu gheare lunge al Valahiei drag sân!” (Levantul, p. 5). Am ținut să-l reproduc așa, vers sub vers, și nu în varianta economică pentru a pune mai clar în evidență un detaliu numeric. Sunt exact paisprezece versuri. Structură de sonet. Minus, desigur, câteva detalii formale. Simpatia pentru genul acesta, Cărtărescu și-a arătat-o încă de timpuriu. (Stau mărturie cele douăzeci din Poeme de amor.) Simpatie, cred, mediată și de afinitatea pentru poezia lui Mircea Ivănescu. Căruia, poate fără să
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
adesea cu poantă; ele se pierd într-un ritm al frazelor prea tern, îngreunat. Către final se insinuează, în acest univers poetic mohorât și închis, o prezență neașteptată a transcendenței, a divinului, conținută, la modul ironic, și în cele două sonete care deschid, respectiv închid volumul. Deși apărut inițial în 1995, jucăria mortului rămâne și azi un volum de poeme foarte bun, foarte puternic în sunetul lui singular, un volum de raftul întâi al poeziei românești de după ’90.
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
modă veche ne întâmpină. Suntem rugați să reflectăm „îndelung la deslușirea semnificației poemului” (p. 59)! Indicația trebuie luată în glumă. Mai reușită e partea a doua a cărții, intitulată Jurnal pentru Claudia, o recalibrare curat lirică a secvenței inițiale. (Fiindcă sonetele de aici, unele frumoase, sunt crescute, aflăm, direct din mormântul fetiței pentru care se dăduse Clovny peste cap la început.) Aici, cultura nu-i mai aduce prejudicii autoarei. Cele trei etape prin care trec poemele, albă, neagră și roșie, corespunzând
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
Cele trei etape prin care trec poemele, albă, neagră și roșie, corespunzând stărilor alchimice, dovedesc nu doar un rafinament de suprafață, ci și un instinct poetic real. Dragostea și moartea coabitează inspirat și se privesc în ochi cu acuitate. Ultime sonete, ca la Voiculescu, de două ori închipuite însă, sunt și cele ale Iuliei Militaru: „E calea mântuirii sodomia/ Când trupul se-mpreună cu Sofia.” (p. 74) Ambiguitate, cum am văzut, există destulă. Nici talentul nu-i lipsește Iuliei Militaru. Doar
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
pune la bătaie tot inventarul tehnic și emoțional pe care-l are la dispoziție. Rezultă o colecție de poeme extraordinare. Mircea Cărtărescu: Poem de amor, Poema chiuvetei, Să ne iubim, chera mu..., Dămuța (mai cunoscut, ulterior, ca al patrulea dintre sonetele finale ale Poemelor de amor) și Femeie, femeie, femeie... Traian T. Coșovei: Conectarea la univers, Sub biciul căii ferate, Parking scufundat în ceață - timpul, Șine de tren, vieți paralele, Negru de fum, albă zăpadă, Fantasme, Madame Bovary, Atât de rău
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
limbă proprie, superioară limbii vulgului, și că poezia întreprinde în societate o operațiune de esență civilizatorie? Poetul - împrumutînd argumente de la istoricul culturii și de la filozof - trece astfel de la o poezie scrisă în limba apropiată de cea cotidiană (vezi suita de sonete începute cu acela închinat anului 1830 și continuînd cu ciclul Visul) la poezia scrisă într-o limbă tot mai „ireală” în raport cu norma comună. Inițial, tiparul lamartinian oferise deja posibilitatea unor combinații pînă atunci inedite, a unor exemple frapante de poezie
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
cu descrierea minuțioasă a acelui regn mineral, compus din fosile animate și inanimate, cu care Lampedusa asociază condiția sicilienilor”. Ediția actuală cuprinde și altă surpriză: câteva poeme, Canzonierul casei Salina, care ar fi trebuit să dezvăluie, ascunse în osatura unor sonete, bătăile inimii lui Don Fabrizio pentru Angelica (numele ei trebuia să apară, după moda timpului, în acrostih). Canzonierul dovedește interesul pentru poezie al lui Tomasi di Lampedusa, despre care se spune, de altfel, că umbla cuSonetele lui Shakespeare asupra sa
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
voi înflăcăra baricade, cu virginitatea mea/ nu voi mântui mărunte popoare;// tineri bărbați nu se vor sinucide pe ascuns pentru mine,/ nici sclavi străini nu vor fi aruncați în arena cu fiare;/ nu mi se vor închina ode, epopei și sonete,/ nu-mi va fi reprodus chipul în milioane de picturi,/ fotografii, timbre poștale;// nu mă voi mai naște dintr-o coastă de om sau din spumă de mare/ nici umbra mea/.../ Am trăit aproape jumătate de secol, am trecut de
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
prieteni ai lui Ștefan Iordache și ai Mihaelei. Era încă pustiu în jur. De pe o bandă pregătită cu grijă împreună cu Marius Tucă vocea lui Ștefan Iordache a pornit-o la vale pe străzi, pe la uși, pe la ferești, prin noi înșine. „Sonetele” lui Shakespeare au pus stăpînire pe un oraș amuțit. Am văzut cum oamenii au început să apară, încet, încet. Mergeau cît era pauza dintre sonete și se opreau cînd Iordache se auzea din nou. Era ca un ritual. Un ritual
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
Iordache a pornit-o la vale pe străzi, pe la uși, pe la ferești, prin noi înșine. „Sonetele” lui Shakespeare au pus stăpînire pe un oraș amuțit. Am văzut cum oamenii au început să apară, încet, încet. Mergeau cît era pauza dintre sonete și se opreau cînd Iordache se auzea din nou. Era ca un ritual. Un ritual născut ad-hoc, într-o după-amiază de duminică, la Caracal. Părea că nu vor să deranjeze „spectacolul”. Vocea lui Ștefan Iordache a trezit spirite adormite. Iar
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
femeie ca și cum i-ar fi aparținut, un soi de sentiment de vinovăție față de soțul ei, ca și cum l-ar fi trădat cu adevărat. Mi se pare că scopul ideal al oricărui poet demn de acest nume este să scrie, de pildă, Sonetul lui Arvers și Anotimpul în infern al lui Rimbaud. Cu alte cuvinte, să creeze și să-și explice creația. Corolar. Poetul nu e Dumnezeu. Dovada acestui fapt este că, după ce și-a încheiat creația, poetul simte nevoia de a o
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
cazul (în 1953) și conchide - absolut bizar, fără nici un fundament real -, că Vasile Voiculescu „a fost simpatizant al mișcării legionare”. Peste doar un lustru începe calvarul scriitorului septuagenar care reușise, între timp, să-și rotunjească opera, rămasă până în 1964 (Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducerea imaginară de...) și 1966 (Povestiri) în stadiul operei de sertar. În 4 august 1958 se emite ordinul de reținere sub învinuirea de „uneltire contra ordinei sociale” și în noaptea care urmează, după percheziția ordonată de același
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
paria. Se sfârșește uitat de această lume în 26 aprilie 1963. Va fi redescoperit în anii ’60, când i se publică opera postbelică, fatalmente postumă, concepută după șaizeci de ani, demonstrând o uimitoare longevitate artistică: proza scurtă scrisă între 1947-1958, sonetele datate în intervalul 5 decembrie 1954-21 iulie 1958 și romanul Zahei orbul, elaborat în mare parte în anii 1952-1954.
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
să nu se bage salutînd”), dar e foarte prudent și introduce multe distinguo și cînd este vorba de o femeie „măritată”. După ce i s-a acordat salutul, Dante se întoarce acasă cuprins de amețeală și în urma unui vis compune un sonet (Vreau, doamne, al căror gînd pătruns de amor e) în care îi expune conținutul enigmatic și îl trimite „multora care erau vestiți trubaduri [poeți] în vremea aceea”, pentru ca, răspunzîndu-i-se, să i se tălmăcească semnificația. Între mulți ce-i trimit sonetul
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
sonet (Vreau, doamne, al căror gînd pătruns de amor e) în care îi expune conținutul enigmatic și îl trimite „multora care erau vestiți trubaduri [poeți] în vremea aceea”, pentru ca, răspunzîndu-i-se, să i se tălmăcească semnificația. Între mulți ce-i trimit sonetul de răspuns este și Guido Cavalcanti „iar acesta a fost oarecum începutul prieteniei dintre el și mine, cînd a aflat că eu eram cel care i-l trimisesem”. Așadar, urmînd un obicei atestat, Dante își trimisese sonetul anonim, iar Guido
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
ce-i trimit sonetul de răspuns este și Guido Cavalcanti „iar acesta a fost oarecum începutul prieteniei dintre el și mine, cînd a aflat că eu eram cel care i-l trimisesem”. Așadar, urmînd un obicei atestat, Dante își trimisese sonetul anonim, iar Guido răspunsese fără să știe cine era autorul, a cărui identitate o va afla doar ulterior. Din nou Dante mistifică; sigur e că a scris și a pus în circulație sonetul în 1283, iar Cavalcanti i-a răspuns
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
urmînd un obicei atestat, Dante își trimisese sonetul anonim, iar Guido răspunsese fără să știe cine era autorul, a cărui identitate o va afla doar ulterior. Din nou Dante mistifică; sigur e că a scris și a pus în circulație sonetul în 1283, iar Cavalcanti i-a răspuns atunci, dar colaborarea lor poetică trebuie datată cîțiva ani mai tîrziu iar strînsă a devenit doar în ultimii ani ai deceniului opt. (De altfel, Dante însuși își ia măsuri de precauție scriind că
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
ultimii ani ai deceniului opt. (De altfel, Dante însuși își ia măsuri de precauție scriind că „a fost oarecum începutul prieteniei”: nu poate falsifica acest lucru din moment ce lui Guido îi dedică romanul). Imediat după ce a scris că le-a trimis sonetul multor poeți faimoși, Dante oferă o altă informație importantă. Spune că înainte de acel sonet se exercitase de unul singur în arta versificației („eu însumi încercasem arta de a vorbi în rime”), dar că se manifestase public doar cu acea ocazie
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
scriind că „a fost oarecum începutul prieteniei”: nu poate falsifica acest lucru din moment ce lui Guido îi dedică romanul). Imediat după ce a scris că le-a trimis sonetul multor poeți faimoși, Dante oferă o altă informație importantă. Spune că înainte de acel sonet se exercitase de unul singur în arta versificației („eu însumi încercasem arta de a vorbi în rime”), dar că se manifestase public doar cu acea ocazie. În fine, declară că a devenit membru efectiv al societății literare florentine în 1283
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
pînă la jumătatea celui următor. Îl vedem într-o primă fază legat de versificatori de formație „curteană” care, după cîte se poate presupune, se dedicau poeziei ca diletanți, ca într-un fel de joc intelectual. De această factură este primul sonet din Viața nouă însoțit de solicitarea de a-i fi interpretat visul. Genul de compoziții cu enigmă, trimise mai multor poeți pentru a le provoca și solicita subtilitățile exegetice, se bucura atunci de multă trecere: Dante însuși răspunde unei cereri
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
astăzi cunoscuți, ca florentinii Chiaro Davanzati și Guido Orlandi (cu primul dintre ei se pare că Dante avusese un schimb de texte poetice), figurează numele necunoscuților Salvino Doni și Ricco di Varlungo și al notarului ghibellin Cione Baglioni. De altfel, sonetului dantesc îi răspunseseră, e drept, poeți cu prestigiu, ca Davanzati și Cavalcanti, dar și seminecunoscutul Terino da Castelfiorentino, despre care știm că fusese în corespondență cu Monte Andrea și Onesto degli Onesti din Bologna. Lucrurile se schimbă în a doua
Marco Santagata: Dante. Romanul vieții lui Dante by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3382_a_4707]
-
pe care tocmai am formulat-o în fața domniilor voastre. Ce m-a frapat de la bun început la limba dumneavoastră a fost frumusețea marilor vocabule, la piedra, el viento, el fuego, la sierra, sau soledad, sau dolor, ca să reiau termenii unui faimos sonet din Secolul de Aur despre ruinele anticei Italica. Eu simt ca pe poezia însăși aceste cuvinte ce par a face corp comun cu pămîntul și cu cerul. Iubesc nespus cuvintele spaniole. În acei ani de demult cînd citeam Lorca sau
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
greu clasabilă a culturii naționale. Receptarea critică a acestei cărți, singulare în peisajul literar românesc contemporan, a fost unanim favorabilă. Revelatoare sunt opiniile, sugestiile și observațiile lui Eugen Simion, Alexandru Balaci, Zoe Dumitrescu- Bușulenga, George Sbârcea și Dan Grigorescu. Restituirea sonetelor 2 lui Dimitrie Cuclin, însoțite de note de istorie literară și culturală și într-o aleasă ținută filologică, se datorează pasionatului cercetător Ion Bârsan. În răstimp de peste o jumătate de secol, Ion Bârsan a scris și publicat în presa literară
Un biograf de sorginte lansoniană – Ion Bârsan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4672_a_5997]
-
Romeo și Julieta, Guinever și Lancelot, Cidul și Jimena, Dante și Beatrice, Petrarca și Lăură, Francesca da Rimini și Paolo di Malatesta, Anna Karenina și Vronski, Catherine și Heathcliff, Scarlet O'Hara și Rhett Butler, Shakespeare și Doamna bruna din sonete (deși se zvonea că acesta ar fi fost un barbat), Șeherezada și califul ei ucigaș, Maestrul și Margareta. Cobră a fost cel dintâi povestitor dintre noi doi, fără să fi trebuit să tragem la sorți, incepand cu istoria să favorită
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
la curtea unui cneaz din Kiev. Că povestea această să-mi fie pe plac, m-am amestecat și eu cu vorba și am făcut în așa fel încât Dante să-l întâlnească pe Andrei Rubliov. Cât despre Doamna bruna din sonete, aceasta avea să fie o creola din insula Hispaniola descoperită de Cristofor Columb, de care Shakespeare se îndrăgostise fără să o fi văzut niciodată. Cobră ar fi vrut ca ea să fi fost vikinga, dar până la urmă l-am convins
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]