218,930 matches
-
o primă vedere, ar putea trece drept atitudine exterioară și un pragmatism cultural rece este, în esență, doar vioicune și mobilitate intelectuală, dar și o mare capacitate de a participa la dinamica globală a evenimentelor artistice, la evoluțiile lor pe spații largi și pe termene lungi, dincolo de orice tentație a parteneriatului mărunt și a privirii joase. Bună cunoscătoare a artei europene și universale, cu o solidă cultură literară, filosofică și estetică, dar implicată profund și în arta românească, în special în
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
a privirii joase. Bună cunoscătoare a artei europene și universale, cu o solidă cultură literară, filosofică și estetică, dar implicată profund și în arta românească, în special în cea interbelică, Amelia Pavel și-a creat, pornind poate tocmai de la acest spațiu al diversității, un mod de a evalua și de a judeca generos, fără pusee voluntariste și fără nici cea mai palidă prejudecată. Privind lucrurile ca un profesionist cu un îndelungat exercițiu și cu o solidă formație intelectuală, ea nu a
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
permanent să-și dozeze observațiile în așa fel încît fiecare artist și fiecare tendință să-și dobîndească locul legitim în peisajul larg al expresiilor specifice. Și acum, la cei optzeci și cinci de ani, Amelia Pavel este la fel de prezentă în spațiul culturii, la fel de însetată de ultimele noutăți și la fel de precisă și de nuanțată în judecăți. Ultimul deceniu, singurul în care am trăit cu adevărat liberi după multe alte decenii de frustrări și prizonierat, activitatea sa a fost una de-a dreptul
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
reușit să-și extindă semnificativ aria de manifestare de pînă acum. Cele două cărți de memorialistică pe care le-a publicat în ultimii ani, în care evocarea și construcția se împletesc la fiecare pas, aduc prezența Ameliei Pavel mai aproape de spațiul literaturii, de acela în care instrumentele criticului și ale istoricului, fără a fi cu totul abandonate, sunt lăsate să respire mai relaxat și chiar să se plimbe nestingherite prin locuri îndepărtate și apăsate de o vagă melancolie. Mai mult decît
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
de șase ani în pauza concertului, muzică de un compozitor "mort" și unul "viu"). După un astfel de concert, se întărește convingerea că aceste muzici au fără îndoială multe în comun. Alături de "mașina timpului", caut obsesiv în Berlin una "a spațiului" care să circule mai des spre România. N-am găsit deocamdată decât câteva emisiuni radiofonice ale unor posturi culturale. Una despre Aurel Stroe omagia cei 70 de ani ai compozitorului, realizată fiind de un tânăr muzicolog-compozitor german, Thomas Beimel, autor
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
actuala muzică românească. O serie de patru emisiuni alcătuite de Clemens Goldberg sub genericul "Klassik-Galerie" propunea o incursiune inteligent structurată în creația lui George Enescu. Autorul se plângea la un moment dat de dificultatea procurării de material informativ aici, în spațiul german, despre muzica românească. Nici măcar nu mai merită să te întrebi de ce.
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
nemulțumiri salariale. Ei și-au Îndeplinit cu cinste misiunea de a-i bate pe adversarii noilor autorități. Pe străzile Bucureștiului, formațiunile de ciomăgari scandau din toate piepturile: Iliescu, nu uita, țara te va apăra. Reprezentanții primitivismului Întârziat nu știau că spațiul românesc urma să fie vândut discret, la kilogram și la metru. Atât solul, cât și zăcămintele subterane, dar mai ales bucăți din Marea Neagră. La mitingurile constante,aservite noilor guvernanți, se auzea sloganul: Nu ne vindem țara! De fiecae dată, participanții
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
România, dar siguranța mea este pusă În pericol, deoarece cei care primesc leafă mare să facă ordine, sunt ocupați cu o suită de proteste, cerând drepturi suplimentare vechilor privilegii. Grevele fără precedent ale polițiștilor și justițiabililor confirmă debandada din interiorul spațiului carpatin. Nu dă nimeni explicația situației care se extinde În mod incredibil, favorizând ca lipicioasa corupție să se extindă În interiorul unor instituții care au menirea să o elimine. Multe lefuri imense nu se justifică, legile speciale, destinate unor favorizați, au
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
funcționalitatea sistemului (și a structurilor) limbii nu sînt atinse. Un alfabet, o ortografie pot "da strălucire" - vorba lui Heliade - unei limbi, dar nu o pot determina sau schimba. Pe de altă parte, nu trebuie negate - nici demonizate - injoncțiunile slave în spațiul cultural-lingvistic românesc. Elementele slave au îmbogățit limba română: ele alcătuiesc "clar-obscurul" limbii noastre, specificul nostru romanic, așa cum scria, cu dreptate, Bazil Munteanu. Și oricît de anti-slavi am fi, nu trebuie să uităm că în istoria culturii noastre a existat ceea ce
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
critică dar care nu a avut succes de public decît în 1991, datorită filmului realizat după Toate diminețile lumii, cu Gérard Depardieu în rolul principal. De fapt, revistele și suplimentele literare ale ziarelor franceze au acordat încă din septembrie largi spații lui Pascal Quignard și celor trei cărți ale sale - Umbrele rătăcitoare, Despre odinioară și Abisuri - care domină "la rentrée" prin singularitatea lor absolută. Pierre Assouline le numea OLNI obiecte literare neidentificate - și ele constituie avangarda unui vast proiect ce va
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
a atinge un scop pragmatic, visat a fi util celorlalți, scop imposibil de atins cu mijloacele raționale și numai după ce acestea au fost epuizate. În mai multe dintre prozele scurte ale lui Voiculescu, magicul este magma germinativă pentru fantastic. În spațiul literaturii, pragmatica fantasticului de sorginte magică are similitudini cu utopia. Întocmai ca și proiectul utopic, fantasticul magic nu are o realitate palpabilă, propune un act individual, trăit intrasubiectiv, ca o necesitate a spiritului dotat cu o specială substanță și, de
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
știe că de acum înainte nimeni nu-i mai poate sta împotrivă". Dar el, spiritul pământului, a ucis cu fală pe omul-urs, pe ultimul berevoi, "cel din urmă apărător al vitelor" și nu pe ursul adevărat, căruia îi rămâne deschis spațiul de jefuit. Proza își conservă actualitatea prin ceea ce semnifică efortul magului de a trezi la acțiune forțele binelui împotriva a ceea ce-l contrazice și îl distruge. Confundat cu "ultimul berevoi", povestitorul, stors de suferința credinței în utopia salvării numai prin
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
apocrifului bizantin răspândit mai întâi prin intermediar slav și reprezintă o vastă culegere de povestiri canonice și apocrife relative la Vechiul Testament (începând cu facerea lumii), legendele de tradiție iudaică și bizantină organizate în cicluri narative. Circulația lor largă în tot spațiul creștin a lăsat firesc urme în folclorul românesc și în iconografie, numeroase episoade fiind preluate disparat în cărți vechi. Datarea protografului și a copiei păstrate a rămas încă nerezolvată (se estimează totuși că data traducerii s-ar plasa în sec
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
Mă îndoiesc că traducerea franceză, excelentă și de altfel revăzută chiar de Joyce, ar fi fost rațiunea pentru care Camil Petrescu nu-l aprecia pe Joyce. Bănuiesc că îl irita virtuozitatea stilistică (remarcabilă) care plutește, ca să spun așa, singură în spațiu. Iată o metaforă prin care Star Trek, Star Wars și Ulise stau foarte bine alături...Să ne întoarcem în mările noastre. Citiți acum, cu întîrziere, Dimineața pierdută. Ce vă atrage în romanul Gabrielei Adameșteanu? Ce părere aveți despre romancierii noștri
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
doua, cu o detentă tehnică, dar și morală, fragmente din monografiile apocrife ale imperiului), ci și ca o vi-ziune asupra lumii în genere, adică o lume în lume. Viciului de funcționare a omenirii pentru o perioadă dată și într-un spațiu dat îi corespunde un viciu de construcție a Cosmosului, perceput, precum la autorul Infernului discutabil, ca o înfruntare absurdă de energii stihiale. Întreg universul se zguduie, iese din țîțîni, se răzvrătește împotriva ordinii ce se presupune a-l fi întemeiat
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
alte cuvinte, o dinamică marcată de problema mijloacelor. Puțină maieutică Cu toată furia experimentală și cu întregul scepticism al unei lumi disperse, adică al cărei centru a migrat peste tot, ca în perioada alexandrină, în ultimii ani reprezentarea artistică din spațiul european, și nu numai, a redescoperit figurativismul și valorile existenței umane determinate. Excedat de propria-i civilizație și de avalanșa bunurilor de consum, omul a început să fie privit ca un reper din ce în ce mai fragil, rătăcit dramatic într-o lume în
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
nemijlocit sau doar unul cultural, și prin pictura în care materia se volatilizează și imaginea trăiește exclusiv într-o lume de vis, Daniela Chirion investighează, artistic și moral în același timp, posibilitatea reinvestirii lumii reale cu transparențele și cu puritatea spațiului imaginar. Proiectîndu-se pe sine, întrucît majoritatea uleiurilor sunt autoportrete, în ipostaze cvasificționale, extrăgîndu-se dintr-un contingent ostil spre a-și proteja în absolut ființa interioară atît de fragilă în fața amenințărilor mundane, pictorița experimentează de fapt posibilitatea reinstaurării în pictură a
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
trebuință să-i asculte sunetul în acea lume care îi înfuleca zilele din jurul lui. Îndrăgise noua lui misie de tîrgoveț, îndrăgise drumurile și cămilele cu mersul lor domol și sincopat, care de fapt ascunde o incredibilă capacitate de înghițire a spațiului, repeziciune și eficiență și pe care încercă să și le însușească, deghizîndu-și făptura din născare, timpul său interior, iuțeala sa, în mișcări molatice, blînde și îndelungi. Repeziciunea înveșmîntată în lentoare, ăsta era scopul lui. Știind că ăsta era cel mai
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
muntenegrean. Se conturează astfel elemente de imaginar specific balcanic, prin motive și caracteristici structurale comune, dar și o comunitate de destin prin care Sud-Estul Europei poate activa ca voce separată completînd paradigma vestică. Asemănările țin de particularitățile geopolitice ale zonei (spații de turnantă, cu granițe laxe de-a lungul istoriei, destine politice, inclusiv postbelice, similare, echilibru politic instabil, exacerbări etnice și conviețuiri), de stratificările culturale și modernizarea tîrzie (de aici coabitarea, în mentalitatea comună, a straturilor arhaice și medievale cu cele
Perspectiva sud-estică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14669_a_15994]
-
teatrului. În acest demers, pe care mai mult îl intuiesc decît îl cunosc, Lucian Silaghi și-a luat ca secund o importantă actriță a trupei, Elvira Platon Rîmbu, devotată locului, foarte motivată ca regizorii importanți să fie atrași spre un spațiu unde artiștii își doresc să se întîmple, iarăși, ceva. Și cred, în acest sens, că spectacolul lui Măniuțiu este de bun augur, el ridică ștacheta lucrului regizorului cu actorul, al muncii în echipă, într-un timp precis stabilit, într-un
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
corul bărbaților de pe scenă, orbirea și șirul orbilor lui Breugel. Publicul este martor implicat direct în această noapte a coșmarurilor, a verdictelor sau a revelațiilor. Din nou adus pe scenă, suit pe gradene, de o parte și de alta a spațiului de joc, pe laturile cele mari ale dreptunghiului luat în stăpînire de moarte. La mijloc, între noi spectatorii, arena în care se compune și se recompune vizual traiectoria unei experiențe umane fundamentale, sfîrșitul unui destin. Printre actori îi poți zări
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
de la nici un efort. Îi stau alături, imediat, profund și adevărat Ion Mâinea, Dorin Presecan, Șerban Borda, Paula Chirilă și tinerele Angela Tanko, Corina Cernea, Codruța Ureche, Geo Dinescu, Mihaela Gherdan, Zentania Lupșe, precum și scenografa Vioara Bara, cea care a materializat spațiul visului, al coșmarului. Mi-aș fi dorit o paletă mai amplă, gestual vorbind, pe care să o caute Vava Ștefănescu. Stilului i-ar trebui încă niște stimuli întru inventivitate și lărgirea sau nuanțarea coregrafiei sale, altfel provocatoare pentru trupă. Am
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
Perseu ținând capul Meduzei; Renoir privea fascinat frescele de la Pompei, Mendelson Bartoldi a compus muzica pentru Antigona și Oedip-ul lui Sofocles, Carl Orff, Trionfi di Afrodite pe versurile lui Sapho, iar Enescu opera Edip... Peste tot și în orice timp spațiul cultural al continentului european este străbătut de reminiscențele greco-romane. Întâia manifestare literară de pe continentul european care s-a păstrat în scris până în zilele noastre o constituie poemele homerice "Eroul-ctitor ( heros-ktistes) al literaturii europene este Homer", avea să spună Ernst Robert
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
literatură care l-a precedat pe cântărețul războiului troian și al aventurilor lui Ulise. Poemele homerice sunt primul document european prin care realitatea istorică nu rămâne un fapt unic, izolat, ci este transfigurată în realitate umană aflată în afară de timp și spațiu. Homer inaugurează o tradiție rămasă actuală până în zilele noastre. Odată cu poemele homerice iau naștere toposuri literare care au străbătut mileniile devenind bunuri comune ale tuturor literaturilor care s-au dezvoltat din literatura greco-romană: cine n-a auzit de cântecul sirenelor
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
sirenelor, fidelitatea Penelopei, calul troian, mânia lui Ahile, profețiile Casandrei etc. Dar aceste motive le întâlnim nu numai în literatură, ci în toate artele, astfel încât Homer se află la originea întregii culturi europene. Pe urmele legendarului aed poeții greci îmbogățesc spațiul cultural dezvoltând noi motive vârsta de aur a omenirii, cutia Pandorei, muza inspiratoare care, cu timpul, se fixează definitiv în universul artistic. Iar mai târziu, grecii pornind de la începuturi epice au dezvoltat toate genurile literare pe care le cunoaștem azi
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]