1,466 matches
-
a cărui ușă se deschide în ambele părți, intram într-un salon mare de 12 m. cu 6 m. iar pe stânga salonului o cameră mare, sufragerie și bucătărie de 6 m. cu 3,5 m. iar lângă, o cămară spațioasă, îndestulată cu de toate. Salonul era și pentru petreceri, dar și pentru garaj al mașinii pe timpul rece. Din salon ieșeam în curte unde erau dependințele: o bucătărie, de vară cu cuptor de pâine, o cămară de vară care ținea răcoare
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica, sora domnului, și bisericuța feudală de lângă mormântul boierilor, golit de vreme și de vremuri. Boierii se întorc la conac, în încăperile spațioase, proaspăt restaurate, unde încă mai miroase a levănțica franțuzească a amintirilor unui neam mare, al Negulicilor - artiști, revoluționari la '48, administratori de pământuri, livezi și pășuni, de unde își serveau hrana cirezi de vaci cu lapte, iar boierul știa bine rețeta
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
Negulicilor - artiști, revoluționari la '48, administratori de pământuri, livezi și pășuni, de unde își serveau hrana cirezi de vaci cu lapte, iar boierul știa bine rețeta șvaițerului, atât de căutat pe piețele Câmpulungului, Bucureștiului și chiar ale străinătății. Camerele înalte și spațioase, pardosite cu scândură groasă, ferestrele largi, cu grădele de fier rotund, pentru a nu pătrunde haiducii locurilor; sobele din teracotă franțuzească colorată, ornată cu modele demne de copiat; veranda conacului, din care intri într-un antreu cu miros de istorie
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
Seracin Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului RECVIEM DE MOZART Nu fusese cu adevărat un meloman. Un împătimit. Dar îi plăcuse să lase impresia că ar fi. Obișnuia să-și primească musafirii în salonul spațios, în care pianul, un Lauberger & Gloss de concert, stătea tot timpul deschis, cu partituri așezate pe suport. Nu mereu aceleași, menajera i le schimba periodic. Intra în atribuțiile ei zilnice. Dacă era rugat să cânte ceva, refuza sub un pretext
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
meu că i-a stat. Apoi ia fluiericiul și suflă cu putere că ne-am speriat cu toții de fluierătură. Nu știam despre ce-i vorba. Îmi plăcea omul „de culoare”, dar mă și speria totodată. A cărat sifoanele în căruțul spațios și a plecat, dar nu înainte să bea cinci limonade cu bilă pe care bunul meu tată i le-a oferit gratis, cum era obiceiul. Rămas cu tata, îmi povestește despre Gheorghe Netotu o întâmplare pe care o țin minte
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
zi plină de agitație, de zgomot și căldură, poți să te retragi în liniște, înotând în apele bazinelor răcoroase și admirând fauna care înconjoară lacul. Viața din Trossingen nu este plictisitoare, iar locuitorilor le sunt puse la dispoziție cele mai spațioase și bine amenajate spații de joacă, sport, divertisment. Autoritățile orașului au amenajat pentru relaxarea cetățenilor săli și terenuri pentru diferite activități sportive, terenuri de fotbal amenajate cu plăci cauciucate, două mari săli de sport, locuri amenajate pentru tenis de câmp
TROSSINGEN (2) – UN TĂRÂM AL TRADIŢIEI ŞI CULTURII ŞVĂBEŞTI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364196_a_365525]
-
corect dăm drumul la sacrificare, s-a înțeles? După îngrijitori și măcelari, urmase contabilul-șef. Ilie Preda era un bărbat corpolent, bine înfipt în fermă. Trecuseră doi directori peste el, Man era al treilea, dar el rămăsese neclintit în biroul spațios, aflat față în față cu biroul directorului. Nu îl speria un tânăr inginer cu caș la gură care se trezise peste noapte șef, fără să știe cu ce se mânca producția, așa că se prezentase gata să-i explice nou-venitului cum
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea maro și brațe sculptate, având două capete de leu la extremitatea exterioară, timidă și încă aflată sub efectul puternic al emoțiilor, Săndica își aruncă fugitiv privirile prin spațioasa încăpere. Acum a înțeles pentru prima dată care este diferența dintre clasele sociale din epoca comunistă. Diferența dintre țăranul nevoiaș care își ducea viața de pe o zi pe alta într-o mediocritate fără șansă de a se întrevedea vreo schimbare
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
de încurajare ale asistenței... Obligatoriu pentru asemenea evenimente, a urmat momentul dedicațiilor și autografelor pe cărțile oferite de Marilena Velicu. Nu știu ce să cred și cum să înțeleg oferta autoarei, dacă trec alături cu privirea la „bufetul rece” de alături, în spațiosul „pronaos” al lăcașului. Multe specialități de pește, de tot atâtea soiuri, prăjituri, salate, icre proaspete, sucuri, apă, cafea... Doamne, câtă pricepere și muncă! Toate, procurate de el, fericitul soț, dar preparate de ea, fericita soție. Calificativ maxim! Au fost delicioase
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
în afară de colegii săi de an sau de facultate. Deea, în calitatea sa de gazdă, o invită pe Andrada sau Dadi cum îi plăcea ei să o alinte uneori, cu toate că aceasta nu era încântată de apelativul copilăresc, să ia loc în spațioasa sufragerie și să se facă comodă. - Vrei ceva rece de la frigider? întrebă ea, când o văzu instalată într-un fotoliu. - Da, o apă rece sau ceva de genul acesta. - Să văd ce găsesc. Fata veni cu două pahare înalte, pline
MAX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366861_a_368190]
-
tot ce a apărut la noi din scrierile lui! - Doamnă, zic, dar ne asemănăm! Amos Oz este una din marile mele preferințe... Și iată-mă acum, picior peste picior, privind de la etajul unu, prin una din fereastrele camerei mele (deosebit de spațioasă și foarte curată), admirând freamătul cu aură de sărbătoare al mulțimii de localnici și de turiști veniți din toată lumea. Soția mea este și ea încântată. Făcând orecum abstracție de parizerul meu cu pâine (e drept - m-a uns pe inimă
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
a mă invidia de fiecare dată când pășesc pragul casei lui nea Mitică. Pot ele intui oare, ce comori ale sufletului stau ascunse acolo? „Acasă” a lui nea Mitică este o oază de liniște rătăcită în forfota orașului, o casă spațioasă, fără pretenții exuberante, dar cu mult gust și primitoare, caldă, din pereții căreia parcă răzbate mirosul cernelii și aroma dulce a amintirilor, cu o grădină plină cu flori, cu terasa de unde adesea distinsul meu prieten își admiră florile - toate semănate
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
nu doar atât, să suporți o recluziune severă și poate și ceva pedeapsă corporală! I-auzi, cum a comentat un deținut, cu ceva remușcări la activ: „Alcatrazul, nu e bun pentru nimeni!”. Oare?! Scurt pe doi... Azi sala înaltă și spațioasă a bibliotecii e goală, ghidul ne spune despre cărți că au intrat în alte fonduri patrimoniale, au alte circuite, dacă sunt depășite nu cred că ne-a spus, la ei „vechiul” are valoare intrinsec istorică pe care-o afișează și
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
despărțea doar un grilaj, dat la o parte când era deschis, de șosea. Cam în același stil erau și acele adunări de la tot felul de confesiuni, practic din strada intrai acolo în „adunare”; unde, doar un afiș sus deasupra intrării spațioase spunea ce se „vinde” acolo: toate genurile de neoprotestanti, adventiști, penticostali ș.a.m.d. Culmea că erau la fiecare colț de stradă! Și, tot culmea că întrunirile se sfârșeau în același timp, văzând apoi câte vreo binecuvântare a unui om
AVENTURI IN RIO! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349503_a_350832]
-
locuit aici timp de 14 ani ca director și profesor. El a pus bazele unui învățământ vestit, inspirat din școlile europene. Castelul din Măgurele, așa cum era pe vremea când am urmat acolo cursurile școlare era înconjurat de un teren foarte spațios. Într-o parte era parcul cu pomi seculari și în cealaltă parte era grădină, pe care Ioan Oteteleșanu le încredințase în 1847 pentru amenajare renumitului arhitect peisagist Karl Frederich Wilhem Mayer, fostul director al grădinilor imperiale din Viena, cunoscut la
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
părinți ce își aduseseră copiii. De asemenea și pe mine tatăl meu mă adusese până acolo foarte atent ca totul să se desfășoare așa cum el plănuise. Se strigară listele ne încolonară și în câteva minute eram într-o clasă mare spațioasă alături de o fetiță în bancă, aveam în fața mea un abecedar cu coperți albastre și o floare. Iar la catedră învățătoarea care timp de patru ani de zile avea să mă dăscălească inițiindu-mă în lumea materiilor școlare, uneori lăudându-mă
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
după toate acele impresii cu abecedarul în ghiozdan mă îndreptam spre casă. Și în momentul când am ieșit din curtea școlii am traversat strada să mă îndrept spre casă atunci am rămas rușinat de faptul că pe o stradă mare spațioasă pe care trebuia să trec pentru a ajunge acasă erau vecinii ieșiți pe la porți unii își așteptau copii ce veneau de la școală alții ieșiseră să vadă școlarii. Iar eu deși îi cunoșteam pe toți și știam bine acea stradă pe
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
puțin timp mă rușinasem. Dar alături de tatăl meu mă simțeam ocrotit și nu îmi mai era rușine de nimeni, ce schimbări poate face un părinte în mintea unui copil. Trebuie să menționez că locuiam pe atunci într-o casă mare spațioasă cu un balcon mare pe balustrada căruia tata atunci când veneam de la grădiniță îmi înșira călăreții pe care mi-i cumpărase. Eu îi spuneam cu o zi înainte câți cowboy și indieni trebuia să-mi cumpere și ce personaje văzute prin
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea maro și brațe sculptate, având două capete de leu la extremitatea exterioară, timidă și încă aflată sub efectul puternic al emoțiilor, Săndica își aruncă fugitiv privirile prin spațioasa încăpere. Acum a înțeles pentru prima dată care este diferența dintre clasele sociale din epoca comunistă. Diferența dintre țăranul nevoiaș care își ducea viața de pe o zi pe alta într-o mediocritate fără șansă de a se întrevedea vreo schimbare
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
în afară de colegii săi de an sau de facultate. Deea, în calitatea sa de gazdă, o invită pe Andrada sau Dadi cum îi plăcea ei să o alinte uneori, cu toate că aceasta nu era încântată de apelativul copilăresc, să ia loc în spațioasa sufragerie și să se facă comodă. - Vrei ceva rece de la frigider? întrebă ea, când o văzu instalată într-un fotoliu. - Da, o apă rece sau ceva de genul acesta. - Să văd ce găsesc. Fata veni cu două pahare înalte, pline
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
de curățenie că după ungerea cu mir, a fost întâlnirea românilor la Toronto pentru a sărbători această zi. Celebrarea zilei naționale a României la Toronto organizată de Doamna Consul General Antonella Marinescu și Domnul Marin Marinescu, a avut loc în spațioasa sală a Centrului Cultural Japonez din Canada, căci spre regretul nostru profund, noi, românii, nu avem în stăpânire un asemenea centru, oricât am insistat bătând la uși închise. Și pentru că nu se găsesc fonduri și noi trăim mai mult împrăștiați
ZIUA ROMANIEI LA TORONTO de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344449_a_345778]
-
originale și le-a asamblat într-o nouă mașină, clasa lux. Mașină are aproximativ 5,1 m lungime, 2 m lățime, pe bord s—au păstrat liniile originale restilizate la standardele de azi, bancheta din spate are 4 locuri foarte spațioase. Intenția este de a plasa noul automobile printre modele de lux, Audi A7, Mercedes S-klasse și de ce nu chiar Porsche Panamera. Referință Bibliografica: Dacia 1300- concept 2014 / Cornelia Curtean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1091, Anul III, 26 decembrie
DACIA 1300- CONCEPT 2014 de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347609_a_348938]
-
primarul, nici preotul nu l-au întâmpinat la venire, din simplul motiv că satul era prea mic și nu avea nici preot și nici primar. Iată-l ajuns în dreptul unei clădiri ceva mai arătoase, din mijlocul satului, puțin dărăpănată, dar spațioasă, pe fațada căreia era agățată o tablă pe care scria “Școala generală Clasele I-VIII“. Primul obiectiv din acea zi a fost atins: a găsit școala. Poate aici, la școală, va găsi pe cineva care să-i propună o gazdă
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
și un cuier meșterit pe o scândură lată în formă de vâslă. Mirosea a pește. Probabil că Robinson tocmai își luase cina. Mona nu suporta peștele. Intui că acest lucru îi va crea ceva probleme. Își urmă soțul în bucătăria spațioasă, mobilată cu o masă lungă, care servea și de banc de lucru, două scaune fără spătar, un dulap înalt cu ușile însemnate oribil cu niște culori țipătoare, la care dacă priveai te dureau ochii și o sobă lungă, din fontă
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
locale. Clădirea se compunea din: o sală de clasă, o tindă (anticameră) și o cameră de locuit pentru învățător. În anul 1902, sub îndrumarea învățătorului Vasile Merlaș, s-a construit localul altei școli, mai mari, situată în centrul satului, mai spațioasă și mai frumoasă; era compusă din două săli de clasă, un coridor și o locuință cu două camere pentru învățător. Această clădire a servit ca școală până în anul 1966. În 1960, a fost construit localul școlii noi, în care se
CHELINŢA, UN SAT DIN ŢARA CHIOARULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362029_a_363358]