2,458 matches
-
rău l-o fi-nvins?/ „Așteaptă-mă!” țipă femeia,/ răgușită,/ zăbavnicului ins./ Apoi către Iov:/ „Ți-am repetat de o mie de ori;/ ce mi-a rămas de spus e atât:/ De piciorul dumnezeului tău/ leagă-ți ștreangul de gât,/ spânzurat, visătorule,/ ca un diamant.”/ Apoi bărbătește, cu mâna în șold,/ îl cheamă șuierând/ pe amant.//” (Nevasta lui Iov, p. 69). Poet al religiosului, Dumitru Ichim impune implicit prin Psaltirea apocrifă ... o pedagogie teologică, în sensul că realizarea individualității se realizează
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu ochii spânzurați pe cerul cenușiu. Se făcuse liniște, parcă tot orașul intrase în pământ...Ce căuta el aici? Să fie Leu al dracului că el îl pusese la cale să vină în București! El , țăranul care-și muncea pământul liniștit, alături de nevastă
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
trubadur în timp ce sufletul urcă spre cumpăna înserării. Vitraliile se volatinizează ca în bazilicile bizantine prin care curge mierea luminii. În focul reîntors în cenușă se vede trupul tău crescând în ochii mei ca o schije cromatică în ochii lui giotto. Spânzurat între verbine descoper o lacrimă ce cade pe un țărm de levant udând iedera care se urcă pe sânii tăi. duminică, 17 noiembrie 2013 Referință Bibliografică: iedera / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1052, Anul III, 17
IEDERA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363128_a_364457]
-
un fel de apendice al „Poemelor” Poezia lui Marin Sorescu reia marea sa temă a donquijottismului cosmic, clădindu-se din coloșii și magmele cosmice, dându-le un epicentru uman: „Mi-am adus în atelier un stejar falnic Și l-am spânzurat de un cui Cu coroana în jos. Cerul l-am legat cu un nor În dreptușl ferestrei. Sub el, orizontal- Am așezat câmpia. De la ciocârlii și prepelițe Am păstrat numai câte-o aripă, Celeilalte dându-i drumul să zboare. Locurile
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
gardă, o clădire care se afla în incinta Catedralei Ortodoxe, și apoi executați în mod barbar: Horea și Cloșca au fost torturați cu cruzime, trași pe roată în 1785, după ce Crișan, știind ce-l aștepta, s-a sinucis în temniță, spânzurându-se cu nojițele de la opinci. Răscoala moților a fost considerată drept una dintre cele mai violente mișcări sociale din Europa acelei vremi, dar ea a marcat intrarea poporului nostru în epoca modernă, prin trezirea conștiinței naționale. Sunt unii istorici care
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
faraoană, faraoană, eu am rană, tu ai rană, nu te doare cum mă doare că te-ai schimbat la culoare; când te-ai apucat să cânți ai urcat amfore-n munți, aduni soarele și luna și-ți îmbogățești cununa, pleoapa spânzurată-n vis drumurile ți-au deschis, tot te uiți cu ochi de lupă peste dincolo de după, zbori în verticală frântă parc-ai fi o mare sfântă, ai ucis aripa-n labe și-n arome de silabe, ai venit de nicăieri
FARAOANĂ (CÂNTEC ŢIGĂNESC) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368352_a_369681]
-
26 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Săgeată-n zid, un Goya invers, Când corbii scriu romane Cheevers, Pe munți mai urcă brazi și fagi, Din munți coboară morții dragi. E foamete în cer și jos, La poala unui chiparos, Voi spânzurați doar manechini, Iar Goya cu capriciul-chin. Ce fructe, ce mai răzbunări, Cu salve roșii până-n zări, O placă memorială pune, Nepoate peste-al tău străbune. Să dai mâna cu leprosul, Să accepți transplantul, osul, Inima și tot ce ai, Să
GOYA INVERS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368427_a_369756]
-
din luna mai 2014 cetățenii Republicii Moldova vor putea călători fără vize în Uniunea Europeană”, nu considerați că o posibilă aderare a Ucrainei la U.E. i-ar lega de gât acesteia din urmă un bolovan, o piatră de moară, o funie de spânzurat ? Adrian SEVERIN: În primul rând trebuie să precizăm despre care Ucraină vorbim. De Ucraina Mare (adică cea din granițele în prezent recunoscute de ONU), de cea mijlocie (adică cea fără Crimeea și Malorusia) sau de cea istorică (așezată de-a
INTERVIU CU ADRIAN SEVERIN DESPRE CRIZA DIN UCRAINA ŞI ALTE ASPECTE ALE RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368380_a_369709]
-
cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni pierdute și uitate undeva în timp probabil. - Astăzi auzi de un fiu care și-a ucis mama după care s-a spânzurat în baie, mâine vei auzi de un tată care își înjunghie cele două fete, după care se omoară. Apoi vei răcni de mânie văzând cum un copilot sinucigaș își strivește aparatul de zbor, cu o sută patruzeci și nouă de
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
izbucnită în anul 1763 în părțile Năsăudului, mișcare ce a fost reprimată cu foarte multă cruzime de același general de tristă amintire Buccow, când bătrânul Tănase Todoran din Bichigiu a fost frânt cu roata iar alți câțiva țărani au fost spânzurați. Din aceste motive Părintele Profesor Mircea Păcurariu îl consideră pe generalul Buccow drept al doilea întemeietor al Bisericii unite, fiindcă nedreptățile și atrocitățile au fost extrem de dure și fără tunurile și soldații săi cu care a săvârșit aceste fărădelegi, toate
PARINTELE MIRCEA PACURARIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367326_a_368655]
-
în anul 1763 în părțile Năsăudului, mișcare ce a fost reprimată cu foarte multă cruzime de același general de tristă amintire Buccow, când bătrânul Tănase Todoran din Bichigiu a fost (în)frânt cu roata iar alți câțiva țărani au fost spânzurați. Din aceste motive Părintele Profesor Mircea Păcurariu îl consideră pe generalul Buccow drept cel puțin al doilea întemeietor al Bisericii unite, fiindcă nedreptățile și atrocitățile au fost extrem de dure și fără tunurile și soldații săi cu care a săvârșit aceste
PARINTELE IOAN ALEXANDRU MIZGAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367330_a_368659]
-
de la Țebea s-a zvârcolit sub stele Și a gemut în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care s-a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codrii se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg amarul, Îl
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codrii se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul... Iancule Avram, cel viul, precum mereu ți-am zis, Mai treacă de la tine durerea și ne iartă- Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit în Vis Și a gemut sub stele țărâna
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
într-o mânăstire, ca cel mai umil monah, pentru a avea timp de ajuns să scrie tot ceea ce avea de scris despre „Cronica lui Nicolae Mavrocordat” și a familiei sale. Tatăl său murise din porunca lui Șerban Cantacuzino, schingiuit și spânzurat cu sălbăticie, căci atunci când fu ridicat și spintecat cu parul ascuțit, capul i se umflă într-atât de tare încât un ochi îi sări din orbită ca un dop dintr-o sticlă sub presiune. Anii trecură dar fără ca să se
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
prin hrisovul din 17 februarie 1680 avertiza pe vameși de la Rucăr și pe pârcălabul de aici că de va auzi plaiul din această parte de țară că a fost lăsat fără plăieși și potecași de pază "voi trimite de voi spânzura pe pârcălabi tocmai acolo în plai". O remarcă. Vameși de aici aveau și dreptul la judecată a oamenilor din satele Rucăr și Dragoslavele, precum și a locuitorilor din cele 12 sate apropiate. Astfel sub ascultarea vămii erau satele: Corbi, Nucșoara, Corbșori
325 DE ANI DE ŞCOALĂ RUCĂREANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367047_a_368376]
-
reprezintă cinci ostatici ale căror straie strălucesc, iar chipurile sunt foarte expresive. Este prins momentul din timpul asediului orașului Calais de către englezi în secolul XIV. Conducătorii orașului, desculți, în haine umilitoare, sunt obligați să predea cheile cetății înainte de a fi spânzurați. Pe chipurile lor se pot citi durerea, înfrângerea, dar și noblețea resemnată. Sculptura ne inspiră sentimentul de admirație. Am citit undeva un interviu luat lui Rodin: „- ...Ați avut dușmani? - Ei nu m-au împiedicat să lucrez. - Și gloria? - M-a
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > CERUL, CA O FURIE ALBĂ... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Prin vizuina clipei trec funii de cristal de calpe adorații mai spânzură o rană veniți să-ntârziem în rondul mineral delir amar de tainic al frunzelor de toamnă Cerul, ca o furie oarbă în sufletul tău pur miroase-a sănii arse prin cheutori de stele incendiem iubito, vertebrele de-azur când fumegă
CERUL, CA O FURIE ALBĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364648_a_365977]
-
tot pasul Karamazovi neîndoielnici sau persoane cu o mare doză de karamazovism. Generalul - moșier își asmute ogarii asupra unui copil de opt ani. Iarna, în toiul gerului, niște părinți își țin fetița toată noaptea încuiată într-o latrină. Smerdeakov - copil spânzură pisici și le îngroapă cu alai; iar ca adult îl învață pe Iliușa să le dea câinilor vagabonzi pâini în care a înfipt ace. Nimeni nu scapă tentației de a fi (și) Karamazov: Zosima își pălmuiește ordonanța și dorește pentru
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
le fac față și amenințat de personajele cu care mă intersectam. Astfel, fricile mele, anxietatea, întreaga aventură nu aveau să înceteze, de fapt, niciodată... Am dormit mult în noaptea aceea. Cred că am visat că polițistul cu ochi roz mă spânzurase într-o celulă și mă ardea cu fierul, pentru a mă pedepsi pentru ceea ce-i făcusem fetei. Mâine va începe o lungă și chinuitoare zi... Din nou. Prizonier al propriilor halucinații. * Notă. Referirea la cunoscuta firmă de telefonie mobilă este
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
Odorheiu-Secuiesc a fost amenințat cu moartea și i s-au spart geamurile de la casa parohială, fiind necesară intervenția soldaților pentru ca lucrurile să nu degenereze. Autorul amintește și de asasinarea șefului Securității locale, Dumitru Coman, care a fost maltratat și apoi spânzurat în centrul orașului. Autorul prezintă și drama călugărițelor greco-catolice a ordinului „Inimii Neprihănite” care administrau orfelinatul din localitate, și care la scurt timp după 1990 au fost silite să părăsească acest așezământ de caritate pentru faptul că aparțin națiunii române
„RĂDĂCINILE” LUI MAXIMINIAN de ION ALEXANDRU MIZGAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349059_a_350388]
-
refractar tălpile lor negre împrăștie cenușa secundelor mate prăpăstii de timp înghit (carămi)zile strigătul lor sparge oglinda siderată a cerului sub imperii de ploi suflete silfide migrează în melci statornici în nopți cu aripi de Icar (carămi)zile emergente spânzură lacrimile astrelor sparg vitralii camuflate se retrag ascetic în piramida unor tăceri volatile este rocadă de stele (l)abile Referință Bibliografică: (Carămi)zile / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1297, Anul IV, 20 iulie 2014. Drepturi de Autor
(CARĂMI)ZILE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349121_a_350450]
-
fost potrivnice poeziei? Ba mai mult, aș crede că atunci când poezia a fost urâtă cel mai mult, ea s-a manifestat din plin. Drept exemple ne-ar putea servi perioadele din istorie care au cunoscut poeți împușcați pentru metafore, lingviști spânzurați de limbă, cititori puși pe ruguri cu tot cu cărțile interzise pe care le citiseră (Basarabia de după 1940). Irina Covaci, soția scriitorului Boris Covaci (cu bunic împușcat la Ivdel și bunică decedată în Siberia), pe când era mică, aflase în Taiga de la părinți
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
de la Țebea s-a zvârcolit sub stele Și a gemut în lacrimi țărâna prea sărată, În Dorul lui, cel Unic, din dorurile mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care s-a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codri se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg amarul, Îl
ROMÂNIA, DEOCAMDATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349134_a_350463]
-
a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codri se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul... Iancule-Avram, cel viul, precum mereu ți-am zis, Mai treacă de la tine durerea și ne iartă- Mormântul de la Țebea s-a zvârcolit în Vis Și a gemut sub stele țărâna prescurată
ROMÂNIA, DEOCAMDATĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349134_a_350463]
-
Cu fața spre plus infinit./ Ce albi și ce frumoși sunteți!”), Sicut candela ardens („Când Oul Universului s a spart,/ Dar nu ai căpătat răspuns la Întrebare”) sau Când voi pleca („În seara diafană, pe când oprit din mers/ M oi spânzura de ramul unui vers!”). Din toate aceste piese, curgând spre elegie, răzbate imaginea unui poet care suferă profund, dar reținut și cu demnitate. Mă întreb, citind acest volum, unde își găsesc locul versurile lui Vasile Burlui în poezia românească. Poetul
UN ELEGIAC DEMN de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349176_a_350505]