1,623 matches
-
a-i pătrunde semnificația generală. Aceasta împreună cu arta dșumițtale sper vor da o intuire echivalentă unei simple lecturi sau a unei mici conviețuiri. Volumul cuprinde patru cicluri aproape egale ca piese: 1. Ev pur e o poezie de incantație și sonorități, ecou al unui nostalgic ev ancestral. Sunt piese de început. 2. Schimbare la față e poezia destinului în care o neliniște metafizică, o tristețe reținută și un, de asemeni, reținut zbucium, predomină. 3. Fata pe dealuri e poezia dragostei, ceva
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
în program, dar a absentat din motive obiective). De altfel, primul duo din festival a demonstrat tocmai virtuțile comunicativității: Marco Ambrosini la nyckelharpa și Jean Louis Matinier la acordeon au realizat o reușită coproducție italo-franceză, caracterizată de dulcea întrepătrundere a sonorităților celor două instrumente. Primul dintre ele poartă un nume suedez. Pe când era utilizat în Italia renascentistă, se chema „viola d’amore con chiave”. Arhaicul instrument a supraviețuit în folclorul suedez și amintește, ca formă dar nu ca sunet, de sudica
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
a finalului operei wagneriene Tristan și Isolda, final reluat pentru pian în versiunea pianistică spectaculoasă a lui Liszt. Pe un parcurs de mai bine de un secol, de la Schumann la Poulenc, Giampiero Sobrino desfășoară o impresionantă paletă timbrală privind coloritul sonorităților pe care le cultivă clarinetul său, un parcurs al unui ferm profesionalism. Festivalul Sonoro la cea de a 8-a ediție a sa a devenit o veritabilă instituție de concerte, de educație muzicală artistică; este destinată publicului larg pe care
Tezaur muzical cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/3036_a_4361]
-
primele cărți publicate după primenirea bătrânei edituri Cartea Românească. Mărurisesc că nimic din foarte scurta bibliografie a acestui scriitor nu explică explozia lingvistică și delirul imaginației din Moștenirea Familiei Bildungsroman. La prima vedere, titlul sugerează o dublă intenție parodică: prin sonoritate, el trimite cu gândul la celebrul roman al lui Thomas Mann, Casa Buddenbrook, dar și la titlul unui cunoscut serial german de televiziune, Moștenirea familiei Guldenburg. Prezența în titlu a unei specii a romanului, Bildungsroman, schimbă însă complet perspectiva. Nu
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
etrern. Spre veșnicie. Sau spre obârșie" (pp. 15-16). Ironia metatextuală a acestui fragment nu mai trebuie subliniată. Literatura se interferează cu viața, visul cu realitatea, cuvintele își relativizează conținutul și intră în asocieri în care singurul lucru care contează este sonoritatea. Reprezentarea mai mult sau mai puțin artistică a unor animale, plante sau obiecte se transformă în obiectele însele. Se ajunge astfel ca niște delfini brodați pe un prosop să înoate și să scoată sunete aidoma modelului lor din viața reală
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
sau la băcănie între vânzător și client. Firește, un asemenea dialog devine complet absurd în momentul în care obiectul de negociat este desenul de pe un halat de baie. Moștenirea Familiei Bildungsroman este un roman al semnificantului în detrimentul semnificatului. Importantă este sonoritatea cuvintelor, modul în care se leagă ele în construcția frazei, muzicalitatea intrinsecă a combinațiilor de cuvinte, asocierile paradoxale de imagini, sentimente și semnificații pe care declanșează în mintea noastră și apoi, doar, conținutul lor propriu-zis. Din acest punct de vedere
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
dusă-n pizda mă-sii, Pino!!!", scrie Emil Brumaru și în aceste două versuri condensează un întreg tom de filozofie existențială. Este inutil de argumentat valențele poetice ale expresiei aparent triviale ,dusă-n pizda mă-sii", în versurile citate. În pofida sonorității șocante, nimic nu este trivial, totul este încărcat de tensiuni existențiale. Cum ar suna aceste versuri, dacă în locul expresiei poetul ar fi folosit o perifrază, sau, mai rău, ar fi apelat la ticăloasele puncte de suspensie (care nu ascund nimic
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
după voie expresii de aceeași tărie existențială. Astăzi tăria existențială a acestor expresii mă cufundă într-o stare de revoltă și mai ales de rușine, căci mi-e rușine să recunosc că numai naivitatea mea putea să creadă că, în spatele sonorității de orgă a unor asemenea bazaconii conceptuale, stă pitit spectrul vreunui adevăr. Promisiunea incantatorie a acestor expresii emfatice mi-a mîncat ani de răbdare și de strădanie masochistă, întregul meu chin fiind pus în slujba unei cauze dinainte pierdute: gîndirea
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
și revenirii sale, făcând risipă de sentimente, elogii, cunoștințe și idei, după destinatar. Lui ,dragă Traiane", bunăoară, îi scrie în 1952 cum, cu ,multă prudență de grija sănătății încerc să reintru în lume", scriind poezie de calitate, căutând ,versul de sonoritatea și limpezimea cristalului", în contrast cu ,monumentele de mediocritate" din vreme. Dar cred că e timpul, dragă Traiane, ca voi (...) spunând ,da" producțiilor submediocre ale unor Frunză și Deșliu, să lăsați să se afirme și producția de calitate, a unor Tulbure sau
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
unui pepene verde, din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv, dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent simple și banale, o extremă sensibilitate la sonoritățile tactile și plastice ale materiei, dar și o la fel de mare subtilitate a privirii și a capacității de receptare. Pornind tocmai din acest loc, de la aceste elemente, devine posibil saltul mai departe, într-un alt nivel al preocupărilor, legat și el
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
peste voința autorilor. Sunt, în egală măsură, efigii ale personalității scriitorilor care le-au creat. Susțin o pregnantă filosofie de viață, o concepție asupra societății și a familiei, o atitudine socială, intelectuală și morală - cu intersectări subtile și diferențe semnificative. Sonoritatea numelor e la fel de ciudată, aproape exotică, în context românesc. Moromete ar putea fi slav la origine (ca vocabulă), după cum Ioanide e vag grec. Terminația vocativă în "e" din ambele cazuri creează impresia unei identități de structură fonetică. Moromete mi se
Moromete și Ioanide by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10683_a_12008]
-
invitat - Antoine Herve - generos în a ne oferi să degustăm din jazz-ul său cu unt și pâine. Un jazz rafinat, cu oarece fason și mult ștaif, în spiritul marilor colecții de paradă. Unt și pâine frământată, apoi dospită în sonorități simfonice datorate aceluiași ireproșabil cvartet "Renoire". "Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre...". După cum și noi iertăm graba dirijorilor ce fac din orchestră o mare în care se scufundă tot
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
dar și profetism și generozitate socială (...). Poeții noi iubesc viață și lumea, chiar dacă sufăr mai tare încă decât ceilalți, din pricina sensibilității lor sau nu pot înțelege totul. Realismul lor social este considerabil lărgit, iar întrebuințarea vorbirii curente, a viziunilor și sonorităților unui secol mașinist, a procedeelor științifice și gazetărești - îmbinate adesea cu o vastă cultură umanista - le conferă mijloace de expresie mult mai variate și mai adecvate, apropiindu-i pe ei, poeții, de ceilalți muritori cu care se identifică deplin”. Să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
calitatea poetului Leonard Cohen. Celor familiarizați cu interpetarea dată de Cohen unor piese precum The Future sau Everybody Knows li se va părea cu siguranță ciudat să citească doar versurile, și încă în versiune românească. În absența muzicii și a sonorităților limbii engleze, aceste versuri sună straniu, chiar dacă Mircea Cărtărescu urmează pas cu pas, conținutul original: Toată lumea știe că acu-i momentul/ Toată lumea-așteaptă semnul nevăzut,/ Toată lumea știe că războiu-i gata,/ Toată lumea știe că cei buni au pierdut./ Toată lumea știe că
Paradoxul Leonard Cohen by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10979_a_12304]
-
diferite. Și în cazul în care pictorul nu mai are legături directe cu pictura postbizantină și cu formula introvertită a gîndirii orientale, el recuperează cultural, ca spectacol pur de virtuozitate și ca experiență gratuită în cîmpul limbajului, grafismul, tenta plată, sonoritatea interioară a culorilor și hieratica inerțială a picturii de factură bizantină. Astfel, în cazul aceleiași generații sau chiar în cazul aceluiași artist - iar aceste situații nici măcar nu sunt ieșite din comun - avem de-a face cu tentația simultană a simbolicului
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
Filimon, Ciocoii vechi și noi. Trecînd la lucruri (mai) serioase, tot așa, în marginea primei luări sistematice în primire a cărților, care e fișa, sînt crochiate figuri de prieteni scriitori. De pildă, sub un titlu simplu-enigmatic și familiar prin însăși sonoritatea numelui, Costache, fostul coleg (în repetate rînduri, întîi la Biblioteca Centrală de Stat, pe urmă, la ani buni distanță, la Fundația Culturală Română) al lui Costache Olăreanu îl pomenește, citîndu-l și înțelegîndu-l, explicîndu-l în ?definiții? de-o delicatețe rară, la
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
noul produs: autorului sau traducătorului? Mai mult decît atît, se poate pune întrebarea dacă poezia poate fi tradusă? Pentru că și în cazul (aproape neverosimil) în care s-ar ajunge la respectarea strictă a conținutului și a prozodiei, tot se pierde sonoritatea specifică originalului. Foarte interesante sînt considerațiile despre lectura literală și cea alegorică din eseul Porunca lui rabbi Akiba. Valeriu Gherghel precizează, încă de la începutul demonstrației sale, că ,exegeza rabinică e, în special, una a literei". Nici măcar un savant precum rabbi
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
mitologicul, resimțim: fie inflexiuni tipic baladești: „hei, calule, calule, cu ochii verzi, / cât de trăsniți mai eram împreună...”, precum un „Pegas cu aripi de foc...” (Hei, calule...), calul solar și uranian, vizualizat ca protector, reverberație a unor vibrații tainice; fie sonorități de litanie euharistică: „și să duceți secole la rând toiagul / unei lumi cu viață neîmpăcată...” ( Sfârșit de poveste), cu sensul de protecție și călăuzire divină. Și precum nota Edgar Allan Poe (1809-1849) încă din primele decenii ale secolului al XIX
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
pururi. În „aplauze”, în iubire sau ură, voința străpunge veșmântul ființei. Alternanța „vreau” - „nu vreau” se dorește răsfrângere decizională întru împlinirea unui ideal, vizualizat în planul oniricului, fiind dictat de monologul adresat ființei iubite. Un verb ca un clopot revărsând sonorități ale sinelui, voință de posesiune, în numele unui ideal. Aceasta este poezia lui Coriolan Păunescu.
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
bartokian. Îi ascultăm cântând la patru mâini pe Marta și György Kurtág, dar nu la pianul de concert al Colegiului de științe, ci la o pianină special adusă de la Filarmonică, și prelucrată cu minuție: întâi surdinată, apoi amplificată, pentru ca rafinata sonoritate aflată undeva între chitară și pian să poată fi auzită în sala de concert. La pianina "con supersordino" sunt parcurse astfel, cu un timbru aparte și sensibil, miniaturi originale sau prelucrate de Kurtág (pentru două sau patru mâini), ultima fiind
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
Franței. Cu zeci de premii în palmares, în muzică și cinematografie, Charles Aznavour se va afla la București în cadrul ultimului său turneu din carieră. Solista de muzică fado Ana Moura va aduce, pe 27 septembrie, la Sala Palatului din Capitală, sonorități portugheze rafinate. Ea va interpreta și cântece de pe noul material "Moura", dar și compoziții deja cunoscute de publicul român, precum "Leva-me aos Fados", "Ate ao Verao" sau "O Fado da Procura". Pe 9 martie, celebrul pianist Richard Clayderman revine, la
Cele mai așteptate concerte din 2016 [Corola-blog/BlogPost/96604_a_97896]
-
naționalism egiptean) a folosit diferitele voci din roman pentru a-și contura nemulțumirile anti-nasseriste. Totuși, cititorul care caută doar acțiune sau conflicte politice nu va găsi dominanța unor asemenea ritmuri occidentale. Plin de vioiciune dialogală, romanul are mai degrabă, sub sonorități sugerate de citarea unor versete-cheie din Coran („totul de pe pământ este pieritor, rămâne doar chipul Domnului tău...”), o curgere de poveste din totdeauna, cu imaginile Egiptului încă păstrând împietriri faraonice (de la Miramar se pot vedea „aproape încremenite” ale Nilului), sau
Povești din traficul egiptean by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3862_a_5187]
-
înfrumusețează. Există o splendoare a stingerii luminilor juvenile, plasă de efemeride. Noul farmec personal ți-l deslușesc, irezistibil, în tușa de oboseală dusă de un vrăjitor de la frunte spre ochi. în aliajul poemului indivizibil dintre noi converg treptat nuanțe cu sonoritate de orgă. Astăzi..., 13 iunie soarele e altfel, vede sfințenia din om cum se ridică-ncet, prin sinuosul drum al descărnării soarele înțelege ca un părinte cum suferința desface frica. Revelația este aproape, obsedantul cifru stă să se deslege lumile
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
europene create on purpose, iar identitatea minoritară ... rămâne subiectul cel mai discutat! Intrigați de acest mod atât de modern de a relectura literatura română, redescoperim valențele "draculiene" ale poemului Mihnea și Baba, "marea reușită a lui Dimitrie Bolintineanu", ale cărui "sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă" îl amuzaseră și pe Călinescu. Dar Ilie Constantin extinde studiul recuzitei draculice, comparând Baba lui Bolintineanu cu vrăjitoarea din Piază-rea de Iancu Văcărescu (1792-1862): "Apariția propriu-zisă a vrăjitoarei (care "neagră la față din ochi clipește
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
Îmi erau familiare clădirile trainice, bulevardele largi, monumentele, aerul trecătorilor, magazinele, tramvaiele, toate părând o reproducere a orașului copilăriei mele. Limba vorbită de trecători avea sunete cunoscute, era o limbă pe care am auzit-o în copilărie, pe străzile sibiene. Sonoritățile ei s-au imprimat în percepția mea de când am fost dusă de tata la grădinița germană de pe strada Măcelarilor. Ce vedeam îmi aducea aminte de acel timp. Dar erau și aspecte care mă nedumereau în spectacolul străzilor berlineze, precum mulțimea
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]