KorAP: Find »[drukola/base=sorbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...23 24 25 ...207 >

5,168 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

-și ridica mîna să i-o ofere, dar și-a înflorit un zîmbet ironic pe buze, ochii lui au fixat-o scurt, apoi au coborît peste piept, s-au oprit o fracțiune de secundă pe mijlocul strîns în rochie, au sorbit întreaga lungime a coapselor și s-au pierdut în jos, în mijlocul cercului descris de vîrful pantofilor celor prezenți, într-o mișcare ce s-a vrut un gest de timiditate. "Uite-așa femeie am visat în rolul feminin din piesa aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zgomot de la magnetofonul reglat pe sonoritate exagerată. Mihai pleacă să aducă paharele cu băutură, oprindu-se o clipă lîngă standul de reviste și ziare, în speranța că ar putea găsi ceva. Aduce băutura, se așază alături de secretarul literar, ciocnesc și sorb în tăcere, învăluiți de întunericul colțului de hol unde s-au retras. Au ceva? întreabă secretarul literar, arătînd cu privirea în direcția standului. Actualités roumaines și altele străine. Sorb mai departe vodca, discutînd ultimele cărți apărute. În zona centrală a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
găsi ceva. Aduce băutura, se așază alături de secretarul literar, ciocnesc și sorb în tăcere, învăluiți de întunericul colțului de hol unde s-au retras. Au ceva? întreabă secretarul literar, arătînd cu privirea în direcția standului. Actualités roumaines și altele străine. Sorb mai departe vodca, discutînd ultimele cărți apărute. În zona centrală a holului e destulă agitație. Cele două lifturi ale hotelului coboară și urcă mereu, deschizîndu-și ușile cu un plăcut clinc-clanc. Savurînd ultima înghițitură de vodcă, dînd semne că amîndoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de-a-l asculta. Nici măcar nu m-a invitat vreodată să ne întîlnim, sau n-a făcut vreo aluzie..." Paula se întoarce în cameră, adună de pe jos sticla de coniac, își toarnă într-un pahar ce mai era pe fundul sticlei, soarbe fără nici o plăcere paharul, înfuriată la gîndul că bea din sticla pe care Radu voia, inițial, s-o ducă neveste-si, primește cu plăcere arsura de-a lungul pieptului și-și aprinde o țigară, lăsîndu-se leneșă în fotoliu, închizînd ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rostogolul. Auzi, spune Lazăr, aprinzîndu-și o altă țigară ține-o cît mai pe stînga iar cînd simți că vrea să ne răstoarne, calci încet frîna și tragi de volan în dreapta, să ne așezăm în lungul vîntului. *** Aproape șase murmură Vlad, sorbind din cafeaua apoasă, mai mult zaț și apă decît cafea, comandată la restaurantul autogării. Ce zici, mai vine? Dacă toți spun că da... strînge Mihai din umeri. Mai stai să mai iau una arată cu privirea spre paharul gol, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Să știi că mă pricep și eu. Sorina nu-i..., altfel, ca ea, găseam zece aici. Scuză-mă! șoptește Mihai, simțind privirile celor din jur îndreptate spre ei. Hai, noroc! Vlad ia cu timiditate paharul și-l duce la gură, sorbindu-l cu o reală plăcere. Ptiu, drace!, unde stătea fecioara neprihănită! rîde Mihai cu ochii la paharul gol din mîna prietenului. Nu spun că nu-mi place, dar nu obișnuiesc decît foarte rar, mai ales iarna, cînd merg pe munte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
munte răspunde Vlad. Hai că mai dau și eu unul zice, ridicîndu-se. Pariez că-i țuica vînzătorului, de-acasă, că prea e parfumată spune întorcîndu-se cu două pahare pline. Poate mă-mbăt și mă fac de rîs în fața Sorinei. Noroc! Sorb amîndoi încet, pe îndelete, din paharele fierbinți. În jurul lor e un du-te-vino de oameni grăbiți, nervoși, înfrigurați, încărcați cu tot felul de bagaje. Difuzorul din perete, spre care se ridică mereu privirile celor mai mulți, ca ochii drept-credincioșilor spre icoană, tace cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu întoarce fata privirea. Avem și cafea naturală, să știți o asigură chelnerul, înclinîndu-se, pornind spre bucătărie, unde Mihaela, bucătăreasa, pe cît de scurtă și de grasă, pe atît de ageră, se învîrte pe lîngă plită, întreținîndu-se cu șoferul, care soarbe dintr-o cană plină cu cafea aburindă. Încă trei jumătăți de pui spune Ovidiu intrînd. Dacă mai pică o cursă seara asta, rîde spre Andrei oameni ne-am făcut. Sultana intră ca o vijelie, călcînd apăsat, îndreptîndu-se spre frigider. Puii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care, ignorînd total prezența celor doi, iese. Mi-a trebuit o intelectuală!... murmură abia perceptibil Săteanu. Te rog, bea! spune lui Mihai. Mai bine că n-a stat; ne-ar fi întrerupt aducerile noastre aminte. Sîrbă... gîndește cu glas tare sorbind din pahar. Știe ea plăcerea unei sîrbe?! Săteanu rotește paharul, ca și cum ar vrea să amestece pe fundul lui gîndurile ce-l frămîntă, soarbe totul, apoi, umplînd golul paharului de cristal cu privirea-i pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bine că n-a stat; ne-ar fi întrerupt aducerile noastre aminte. Sîrbă... gîndește cu glas tare sorbind din pahar. Știe ea plăcerea unei sîrbe?! Săteanu rotește paharul, ca și cum ar vrea să amestece pe fundul lui gîndurile ce-l frămîntă, soarbe totul, apoi, umplînd golul paharului de cristal cu privirea-i pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care ceștile de pe tavă se văd diforme, murmură încet, cu durere: S-or mai fi făcînd sîrbe la noi?... Cine le-o mai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i pierdută înăuntru, spre fundul gros, prin care ceștile de pe tavă se văd diforme, murmură încet, cu durere: S-or mai fi făcînd sîrbe la noi?... Cine le-o mai fi conducînd?... Își mai toarnă un sfert de pahar, îl soarbe tăcut, ca atunci cînd bei de unul singur, toarnă din nou, mai mult ca prima oară, vrea să bea, însă rămîne cu buza paharului lipită de umărul obrazului drept, oftează, apoi, încet-încet, parcă ar fi bolnav, se ridică în picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întîmplat, dar cu ochii umezi, se întoarce spre Mihai și-l întreabă, imitîndu-și soția: "Aimez-vous Brahms?" Dar pentru că Mihai tace, impunîndu-și cu greu să rămînă calm, merge la bar, ia un alt pahar, își toarnă și face semnul de rigoare. Soarbe foarte puțin, întinde mîna în care ține paharul descriind un arc de cerc, vrînd parcă să arate tot ce-i în jur, merge din nou în spatele barului și lovește o clapă a interfonului: Doinița... Da, tata se aude vocea fetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cruciale ale vieții, te înnobilează, nu numai că te fac fericit, de la timidul "Bine te-am găsit!" pînă la rămasul bun din zori... Noroc! strigă și-și lipește paharul de buze, cu o mișcare lentă, de mare emoție, apoi, după ce soarbe puțin, desprinde un deget de pe pahar și-i pipăie un loc, în colțul buzei, unde este un semn... Mi-a sfîșiat buza nu pentru că am vrut s-o sărut, ci pentru că nu-mi scosesem căciula... Și totuși... marile plăceri au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînă n-o simți; asta nu se învață, nu se explică se simte! Să faci copii, mă Vlădene, ai înțeles? Că voi sunteți de rasă... Hă-hă-hă!... Să faci și să-i crești tu... adaugă trist. Duce iar paharul la gură, soarbe îndelung, apoi, cu ochii pierduți, murmură: Uneori, aș da dracului totul, s-o iau de la capăt, cu una zdravănă, care să-mi umple casa de copii... Ce, noi, Sătenii nu sîntem de rasă?! Mereu îmi zic să... Dar imediat mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
umflă vreuna? Pa! Ai soț, spune-i! Noroc! Poftim?! tresare Mihai, dar își revine imediat ce vede paharul ridicat. A, da, noroc! ciocnește el și bea o înghițitură zdravănă, să împrăștie veninul urcat brusc în gît. Și totuși, oftează adînc Săteanu, sorbind încet, cu plăcere, cîte puțin din pahar degeaba umbli... O beție cu un vin tare și prost, asta-i. Te îmbeți repede, te prostești și te trezești mahmur, îngrețoșat. Pe cînd vinul bun, cu aromă, băut pe îndelete, aici, acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu privirea spre ceașca plină de pe masă. Te rog! face Cristina un gest delicat. A, nu! se apără Mihai, retrăgîndu-se. Am zis așa... Te rog! repetă apăsat Cristina, prinzîndu-i mîna stîngă cu putere, reținîndu-l lîngă masă. Mihai ia ceașca, o soarbe, apoi, în timp ce așază ceașca la loc, pe farfurioară, mișcă puțin mîna strînsă de fată, cuprinde în palmă degetele ei și le ridică, sărutîndu-le: Mihai Vlădeanu e numele meu. Cristina Tomșa. M-ai îndatorat cu o cafea. Cînd ți-o restitui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
emoțiile? schimbă el vorba. Știu că în curînd va fi o premieră aici. Da, sîmbătă. V-au plătit-o? Douăsprezece mii. Depinde cît ați muncit la ea, altfel nu mă pot exprima de-i mult ori puțin. Treisprezece variante. Muraru soarbe dintr-o întinsoare paharul plin cu vin, apoi mai bea jumătate și din al doilea, privind mereu departe, aiurea. Am să mă întorc... murmură el. M-am înșelat venind aici. Ca un adolescent, răscolit de hormoni... Ce-mi trebuia mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
muncitori de la noi, de la combinat?! Pas de-o convinge! Cum deschid gura, urgent la origine: "atît știi de la maică-ta și de la taică-tu!" Vezi, de-aia, înainte, țăranul lua țărancă, iar orășanul orășancă. Ea e de la oraș! exclamă Muraru, sorbind un pahar. Crede cu frenezie că-mi este superioară, că este superioară oricui de la țară, numai pentru că s-a născut cu cișmea la poartă, undeva într-o mahala din Iași. Ce educație, ce cultură?! Prin clasa a șaptea a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un răspuns așa..., n-are nici simțul umorului; numai ce-o văd venind cu cratița plină cu fasole și-o răstoarnă uite-așa, pe toată masa... Mihai, enervat de-a binelea, ridică ochii brusc, privindu-l fix pe Muraru, care soarbe din vin. A stat mult în spital? îngînă Mihai involuntar. Cum adică? rămîne Muraru cu paharul în aer, eliminînd orice bănuială că ar fi beat. Mă consideri în stare să recurg la un gest barbar?! Ia mai du-te naibii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Da. Ai noștri, care umblă prin județ cu treburi, au aflat că-i de dincolo de Iași, dintr-un sat. Ce-o fi avînd cu nea Toader? Lui nea Toader începuse să-i placă în uzină spune Ion cufundat în scaun, sorbind din cafea -, dar numai ce-l trimit ăia acasă, să-l lămurească pe moș Ion să se treacă la colectiv. O dată, de două, de mai multe ori. După ce l-a bătut pe tat-su, că nu voia să semneze, întorcîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și-au reluat locurile, grăbindu-se să facă comenzi, să mai prindă ceva de mîncare. Terminîndu-și gustarea, actorul împinge farfuria pe colțul mai îndepărtat al mesei, se șterge pe mîini cu șervețelul de hîrtie, apoi își ia cafeaua, răcită deja, sorbind-o încet, cu poftă. Cînd s-a întors de la grupul sanitar, spălată pe ochi cu apă rece, femeia de alături părea înviorată, dar numai după cîteva minute s-a topit din nou. Vă e rău, doamnă? o întreabă actorul. Ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că autofreza s-a întors din drum precizează Lazăr -, și dacă așa mi-i soarta, măcar să știu cine m-a turnat cu pocherul. Tu și pocher! face un gest de lehamite profesorul, depărtîndu-se, aruncînd iarăși privirea spre cele două bătrîne, sorbind din ochi cărțile așternute pe masă. Mă iertați! se aplecă el spre stăpîna cățelușei soțul dumneavoastră n-a fost profesor universitar? De ce? Dumneavoastră ați predat Latina și Franceza. Nu-mi amintesc să vă fi avut elev. Mă iertați! spune profesorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din lăzi de carton, întorcîndu-se cu un ibric plin cu cafea și cu două cești din porțelan chinezesc, foarte frumos lucrate, asemeni celor din serviciul Mariei Săteanu. Așezat în scaun, ca un oaspete de onoare, Mihai o învăluie cu privirea, sorbind-o. Te rog, șoptește Cristina, arătînd cu palma spre ceașcă ia-o singur. Așa privită cum sînt, mă simt ca pe rug și mi-i teamă că ți-aș putea vărsa cafeaua pe genunchi. Mihai rămîne cu privirea ridicată spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privi așa; n-am altă ieșire. Credeam că n-ai să mai vii. De ce-aș fi făcut-o? Poate pentru... pentru că stau la gazdă și stau departe... Mihai ridică mîna eliberată de degetele nervoase ale fetei și ia ceașca, sorbind, înfiorat de aroma cafelei. Dacă mai trec o dată pe aici, voi fi dator vîndut. La rîsul delicat al fetei, venit ca un răspuns, Mihai aruncă ochii roată, să se convingă că nu e nimeni în jur, îi prinde mîna cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridică spre el. Poți să mi-o spui deschis, să știi strînge Mihai din umeri, să dea un aer firesc vorbelor sale. Ieri spune încet fata ai invocat motivul unor sticle de vodcă. Mîine ce vrei să mai cumperi? Mihai soarbe jumătate din ceașca de cafea, rămîne mult cu fața în aburii ce se mai ridică încă, surîde unui gînd, soarbe iarăși pînă ajunge cu buzele la zaț și așază ceașca pe farfurioară: Mîine nu mai cumpăr nimic, Cristina. Fata se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]