613 matches
-
iar una cu numele lui Ramses al II-lea. Cel de al doilea obelisc adus de Augustus se află astăzi în Piazza di Montecitorio, tot din Roma. Cel din Piazza del Popolo a împodobit, începând cu anul 10 e.A, spina din Circus Maximus, unde urma să-i țină companie un alt obelic, cel de la Latran, începând cu anul 357 e.N, deci după mai bine de trei secole și jumătate. Ulterior, în lunga perioadă a devastărilor Romei, celor două monumente
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
vezi gravate pe obeliscul ce susține elefantul, cel mai puternic dintre animale, trebuie înțelese că aparțin unui suflet puternic capabil de purta o imuabilă cunoștință.") Obeliscul de la Vatican este un obelisc egiptean, adus la Roma de către Caligula pentru a orna spina noului său circ de la Vatican, pe atunci în construcție. Astăzi se găsește în vasta piață Sfântul Petru și este singurul obelisc egiptean din Roma care, în mod fericit, nu a fost răsturnat pe timpurile vitrege. Se presupune că obeliscul a
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
navei pe un teren situat în incinta aeroportului Fiumicino. Amplasamentul Circului lui Caligula este foarte bine cunoscut. El a fost demolat încă din antichitate pentru a se ridica bazilica dedicată Sfântului Petru de către Constantin cel Mare (306-337 e.N). Pe spina acelui stadion se afla, plasat în centru, marele monolit adus de Caligula. Odată cu edificarea măreței bazilici, obeliscul a rămas în picioare, la numai câțiva metri de latura ei sudică. Gradenele de nord ale circului au dispărut sub corpul bazilicii de
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
a fost indicat pe marea hartă de marmură creată pe timpul Septimius Severus (Forma Urbis Severiana), pe mijlocul străzii actuale „Piciorul de marmură” (via Pie di Marmo). La începutul sec.al 4-lea e.N, a fost reutilizat pentru a împodobi spina Circului lui Maxentius (306-312 e.N), amenajat de împărat pe Via Appia, în onoarea fiului său Romulus, mort în 309 e.N. Acolo a fost găsit rupt în mai multe bucăți. Obeliscul nu a intrat în planurile urbanistice ale papei Sixtus
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
decorativ. Monolitul a fost adus la Roma din dorința împăratului Hadrianus (117-138 e.N) de a-l plasa pe Via Labicana, spre a-l comemora pe tânărul său amant, Antinoüs. În sec.al 3-lea a fost dus să decoreze spina Circului Varianus, din apropiere de Porta Maggiore, construită în anul 52 e.N, sub domnia împăratului Claudius. Poarta suportă apeductul Aqua Claudia la traversarea a două artere, Via Praenestina și Via Labicana. În antichitate s-a numit Porta Praenestina-Labicana și
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
anguli oris"). Sub linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
linia oblică, în apropierea marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
marginii inferioare sau pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
pe partea externa a acesteia, se inserează pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
pielosul gâtului ("Musculus platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
platysma"). Fața internă sau fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau pot lipsi. Deasupra
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
fața posterioară prezintă pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau pot lipsi. Deasupra spinelor mentoniere adesea se
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
pe linia mediană lângă marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau pot lipsi. Deasupra spinelor mentoniere adesea se află gaura linguală
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
marginea inferioară patru mici proeminențe osoase: două superioare numite spina mentonieră superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau pot lipsi. Deasupra spinelor mentoniere adesea se află gaura linguală (geniană) ("Foramen linguale") ce
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
superioară ("Spina mentalis superior") sau spina geni superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau pot lipsi. Deasupra spinelor mentoniere adesea se află gaura linguală (geniană) ("Foramen linguale") ce duce într-un canal ce străbate mandibula și care conține o
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
superioară ("Spina geni superior") și două inferioare numite spina mentonieră inferioară ("Spina mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau pot lipsi. Deasupra spinelor mentoniere adesea se află gaura linguală (geniană) ("Foramen linguale") ce duce într-un canal ce străbate mandibula și care conține o ramură a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mentalis inferior") sau spina geni inferioară ("Spina geni inferior"). Pe spina mentonieră superioară se inseră mușchiul genioglos ("Musculus genioglossus"), iar pe spina mentonieră inferioară mușchiul geniohioidian ("Musculus geniohyoideus"). Spinele mentoniere uneori fuzionează formând o proeminență unică, sau pot lipsi. Deasupra spinelor mentoniere adesea se află gaura linguală (geniană) ("Foramen linguale") ce duce într-un canal ce străbate mandibula și care conține o ramură a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe fața internă a corpului mandibulei se află o creastă oblică - linia milohioidiană
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
duce într-un canal ce străbate mandibula și care conține o ramură a arterei linguale ("Arteria lingualis"). Pe fața internă a corpului mandibulei se află o creastă oblică - linia milohioidiană ("Linea mylohyoidea") - ce se extinde de la un punct aflat sub spinele mentoniere până la marginea anterioară a ramurii mandibulare posterior de ultimul dinte molar. Linia milohioidiană împarte fața internă a corpului mandibulei în două porțiuni: una deasupra acestei linii care corespunde cavității bucale, alta sub această linie care corespunde gâtului. Pe linia
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Oituz (în trecut, Grozești; în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bacău, Moldova, România. Denumirea actuală a comunei provine de la râul Oituz în al cărei bazin hidrografic se află. V. Spinei a arătat că numele acestui râu provine, la rândul său, de la uzi sau oguzi (populație turkmenă) care au emigrat în Moldova presați de cumani. Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial se află pe Dealul Coșna din Oituz, județul Bacău
Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/324577_a_325906]
-
vasali sau aliați când a unora, când a altora. În 1019 pecenegii și poporul numit „Blokumenn” în documentele de origine scandinavă (probabil Bolohovenii sau Valahii) luptă în (lângă fluviul Nipru) de partea lui Sviatopolk împotriva lui Iaroslav cel Înțelept. V. Spinei arată ca această informație este cea mai veche referitoare la valahii din nordul Moldovei. Este singura bătălie în care vikingii (din armata lui Iaroslav) luptă cu vlahii (din armata lui Sviatopolk). Datele se bazează pe pe capitolul "Eymundar Țáttr Hringssonar
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
bsb10635844 00005.html Vlahii din Moldova (românii) și pecenegii conduși de Osul participă la o campanie de jaf în Transilvania și Ungaria care se termină cu bătălia de la Chiraleș în Transilvania, unde sunt înfrânți. Datele apar într-o cronică rusă. V. Spinei a studiat cronica și a comentat-o În 1070 vlahii din Moldova vor fi angajați iar împreună cu pecenegii, dar și cu rutenii, într-o expediție a regelui Boleslau al Cracoviei. Campania este comentata de polonezul Długosz într-o cronică. Alianța
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
intercondylare laterale"). Aria intercondiliană anterioară a tibiei sau aria intercondilară anterioară a tibiei ("Area inercondylaris anterior tibiae"), numită și suprafața prespinală a platoului tibial, este porțiunea anterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial și se află anterior de eminența intercondiliană (spina tibiei) și de tuberculii intercondilieni, între fețele articulare superioare (cavitățile glenoide). Ea are o suprafață neregulată și rugoasă, mai lată anterior, de formă triunghiulară cu baza anterioară și este situată într-un plan aproape orizontal; ea este mai largă decât
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
prezintă, dinainte înapoi, 4 inserții: Aria intercondiliană posterioară a tibiei sau aria intercondilară posterioară a tibiei ("Area inercondylaris posterior tibiae") numită și surpafața retrospinală a platoului tibial, reprezintă porțiunea posterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial situată înapoia eminenței intercondiliene (spina tibiei) și tuberculilor intercondilieni, între fețele articulare superioare (cavitățile glenoide). Ea are o suprafață oblică, rugoasă, neregulată, de formă triunghiulară cu bază posterioară și este destul de înclinată înapoi și în jos (în spatele cornului posterior al meniscului lateral) către fața posterioară
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
unduind de tragism până la ultimul punct invizibil pe care mâna sa l-a scris pe hârtie...” Cezar Ivănescu, „Luceafărul”, 18 august 1984. ^ Petru Aruștei, Die geliebte Wand (translation from Romanian). In: Literatur aus dem Nord-Osten Rumäniens Web-Seite, trad. de Cristina Spinei
Petru Aruștei () [Corola-website/Science/330225_a_331554]
-
în 836 ori 837. Primul raid cunoscut al ungurilor în Europa Centrală a fost înregistrat în „Annales Bertiniani”. Aici sunt descriși „dușmanii numiți unguri, necunoscuți până acum” care au jefuit regatul regelui Ludovic Germanul în 862. Szabolcs de Vajay, Victor Spinei și alți istorici consideră că regele Rastislav al Moraviei, care era în coflict cu Ludovic, i-a angajat pe unguri să atace Francia Răsăriteană. Arhiepiscopul Theotmar al Salzburgului afirmă într-ol scrisoare de pe la anul 900 că moravii se aliau des
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]