692 matches
-
pacea...“ Anna și cu mine ne-am speriat atunci când la porunca venită dintr-o guriță mai degrabă îngustă sora mea nu a reacționat decât dând din cap cu supușenie. Lentilele lui Alfons Maria semnalizau triumful. Iar noi am plecat. După ce sorocul de nouă zile trecuse, o scrisoare ne informa într-o grafie ce rămăsese infantilă că rugăciunile și reculegerea umilă ar fi fost destul de puternice pentru a se împotrivi cu puterea credinței tentațiilor, în general și, mulțumită harului divin, ispitirilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fratelui, îmi revenea, chiar dacă nerostit, rolul diavolului. Drept răspuns nu mai era cu putință decât o scrisoare de care era de presupus că va lua act mai întâi șefa novicilor. Am devenit amenințător de limpede, stabilind la rândul meu un soroc mai scurt de nouă zile. Pentru cazul în care eliberarea din închisoarea mânăstirească ar fi fost refuzată, îmi anunțam o nouă vizită. Sora mea însă a afirmat mai târziu că nu ar fi fost vorba de o scrisoare, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scotea din sacoșica lui de școală câte un covrig, o doză cu suc sau ceva fructe. Astfel, încet-încet, cei mici au asimilat bunătățile aduse de fratele mai mare cu învățătura și, în consecință, abia așteptau să le vină și lor sorocul pentru școală, deși acesta trecuse deja de aproape un an. Pe nesimțite au descifrat și multe taine din lumea mirifică a slovelor și a cifrelor numai urmărindu-l cu atenție pe școlar la pregătirea lecțiilor și la efectuarea temelor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de niște oameni care și-au rostuit viața în străinătate, ori să se șprițeze în pauze, din cap și până la picioare, cu laptele ambalat în pungi speciale. Așa mai apucau câte o îmbucătură și cei cărora încă nu le venise sorocul școlii ori al grădiniței, de unde și dorul lor nemărginit de a se integra cât mai repede în forma de învățământ corespunzătoare vârstei... Ca să aibă și ei laptele și cornul lor... Dar poate și suplimentul lor... Că, uneori, așteptarea le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bătut la porțile celor mai de seamă avocați, Halânga ar fi ieșit dintre zidurile mucede cu barbă albă, dar galbenii sunători ai șatrei au deschis porțile și flăcăul acesta cu apucături de catâr a ieșit la lumină mult înainte de împlinirea sorocului. Bulibașa își continuă drumul, trecând cu ochii peste cele câteva căruțe întocmite și pregătite de drum. Când se întoarse, Halânga era în căruță cu toți ai lui gata de drum. Ce oameni strașnici sunt în șatra mea!, gândi el. Trecuse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici și-a vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba Sempronia, mare meșteroaie, care stătea afară din târg, sus pe dealuri, și despre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
În fostul său birou de lucru. Au trecut și cele patruzeci de zile. A sosit momentul praznicului. Păscălin nu a luat În derâdere, și nici nu a uitat Îndemnul adresat de Mereuță Pârjol, cu privire la ce să facă, atunci când va veni sorocul, cu cenușa sa. Și omul s-a comportat Întocmai. A gătit toate felurile de mâncare. A presărat cenușa tiranului peste borșuri, peste fripturi, peste deserturi și, invocând amețeli de cap, s-a urcat la volanul mașinii proprietate personală, și s-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Gligori a fost Însă călcat de tren, când abia Îi dăduseră tuleiele și-i Înflorise mustăcioara subțire, ca spicul de ovăz, sub nas. Odată cu el s-au năruit atâtea vise ce i-au năpădit copilăria și adolescența. Când Îi veni sorocul și sânii Îi dădură-n clocot, părinții Începură să-i caute pereche potrivită. Tatăl său, de care Mașa se atașase trup și suflet, muri și el neașteptat, fără să-și vadă odrasla măritată. Iar mama ei, oricât se strădui, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Împrăștiindu-se sub masă, pe linoleum și sub pat. Era ca și cum Înlăuntrul cuburilor de os ar fi pătruns o creatură nevăzută, venită din neant, de pe o planetă necunoscută, numită Hazard, care și-ar fi depus ouăle acolo și acum, la sorocul potrivit, din interiorul fiecărui zar ieșeau, alergând pe niște piciorușe iuți, o serie de progenituri pătate pe burtă, pe spate și pe părțile laterale cu puncte numerotate de la unu la șase, dispuse Într-o ordine simetrică, plăcută la Înfățișare. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în albnegru, Directoarea Tăgadă spune: — Ai putea muri pentru transexualii care trăiesc din ajutor social... Sau pentru travestiți. Pentru oameni care te urăsc, și pentru oameni care te-ar numi erou. N-ai cum să faci diferența când îți vine sorocul. — Și dacă ești prost de-a binelea, spune Directoarea Tăgadă, mori făcându-ți încă speranțe. Că ai făcut lumea puțin mai bună. Și că poate, poate că moartea ta e ultima. Exod O poveste de Directoarea Tăgadă Să ne înțelegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cei nouă”...D-apoi câte altele nu s-a angajat să facă teslarul Manolachi!... „Și sfinția sa să-mi dea mie bani gata cinci sute de lei în trei rînduri: un cifert întîi, altul la mijloc lucrului, altu la sfîrșit. Și soroc mi-am pus ca pînă la Sfeti Petre să i le isprăvescu”. Bun meșter acest Manolachi teslarul. Se vede după înfățișarea dughenelor. Dar să vezi cum se dă legat de tot acest teslar, părinte. Pentru că spune el: „Iar nesilindu-mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să i le isprăvescu”. Bun meșter acest Manolachi teslarul. Se vede după înfățișarea dughenelor. Dar să vezi cum se dă legat de tot acest teslar, părinte. Pentru că spune el: „Iar nesilindu-mă eu să-i fac lucrul pînă la acel soroc să aibă a mă apuca cu act domnescu să lucrez fără voia mea și orice cusur sau zeciuială s-ar face tot eu să aibu a purta și temelia cu piatră piste tot sănătoasă, după plăcerea sfinții sale”. Toate bune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
din cercul din care nu avea voie să iasă, lighioanele pământului s-au năpustit asupra ei și au vătămat-o, acum stă aici cu ochii închiși și bolește, ar vrea să moară dar știe că nu i-a venit, încă, sorocul, se va odihni până își va recăpăta puterile, va părăsi peștera și va pleca pe urmele băiatului din Clădirea Albastră. Acest gând are darul să o liniștească, se ghemuiește prinzându-și picioarele în brațe, așa își va recăpăta puterile, în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el a scris intră în carte. Am semnat pentru textul ăsta. Vă rog, cu cititul vostru, să nu mi-l modificați. Se supără Gavrilă. Eu, citindu-l, am văzut că sincerității pe care el o preamărește nu i-a venit sorocul. Cu mine nu a încercat acest exercițiu. Mi-am dat seama, apoi, că dansul acesta al textului era dat și de faptul că nu poate fi sigur ce anume declară Păun. Ceea ce m-a îngrozit. Sunt de atâta amar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și se va împrăștia printre rădăcini de brusture, prin burți sterpe de stele; poate se va cuibări în alte semne; poate nu va trece. În toate există un început și toate se sfârșesc în scutecele botezului: fântânii când îi vine sorocul se retrage în izvor și moare; muntelui când îi este de somn se desface nisip pe fundul mării și doarme într-o burtă de scoică; firul de iarbă, în tâmpla bunicului, repetă un cântec de lagăr. Semnele copilăriei, un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lumină, dar odaia, precum o oală de lut, ascunde cerul în pântece. Să fii melc, să fii scoică, să fii coajă de nucă tot una este atâta timp cât te lași locuit ca o burtă fertilă ce așteaptă să-i vină sorocul, așteaptă să i se rupă apa înainte de vreme și să plouă cu avortoni sub gardul cimitirelor. Deschizi fereastra să intre noaptea în lada de zestre, să păteze pânzele cu întuneric, să destrame cămășile, să putrezească nasturii ca o eliberare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
metri, lăsând și o ieșire spre sud pentru a nu fi înfundată cu zăpadă de viscolele din nord. Într-o zi senină de octombrie, când ursul se apropia de adăpost cu provizii de carne, numai aude soața gemând. A venit sorocul se gândea și se așezase la gura peșterii, în așteptarea puilor. În căteva ceasuri apăruseră doi pui mici, ca două ghemotoace albe, cu ochii închisi și cu o blană deasă. Ursul cel mare se apropie de ei și îi luă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și în stânga. Ilinca pare pregătită de plecare. Stă de vorbă cu Liana. ILINCA: Așa, fata mamei. Eu am în tine toată nădejdea și plec liniștită până la fii-mea, în partea de răsărit a cetății. I-a venit, cum îți spuneam, sorocul aducerii pe lume a primului meu nepot, și m-a chemat neîntârziat la căpătâiul ei. LIANA: Du-te fără grijă, mamă Ilincă, le-oi face pe toate așa cum m-ai învățat dumneata. ILINCA: Nu mă îndoiesc de asta. Iaca aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fără valuri trebuiește. Iată noi privim cumplite vremi și cumpănă mare pământului nostru și nouă (...) și letopiseț întreg să aștepți de la noi de om avea dzile și nu va hi pus prea vecinicul sfat puternicului Dumnedzău țării aceștiia țenchiu și soroc de sfârșire”<footnote Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei de la Duca Vodă încoace, în: Opere, Ediția P. P. Panaitescu, București, 1958, p. 158 footnote>. În aprilie 1714, o parte din imobilele din interiorul mănăstirii, în special casele domnești și cuhnea, erau
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
iar tu ești timpul meu, pierd pân‐ și restul ce mă face parte, îți trec viața și‐ mi închei o moarte. 322 în pretutindenele nostru au apus la dreapta și la stânga, jos ori sus, te miști, mă mișc, trăim fără soroc dulceața seacă‐a stărilor pe loc ... Ni‐ s împletite viețile ‐ odgon întins între fregată și ponton, în care, prin furtuni, nu este chip să ni se‐ ascundă boaba de nisip. Urcăm în amintiri ori coborâm, Dăm de veninu‐ aceluiași tărâm
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-i oțelită, De ești evanghelist. În cuget e lumină În inimă - nectar, Sfințitul eu în tină Cu glas de argintar. Și unde El e-n lipsă, Păcatu-i pe suhat, Un soare sub eclipsă Și negură pe hat. Și când vine sorocul Pe care nu îl știi Se stinge iute focul, În van îl mai îmbii. Atunci eterna noapte S-așterne peste tot, Amaruri îți vin coapte Și cel mai drastic vot. 18 mai 2004 TIMPII TOȚI TOTUNA SUNT Trecutul vine în
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și seninătate. Cum semnează Wintris chestia aia și comisia o ștmpilează, cum se luminează valea! V-am spus, maestrul Pârțângău o lungește cât e cazul. - Știu, Vergilică, da eu nu mai apuc momentul. Pigasie mi-a spus că a venit sorocul și gata. Decât că mă gândeam și eu, că am mai citit chestii d’astea cu dusul dincolo. De ce nu mi se arată toată viața? Crezi că n-aș vrea s-o mai văd? Că am avut și eu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gerul iar prin ușița fermecată descoperită de copii în zidul gros de cărămidă, căldura năvălea în valuri. Afară era frig și-întunecat și-în casă nu mai ardea focul. Era mult jar mocnind în teracotă căruia nu-i venise tăcut sorocul să-l stingă timpul din clepsidră, să îl transforme în cenușă pe care să o vânture furtuna în timp ce ei, micuții fără vină, se încălzeau și se hrăneau cu pită arsă și untură de pe grătarul de metal.
U?i?a din perete by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83904_a_85229]
-
a terminat, La modul nu tocmai ciudat; Codana școlită a plecat Spre...,,lumea bună", Și după un an, poate-o lună, A văzut-o timidul băiat, La plajă, în bar, pe terase La brațul mai multor...golani, Iar el la soroc, peste ani, Normal! S-a-nsurat! Citindu-se ca pildă-ntre...oi, Morala nu-i pentru oameni ca...voi! Morală: Se mai întâmplă și-n turmă la noi, Ca unii berbecuți ori tineri...berbeci, Să se uite la stele nu la frumoasele
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
-l uit pe...cel'alt! Trăsura, cu mătase împodobită Și peste tot ...aurită, Radia fericită ! Deși mult mai tânără ca el, Trăsura discret a clipit Știți dumneavoastră-n ce fel! Calul?! A rămas înlemnit! Îngânând singurel: Sunt trecut mult de soroc, Cum așa mare noroc Să dea peste mine, Să-ncerc, o fi bine Sau nu? În...fine! Înțelept -sau nua gîndit: Nu mai am mult de trăit! Puțin! Dar voi trăi fericit! Hotărât mai face o tură Cu un trap
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]