55,270 matches
-
esențe elitiste realizat la Teatrul Act de pe Calea Victoriei. De la ideea realizării și pînă la cel mai mic detaliu al formelor și nuanțelor, București nicăieri este un atac dur asupra conștiințelor, asupra eului laș și nepăsător al fiecăruia dintre noi. Creatorii spectacolului, neconvențional pînă în măduva oaselor, construiesc o structură pe fundalul unui fluier ciobănesc și mioritic mînuit de Iureș bazată pe cuvînt și pe imagini, care ar trebui să fie sursa unui cutremur interior. Sînt multe voci în spectacol, este o
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
noi. Creatorii spectacolului, neconvențional pînă în măduva oaselor, construiesc o structură pe fundalul unui fluier ciobănesc și mioritic mînuit de Iureș bazată pe cuvînt și pe imagini, care ar trebui să fie sursa unui cutremur interior. Sînt multe voci în spectacol, este o polifonie a discursurilor: un text-pamflet al lui Tudor Arghezi din 1956, textul dur și cinic al lui Patapievici, amîndouă rostite impresionant de Marcel Iureș și textul-conferință al unui arhitect important, Octavian Neculai, el însuși născător a două lăcașuri
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
acceptat, într-un mod sau altul să se dărîme biserici, monumente, case superbe. Am acceptat depersonalizarea noastră și a cetății. Nu ne-am asumat destinul și, în consecință, nici orașul. Lipsa identității se citește în ființa fiecăruia și a Bucureștiului. Spectacolul lui Dabija pleacă de la estetică și merge mult dincolo, către etică și morală. Realizatorii însă nu absolutizează. Marcel Iureș, pe de o parte, și arhitectul Octavian Neculai, pe de altă parte, strîng doar cercul și ne încolțesc conștiințele: prin cuvînt
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
spiritul orașului"care cere socoteală în al douăzeci și cincilea ceas; chipurile noastre proiectate pe ecranul-tablou al rușinii, un element coborît parcă din Casa Poporului, o ramă imensă în care se vede kitsch-ul și indolența, o formă concepută în spectacol de scenograful Dragoș Buhagiar, un "cadru"care strînge fondul problemei; fotografiile și textul conferinței arhitectului Neculai, secvențe cu orașul din 1847, 1935, 1977, 1989 pînă astăzi, cînd imaginile mișcate nasc un mic film documentar. Aș zice alcătuit puțin previzibil sau
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
Oborul, Casa Poporului. Aici interesant este efectul obținut prin tipul comentariului lui Patapievici și interpretarea lui, tonul ca în jurnalele de dinaintea proiecțiilor din cinematografe ce ne intoxicau cu "realizărili"socialismului. Ironia, cinismul și culpa nu dispar din nici una din "vocile"spectacolului. Tăișul imprecațiilor lui Arghezi, limba ascuțită și biciuitoare a lui Patapievici, frazele reci și bine ticluite ale lui Neculai, șoaptele ca sîsîitul șarpelui ale lui Iureș, "umbra"ceaușismelor pe pereți și, peste toate, minutele de întuneric coborîte peste toți, ca
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
blocurile copilăriei mele, și cozile la carne, și frigul, și, iarăși, întunericul. Amintiri frumoase, altele, umilitoare însă. Există un număr din Secolul 20 (din 1997) dedicat Bucureștiului. Există cartea Povestea caselor, o antologie de proprietari și proprietăți. Există acum acest spectacol, dur, solicitant, al moralității și responsabilității. "Trebuie să vă fac mai întîi o mărturisire care o să vă înspăimînte: urăsc Bucureștii!... Astăzi. Dar să vă liniștesc îndată referindu-mă la un concept al psihanaliștilor: e vorba de dragoste-ură, sau cum zic
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
Dar să vă liniștesc îndată referindu-mă la un concept al psihanaliștilor: e vorba de dragoste-ură, sau cum zic franțuzii, de ciudă din dragoste (dépit amoureux)", scrie Neagu Djuvara în Conferința publicată în Secolul 20. Cam același concept definește în spectacolul său Dabija. Pentru că este un creator al cetății. Și pentru că îi pasă. București nicăieri. Un spectacol de Marcel Iureș, Octavian Nicolai, Alexandru Dabija, pe texte de Tudor Arghezi și Horia-Roman Patapievici.
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
sau cum zic franțuzii, de ciudă din dragoste (dépit amoureux)", scrie Neagu Djuvara în Conferința publicată în Secolul 20. Cam același concept definește în spectacolul său Dabija. Pentru că este un creator al cetății. Și pentru că îi pasă. București nicăieri. Un spectacol de Marcel Iureș, Octavian Nicolai, Alexandru Dabija, pe texte de Tudor Arghezi și Horia-Roman Patapievici.
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
sosuri englezești, indiene, cu susan etc., fie pentru diferite cockteiluri pentru care un juriu "competent"va da note, între un dans din buric sau un cântec, iar zilnic, " Diminețile unui bărbat cuminte", unde în "direct"se discută despre bacalaureat, concerte, spectacole, sau despre N. Titulescu (cu I. Scurtu), mirosuri apetisante învăluie încăperea. Aici Petrișor și "mătușica"sau tanti Julieta, cu un mare gabarit corporal, pun întrebări actorilor, istoricilor, medicilor invitându-i cu "haideți"(ca la toate televiziunile). PRIMA ne răsfață de
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
o casă, În gura unei vâlcele, rupt parcă de lume. Acolo, crescuse și Elena. Singură, doar ea și pajiștele de pe dealuri. - Scăpă! Aoleo, scăpă! Păzea, tataie, că te mușcă arătarea!, s-a amuzat ea, care trăia momentul ca pe un spectacol al copilăriei fără de sfârșit. - Hai, bă, moș Gogule, nu vezi că fără dumneata nu suntem buni de nimic? - a glumit și Ghici În timp ce el și celălalt au Încolțit grăsunul spre gardul din fața casei. În cele din urmă, l-au prins
Acvariul cu fâte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/81_a_326]
-
să trăncănim și să scriem tot ce ne trece prin cap că nu mai contează și oricum nu ne aude nimeni. Care este reprezentarea pe care o construiește muzica de pe canalul Etno TV? Aceeași care poate fi reperată și în spectacolele de folclor "clasice", mai vechi sau mai noi, de tip Tezaur folcloric: românul (el sau ea), țăran sau cu ascendență țărănească, mândru de obârșia sa, curat la suflet și la sânge, într-o eternă stare de beatitudine pricinuită (pesemne) de
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
Mircea Morariu La ediția din anul 2000 a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, o trupă din Ucraina a prezentat Idiotul, o adaptare liberă după romanul lui Dostoievski. Nu am apucat să văd spectacolul, dar au ajuns până la mine ecouri dintre cele mai variate și cum nu se poate mai polarizate. Însumându-le, aproape că eram pe punctul de a crede că o nouă luptă între "clasici și moderni" s-a declanșat în interiorul intelighetsiei
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
osanale, în a intui în ea felurite semne ale "teatrului viitorului". În decembrie 2001, la Festivalul Național de Teatru, aveam să văd Idiotul, tot în regia lui Andryi Zholdak, dar în interpretarea actorilor Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu. Mărturisesc că spectacolul m-a descumpănit. Discursul scenic, dincolo de imperfecțiunile specifice unei reprezentații anume, jucate "în deplasare", mi s-a părut construit parcă prea în disprețul acelor spectatori care caută nu doar imagini, ci vor să găsească și înțelesuri. Puținele cuvinte rostite pe
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
doar imagini, ci vor să găsească și înțelesuri. Puținele cuvinte rostite pe scenă - din roman rămăseseră doar 16 pagini de text - erau în marea lor majoritate neinteligibile, raportările la Dostoievski erau firave, gesturile, grimasele, pozele, trădau ostentativul. Am plecat de la spectacol cu sentimentul că au dreptate "conservatorii" și cu un scăzut apetit pentru "teatrul viitorului". Nici desfășurarea de forțe ce avea să se manifeste în colocviul de a doua zi în favoarea montării nu a fost de natură să-mi modifice opinia
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
cum creația teatrală a lui Andryi Zholdak e departe de a se fi încheiat, împrumutând în vitalitatea sa ceva din masivitatea regizorului, din pantagruelismul său, recenta întâlnire prilejuită de-a IX-a ediție a Festivalului de la Sibiu cu alte două spectacole ale sale, a fost de natură să mă provoace. Am văzut așadar Hamlet. Dreams, în interpretarea Teatrului Academic de Stat "Taras Șevcenko" și Othello?!, cu actorii Teatrului "Radu Stanca". În amândouă, relația montării cu textul shakespearian e cum nu se
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
mai liberă. Zholdak ilustrează indiscutabil ceea ce George Banu numește "regizorul celibatar", cel care "a rupt contractul de mariaj" cu autorul de literatură dramatică, păstrând totuși cu acesta o anumită legătură. Semnele de întrebare și exclamare ce apar în ortografierea titlului spectacolului Othello?! consfințesc apartenența regizorului la această categorie de directori de scenă și funcționează drept avertismente explicite adresate spectatorilor. În ambele spectacole frapează capacitatea constructivă a lui Zholdak. El concepe necanonic structuri vizual-teatrale arborescente, cu ample și, mai cu seamă, imprevizibile
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
literatură dramatică, păstrând totuși cu acesta o anumită legătură. Semnele de întrebare și exclamare ce apar în ortografierea titlului spectacolului Othello?! consfințesc apartenența regizorului la această categorie de directori de scenă și funcționează drept avertismente explicite adresate spectatorilor. În ambele spectacole frapează capacitatea constructivă a lui Zholdak. El concepe necanonic structuri vizual-teatrale arborescente, cu ample și, mai cu seamă, imprevizibile ramificații. Regizorul dă semne că a pus un pariu cel puțin riscant, acela de a transfera către scenă specificitățile discursului filmic
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
tehnică și desfășurările vizuale, aproape că nu am încercat nici un fel de emoție. Or, emoția e "micul" detaliu care delimitează retorica de poezie. Aveam însă să cunosc emoția două seri mai târziu, văzând Othello?! în interpretarea actorilor Teatrului "Radu Stanca", spectacol ce-i are în rolurile principale pe Constantin Chiriac (Othello), Virgil Flonda (Iago) și Anca Florea (Desdemona). Și de data aceasta înțelegi că pentru Zholdak, teatrul este, după cum el însuși o declară, "o artă dură, animalică, ritualică, de instinct". Unele
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
care îi leagă gustul pentru sânge, o relație explicitată de scenografia mirobolantă. Simbolurile curg într-un șuvoi aproape de nestăpânit. În chip evident, tehnica actoricească nu se ridică la înălțimea celei pe care am admirat-o la componenții trupei ucrainiene. În spectacol se insinuează pe alocuri bâlbe. Dar parcă palpitul de umanitate e mai pronunțată, trăirea mai autentică. Iar creativitatea regizorală izbucnește magistral în două secvențe ce nu mă sfiesc să le calific drept antologice - cea în care Iago o calomniază pe
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
secvențe ce nu mă sfiesc să le calific drept antologice - cea în care Iago o calomniază pe Desdemona, când scena și sala sunt realmente inundate de scrisori de denunț și cea a sacrificării Desdemonei. Fie și numai aici, simți că spectacolul nu minte, că nu e teribilism cu orice preț ce vrea să ne arate Zholdak. Și numai pentru aceste două momente, aproape că treci cu vederea faptul că între cele două părți ale spectacolului există diferențe sensibile și admiți că
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
Fie și numai aici, simți că spectacolul nu minte, că nu e teribilism cu orice preț ce vrea să ne arate Zholdak. Și numai pentru aceste două momente, aproape că treci cu vederea faptul că între cele două părți ale spectacolului există diferențe sensibile și admiți că Andryi Zholdak, prin felul în care și-a asumat riscul dinamitării convențiilor, are dreptul să fie numit un regizor mare.
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
pierdut și ideologiile corespunzătoare. Prin expresiile alternative, de la happening la performance , de la instalație la arta video și de la intervenție în peisaj la body art, ei devin acuzatori, instanțe, activiști sociali, agenți ecologiști, felceri și mamoși simbolici și creatori ai unui spectacol voit efemer. Refuzînd stocarea și muzeificarea, ei refuză implicit piața și impurele ei mecanisme de tip bielă-manivelă, cum ar fi, de pildă, nu mai puțin sordida relație vînzare - cumpărare. Pentru că ei nu vînd, ei oferă. Și din ofertă dispare cu
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
și își dotează birourile cu aparaturi de neimaginat. Pentru fandacsiile hămesiților de la putere se găsesc fonduri - pentru cazări la hoteluri de patru stele, că doar reprezintă un popor de nababi, și nu se pot înfățișa Occidentului oricum! Pentru inutile, jalnice spectacole în cinstea cutărei mărimi cu veleități artistice, pentru finanțarea a tot felul de proiecte aberante, gen "Dracula Park" sau "Palmierul", banii nu sunt o problemă. Cât despre pensionari - să dea Domnul să reziste până la indexarea viitoare! Nu știi ce să
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
Marina Constantinescu David Zinder, regizor, este conducătorul Catedrei de Teatru a Universității din Tel Aviv, pedagog al tehnicii de actorie Mihail Cehov, o personalitate cunoscută care a montat spectacole în Israel, Danemarca, Belgia sau America a făcut următoarea confesiune tulburătoare: "după 30 de ani de actorie, regie și pedagogie am crezut că am învățat tot ce am putut despre această artă. Pînă în noiembrie 2000 acest lucru era adevărat
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
Belgia sau America a făcut următoarea confesiune tulburătoare: "după 30 de ani de actorie, regie și pedagogie am crezut că am învățat tot ce am putut despre această artă. Pînă în noiembrie 2000 acest lucru era adevărat. Apoi am văzut spectacolul lui Vlad Mugur cu Livada de vișini, la Cluj, la Teatrul Maghiar. Chiar de la început mi-am dat în mod foarte direct seama că privesc munca unui adevărat Meșter. Spectacolul Pirandello Așa este (dacă ni se pare) și Hamlet m-
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]