1,495 matches
-
Arena, suburbie a Genovei. Ora 12½ sosirea acolo. Ploaie. La gară Bamberg cu soția, marchizul Durazzo-Pallavicino, Rodonaky cu familia, consulul României, buchete. Mers cu trăsura închisă până la Villa Spinola din Sestri, 20 de minute, Bamberg în față. Poziție minunată, casă spațioasă, grădină frumoasă, pădure de portocali și camelii. Vremea ceva mai bună, priveliște frumoasă spre mare. După-amiaza cu Bamberg, care mă însoțește și la cină. Încă nu este totul amenajat. Vila costă 6.000 de franci, bucătăria este angajată separat. Sala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
la gândul că trebuie să-i spun lui Robyn că nu mai facem nunta, că nu cred că am să pot mânca absolut nimic. Dar, chiar și așa, îmi lasă gura apă când ajung la firma de torturi. Locul e spațios și luminos, cu ferestre largi și în aer plutește cel mai suav, mai dulce și mai delicios miros de zahăr combinat cu unt. În vitrină sunt expuse torturi uriașe și cutii transparente cu șiruri întregi de ornamente florale, iar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în clipa în care pășesc afară din lift, mă simt chiar mai liniștită. Aici e o altă lume. E o cu totul și cu totul altă lume decât cea de la parterul ticsit de turiști. E un paradis. Etajul e extrem de spațios și de liniștit, cu vitrine cu oglinzi în partea de sus, pline cu argintărie, porțelanuri și sticlărie fină. E o lume a luxului pașnic. O lume a oamenilor cultivați și strălucitori, care nu au nici cea mai mică grijă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Hristos pe cruce, plantate lângă gardul oricărei gospodării mai răsărite. La baza crucii se pot vedea înfățișate naiv instrumentele patimilor lui Hristos, cuiele, ciocanul, scara, Sfântul Potir, ultimul simbol fiind clar un împrumut din zona greco-catolică. În multe dintre curțile spațioase odihnesc automobile înmatriculate în Spania, căpșunari-pendulari veniți în vacanța de vară. Termopanele și izolarea termică din polistiren ale unor case ce păreau a fi bicentenare, după anexele din spate, sunt numeroase și vizibile din cauza culorilor țipătoare cu care au fost
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am absolvit clasa a V-a, am plecat cu întreaga familie la Chișinău. Aveam atunci trei frați, eu fiind singura fată. Tata, în această perioadă nu a fost mobilizat, întrucât lucra la poștă. La Chișinău am locuit într-o casă spațioasă și eu am continuat studii gimnaziale. În martie 1944 neam refugiat din Chișinău și ne-am întors în comuna Parincea Bacău, după o săptămână de mers, timp în care fiind îmbarcați într-un vagon poștal staționat pe la diferite gări din cauza
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Maria Georgescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1684]
-
grijuliu să nu tulbure solemnitatea repaosului. Deasupra mesei la care scriu, ronțăitul mărunt al unui ceas de perete, meticulos și rece contabil al trecerii timpului. Toate, topite în tăcerea solemnă, liniștită și plăcută sufletului meu, iritat de fapte cotidiene. În spațiosul cabinet unde am fost instalat, câteva aparate de radio și un televizor îmi stau la îndemână. Printr-o apăsare pe buton m-ar conecta cu lumea. Dar am voluptatea de a le ignora. Am hotărât să încerc să regăsesc ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Medeea la „La Mama“ Schimbările care se petrecuseră În mine m-au ajutat să iau decizii ce pot părea radicale, dar În acel moment ele au venit de la sine, firesc. Din perspectiva confortului cotidian, făcusem o alegere surprinzătoare, preferând apartamentului spațios din București, În care locuiam Împreună cu mama, o cămăruță de trei pe trei la „La Mama“. Dar, cum libertatea nu era proporțională cu metrii pătrați ai spațiului locativ, la București era inexistentă, la New York o simțeam nelimitată. Clădirea „La Mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care și al cunoscutei Gând românesc, prieten cu Blaga, care trăgea la el când venea în București, unde Chinezu se stabilise după 1940. L-am vizitat în mai multe rânduri, impresionat de mulțimea cărților stivuite în toate încăperile unui apartament spațios. Printr-un alt coleg, al cărui tată, preot, fusese studentul lui Gala Galaction, l am putut vizita pe acesta în ziua când împlinea șaptezeci și cinci de ani. Eram un grup destul de mare, fetele luaseră flori din Piața Filantropiei, iar mie mi-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
hiperintelectuală... După o oprire protocolară la cofetăria de pe Calea Victoriei colț cu Grivița, ne-am îndreptat alene spre casa de pe Puțul de Piatră, în care găzduia, alături de părinții săi, chiar în camera soților Nasta, plecați în vilegiatură la mare. În holul spațios al apartamentului era multă lume, printre care ne-am strecurat cu tot protocolul cuvenit de prezentări și sărutări de mâini... până în camera lui Mihai, unde am putut sta în sfârșit liniștiți de vorbă. La despărțire, am promis să ne mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Fiumicino din Roma este imens. Otopeni cred că e pe jumătate sau chiar mai mic. Apoi din București în orașul meu natal, apoi din orașul meu natal în orășelul mic și sărac, plin de navetiști... Ce diferență între casele lor spațioase și apartamentele noastre mici! Între florile lor de pe stradă și gunoaiele noastre... Și totuși, sărăcia asta m-a mișcat, m-a făcut să mă simt vinovată din nou: știi, vorba aia, toți pentru unul și unul pentru toți! Ei bine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ca la un aparat Roentgen - prin meandrele și cotloanele ascunse ale corpului acelui copil pățit. Care sper că s-a ales doar cu intermitente înțepături, supărătoare, desigur, dar benigne. * Copilul are trei sau patru ani. Se trezește într-o cameră spațioasă, aproape fără mobilă, puternic luminată. Adormise, dar, din cine știe ce pricină, se trezise. Trezire nefirească la acea vârstă crudă, când somnul e profund și neîntrerupt. Tocmai pe acest „somn de prunc” mizaseră ei. Și totuși copilul se trezește și vede: în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și care, pur si simplu, ne urmăreau, când intram și ieșeam, ca nu cumva ușa de jos să rămână descuiată). Cealaltă intrare, de pe Procopiu (un fost primar al Capitalei parcă) era o adevărată poartă, pe unde pătrundeai într-un gang spațios din care nimereai în curtea interioară amintită mai sus, pavată, cu două cabine de WC în fund. În această curte interioară dădeau fereastra de la dormitorul părinților, ușa de la bucătărie (pe aici intra întotdeauna omul ce ne schimba butelia - o butelie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de sute și sute de scriitori, ce veneau acolo seară de seară, ca la ei acasă - era, într-adevăr, o casă a lor, clădire din care am fost alungați samavolnic mai târziu, prin 1974. Am fost primit într-un birou spațios și elegant, cu fotolii îmbrăcate în pluș roșu, de un bărbat tânăr, înalt, corpolent, cu fața luminoasă, neînchipuit de prietenos. Era Tiberiu Utan. M-a invitat să iau loc lângă el pe o canapea și a stat afabil, destins câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
apărut (colecția Gazetei literare stă mărturie). Lista semnăturilor era deschisă - rețin acest amănunt - de Magdalena Popescu (Bedrosian), proaspăta achiziție a revistei, angajată de Geo Dumitrescu cu numai o lună înainte. Secția de critică, aflându-se pe atunci într-o cameră spațioasă, cu o singură fereastră, spre curte și prevăzută cu obloane metalice, răcoroasă, deosebit de plăcută vara (prima încăpere pe dreapta, la etajul întâi al clădirii de pe Ana Ipătescu, pentru cine a cunoscut sediul Gazetei literare - și cine dintre scriitorii timpului nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
i-a făcut parastasul cuvenit). Am visat-o moartă, întinsă pe masă, așa cum a stat două zile la ei acasă, în Floreasca, dar parcă nu în sicriu și sigur într-o altă casă, străină și mai mare. În mijlocul unei încăperi spațioase masa era așezată pe o direcție perpendiculară aceleia în care este așezată dintotdeauna masa în sufragerie, unde a fost depusă răposata. În vis, mătușa nu arăta deloc bine, partea de jos a feței se lăsase și se umflase cumva (aducându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
care îl făcea foarte des atunci când se aflau împreună. Era cea mai mare bucurie a lui să stea cu maică-sa după ce fusese adus de la bunici, unde crescuse aproape patru ani de zile. Apartamentul era compus din trei camere, era spațios și cu toate dependințele necesare. Copiii erau bucuroși că vor avea camera lor. Aici avea să se adune fărâmă cu fărâmă, radiografia vieții lor. Faptul că avea doi copii îi dădea un motiv de mulțumire. Se simțea ca 109 după
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gândise la o nouă legătură între ei, nici măcar așa de dragul nepoților. După atâția ani de pribegie, Niky și Alin erau ca niște feciori de bani gata. Era reconfortant să te poți îmbrăca bine, să ai o adresă la o locuință spațioasă, să vizitezi și să te afli uneori în locuri frecventate de lume bună, să poți arunca priviri unor domnișoare pe măsură și să îți saluți prietenii. Poate era pentru prima oară, după toate trăirile agitate, când le cântau sufletul și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Domnului de la poalele Pirineilor francezi. După această scurtă punere în temă în legătură cu pelerinajul și cu persoana mea, vreau să vă ofer un foarte succint jurnal de călătorie. Vineri, 17 aprilie 1992 La sediul “Caritas” de lângă parcul Libertății din București, un spațios și elegant autocar englez, prevăzut cu tot confortul necesar unor bolnavi, printre care mai mulți handicapați locomotori, îi așteaptă pe cei 24 de pelerini care peste câteva minute vor pleca spre Franța. E ora cinci dimineața; a început să se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de mult să fim împreună! De aceea, am stabilit, ca măcar o dată pe lună să organizăm o întâlnire a noastră, sub numele de "Ceaiul de duminică". Prin rotație, trebuia să fin gazda acțiunii. Cum însă, eu aveam o cameră mai spațioasă, se întâmpla ca de cele mai multe ori, "ceaiul" să se servească la mine. Sufletul acestei întâlniri, era de fiecare dată Nistor Lavric, un băiat deosebit de dotat. A fost selectat ca cel mai bun elev al Școlii elementare din Costișa, pentru a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Sfinții Arhangheli”. Biserica este ctitoria prințului Nicolae șuțu, ridicată în 1845 în memoria tatălui său, domnitorul Alexandru șuțu (m. 1821). Biserica este o construcție monumentală de influență clasică, compusă din trei încăperi: altar, naos și pronaos. Naosul și altarul sunt spațioase, despărțite printr-o catapeteasmă în stil baroc, bombată la mijloc, care se ridică până la boltă. în anul 1935, de ziua Cuvioasei Paraschiva, în curtea școlii de atunci, aflată în vecinătatea bisericii, Dumnezeu i s-a arătat unui copil în chip
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
tata le achiziționa prompt: cu ce sârg învățam atunci, în familie, strânși toți trei în jurul aparatului de radio, fiecare cu caietul și creionul în față, limba italiană! Preferam aceasta, fiindcă locuința lor, într-o comodă și îmbietoare dezordine, era mai spațioasă și mai elegantă decât a noastră, dar și din cauza lui Gelu, fratele lui Sandu, din clasa imediat superioară, pe care am prins să-l îndrăgesc și care părea să-mi răspundă. Profitând de întuneric, ne îmbrățișam prin unghere, mă conducea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
soclul unei opere deja considerabile. Îmi dam seama că se întâmpla ceva ezoteric, inițiatic (faptul că avea o nepoată, rude, familie nu constituia în ochii mei decât o aparență înșelătoare). Blaga locuia atunci pe strada Avram Iancu, într-un destul de spațios apartament de tip vechi, mobilat cu stil (piese și obiecte aduse în parte din peregrinările lui occidentale, mărturii ale tradițiilor de acolo: nu cred să fi văzut ceva românesc folcloric în casa autorului Spațiului mioritic!). Biblioteca lui n-a fost
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vestimentară se făcea simțită din plin, contele Demidov o va pune și el în legătură cu exigențele dansului. „În zadar severul anteriu al boierilor ar vrea să se opună acestei invazii a modelor și frivolităților moderne. Generației actuale îi trebuie un salon spațios, unde valsul și galopul să se poată desfășura și învârti în voie, îi trebuie un costum care să nu împiedice pașii eleganți ai mazurcii și care să nu se încurce în strâmtul labirint al cadrilelor franceze.“ Așadar, la început a
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și mai caraghios din cauza zecilor și sutelor de fasunguri goale, care trădau aspirația de a scălda spațiile publice în lumină. Atunci, fără să vrea, parcurile din România sugerau imaginea confortului și a luxului public. Am fi putut sta pe banchetele spațioase pentru a ne relaxa chiar și noaptea, sub strălucirea glorioasă a luminilor numai dacă becurile ar fi fost înlocuite de consiliul local. Printre altele, luxul a fost evocat și de sutele de costume și pantofi nepurtabili disponibili în magazine și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
IST. N-am înțeles nimic din ceea ce discutau. Unii dintre ei aveau dicționare în limbile engleză-japoneză. După două ore de așteptare, ne-am îmbarcat într-un BOING 777, zburând spre Narita, aeroportul internațional al Japoniei. Boing 777 este un avion spațios, cu scaune comode, având LCD pe spatele fiecăruia dintre ele. Pe timpul zborului de peste 11 ore, ne-am petrecut timpul astfel: am mâncat, am băut sucuri naturale, ceai cu lapte, cafea, am dormit etc. Cina a fost deosebit de gustoasă, la fel
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]