722 matches
-
deschide gura și un plânset răgușit i se rostogolește în șanțul lucitor al gâtului, se vede că lipsesc? — Mă scuzați, am căzut. Ce am atins? Ce miasme am respirat? Bărbatul emană un miros îngrozitor, ca de câine abandonat cu burta spintecată pe marginea drumului. Și Italia puțea atunci când tragedia a copleșit-o, când a înțeles că o părăseam, că nu aș fi ținut-o nici pe ea, nici pe copilul ei, că i-aș fi oferit încă o dată bani... Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
face un om. Și-și arată măruntaiele omenești, eterne și universale, fără a trebui să deschidă niciun capac de ceasornic. Povestea cu deschiderea capacelor de ceasornic este pentru literații care nu sunt ceea ce se cheamă romancieri. Capac de ceasornic! Copiii spintecă o păpușă, mai cu seamă când e alcătuită din mecanisme, ca să-i vadă intestinele, ca să vadă ce are înăuntru. Și, într-adevăr, ca să-ți dai seama cum funcționează o păpușă, o marionetă, un homunculus mecanic, e nevoie să o spinteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spintecă o păpușă, mai cu seamă când e alcătuită din mecanisme, ca să-i vadă intestinele, ca să vadă ce are înăuntru. Și, într-adevăr, ca să-ți dai seama cum funcționează o păpușă, o marionetă, un homunculus mecanic, e nevoie să o spinteci, trebuie să deschizi capacul ceasornicului. Dar un om istoric, un om adevărat, un actor în drama vieții, un personaj de roman? El își poartă măruntaiele pe față. Sau, altfel spus, interioritatea lui - intranea -, ceea ce are înăuntru, îi este exterioritatea - extranea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator. Apoi, cu pieptenul, pe care îl avea întotdeauna prins în păr deasupra urechii, spinteca freza, dintr-o singură mișcare, fără să dea greș niciodată. Marcu trăgea și măselele. Trăgea, zic, căci nu le scotea totdeauna. La spărgea și până să nimerească pe cea cu pricina, scotea câteodată și două. Mi-aduc aminte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și prea mare, pătată peste tot de zeama răsturnată din gamelă, în clipele de panică. De atunci păstrez amintirea rictusului sublocotenentului cu pielea roasă la bărbie și carotidă spintecată de o schiță de obuz. Nasturii tunicii erau descheiați și gulerul înalt, desprins din copci. Cămașa puțin desfăcută dezvelea o cruciuliță de email albastru, trecută printr-un lănțișor de aur. Crucea stătea strâmbă pe un sân fără urmă de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asudate și, după ce-și făcură câteva cruci repezite, sparseră scrinul și dulapurile. Unul din ei apucă păpușa de pe canapeaua de pluș și-i zdrobi căpșorul blond, de rama ferestrei. În curte, parlagiul regimentului, cu chipul de câine mops, congestionat, spinteca o scroafă uriașă și albă ca laptele, ca să-i scoată numai mușchii pântecului și să-i azvârle apoi ciozvârtele și capul peste uluca din fundul ogrăzii. Nimeni nu se mai arătă cu gamela la cazanul plin cu bunătăți. Se frigeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bătrânului felcer. Tremura din cap, contestând parcă în permanență ceva. Mâna cu care apucase bisturiul i se clătina ca o amenințare, când încerca să mute gândurile băiețașului înspăimântat. „Cum te cheamă?”, fu prima întrebare a măcelarului cu chipul blând, în timp ce spinteca genunchiul albastru, din care țâșnise un gheizer mic și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca să-și presare pe rană, o pulbere galbenă dintr-un borcănaș de faianță, peste o bubă care nu se mai tămăduia. Avea nenea Mihalache un cap ca o pepenoaică mică și bună de murat, brăzdată de o tăietură ce-i spinteca obrazul de la tâmplă până la gât. Trompetul îi scotea tabachera din buzunarul hainei, îi răsucea țigara pe care i-o vâra apoi, între buzele umbrite de o mustață arsă de jarul mucului, cărămizie și pleoștită peste colțurile gurii. ...Mai aveam printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de zile, dormind pe pustiuri ce-ți destramă nemurirea.... Și-n repetate întâmplări, congelarea țipătului, peste ochii somnambulului de sicrie, mai așteptasem o zăpadă de îngeri să-ți așeze diamantele deshidrataților, întunecați de nebunia înecată-n niciunde... Și-n droguri spintecate de negura unui vis, m-ai învitat într-o nebuloasă destindere cețoasă de timpuri. Înlăuntrul sufletului meu, doar ghearele nopții de trupuri grăbeau moartea eului, ce nu va fi îngropată în aceată groază absentă, așezată peste prima ninsoare... Ce nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ce-o fi În mintea timizilor ucenici ce-și ascultau poeziile scrise prin poduri, garsoniere și orfelinate În dureri numai de ei știute, luate strofă cu strofă, vers cu vers, pornind de la titlu-n jos, și călcate cu șenile filologice, spintecate cu verbe ascuțite de bucătărie japoneză, ca niște rîme, sau ce mănîncă asiaticii, tîrÎte de păr pe pardoseala Înnegrită de sînge, spînzurate, mitraliate simetric, sacadat, torsionate, rupte-n patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un deget În ureche. Urmează o minunată mostră de proză scurtă dar veselă, deasupra excepționalei semnături a lui Romeo Popescu: Noaptea de amor. Topica e foarte sănătoasă, Încă din start, provenind parcă din topinambur (nap porcesc): „Doar buzele noastre Îngemănate spintecau farmecul nopții”. Astfel spintecat, farmecul se ducea-ncotro vedea cu ochii, dar rămîneau buzele Îngemănate. Cei doi Îndrăgostiți plecau apoi În parc, că bătea vîntul, și se duceau la el acasă. Unde Începeau să Întreprindă niște lucruri care de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Winshaw sunt ținute și câteva cazuri extrem de periculoase - bolnavi mental, înțelegeți - în condiții de maximă securitate. — Și ce-i cu asta? Se pare că azi după-amiază a avut loc o evadare, a fugit unul din acești bolnavi - un criminal care spintecă beregate: un ucigaș care omoară fără milă și remușcare. Ce crimă! Viața omului care are ghinionul să-și încrucișeze drumul cu al lui într-o noapte n-ar mai dura nici o oră! — Dar, domnule sergent, ospiciul se află la peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ori cum i-o fi zicînd - În direcția Eastcheap. Aici se opriră, Întrebîndu-se care este cel mai sigur traseu. CÎnd Julia o luă spre dreapta, Helen o trase În spate. Așteaptă, spuse ea fără suflu. Cerul, În direcția aceea era spintecat de razele reflectoarelor. Asta-i spre est, nu-i așa? Spre docuri. Nu-i așa? Să nu mergem pe-acolo. Să ne Întoarcem pe unde am venit. — Prin City? Am putea merge la stația Monument. — Da. Oriunde. Nu suport să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Morgan Forster, o sindrofie de catralioane de dolari cu temă arabă, cu nisip adevărat și o cămilă furioasă. Cu un turban pe cap care să-i ascundă smocurile de păr rămase, Jill m-a făcut să râd, ca de obicei. —Spintecă și dă foc, Kate, nu ți-ar veni să crezi cât de primitiv este tratamentul. Mă simt ca un sat medieval pe care-l distrug din temelii. Numai că oricine ar prefera să fie prădat de vikingi decât de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o injecție antitetanică! Nu reuși, însă, să găsească pentru termenii medicali, necesari în împrejurările de față, un arhaism care să fi fost în acord cu spațiul ancestral unde părea că nimerise. Pe când Profesorul se căznea să tatoneze intențiile celuilalt, Vânătorul spintecă aerul înmiresmat al pădurii printr-un un șuier melodios. Apoi, strigă ceva neînțeles. Părea că el are un al doilea grai, pentru cei din tribul său. A comunicat, astfel, ceva către frunzișul candelabrului chaldeean, unde părea că ascultă și stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spiritului lui Albert ar atrage primejdia stârpirii lui însuși, precum și alte devastatoare urmări și năpaste. Vânătorul clătină din penajul multicolor a încuviințare. Îi strânse amândouă mâinile în palmele sale și-i îmbrățișă întreaga făptură. Se îndreptă cu măreție spre copacul spintecat de sulița lui, pe care o culese printr-o smucitură. Urmat imediat de unduirile Fetei, Vânătorul porni pe drumul prelungit sub verzile umbre și de din vale, încă o dată, făcu semn de adio. Formând ariergarda temporară a perechii de aborigeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din gură. Adânc infiltrați în teritoriul inamic, într-o misiune de cercetare, ultimele două zile fuseseră petrecute în ritmul infernal aflat la limita unui permanent marș forțat și alergare. Brusc, țipătul de agonie al unui animal ucis de alt animal spintecă pădurea. Ecoul bizar al strigătului de moarte se împrăștie în cele patru vânturi, frângându-se in mii și mii de alte ecouri ce dispar vag peste coroanele copacilor întâlniți în cale. Culcat pe o parte sub o foaie de cort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uitându-se la soarele înălțat sus pe cer. Mai este mult până la sfârșitul zilei când, probabil, noaptea va aduce o încetare a luptelor. Și o veșnicie până la sosirea trupele române, peste douăzeci și patru de ore. Deodată, o rafală scurtă de pușcă-mitralieră spintecă liniștea. Câteva gloanțe trec prin ferestre și ricoșează cu miorlăituri sinistre în pereții holului. Nemții atacă! ...Nemții atacă! Asaltul pornește prudent, dar la fel de hotărât ca și precedentul. Sub acoperirea mitralierelor din pădure, lanțul de trăgători înaintează târâș. Vin din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
degete lipsă. Berea mea avea gust de votcă și-aventură. Butonam calculatorul și măream imaginea emisunii preferate: Air Crash, o poveste care, de două ori pe săptămână, îmi amintea că ghinionul unora face norocul celorlalți. Vedeam avioane bubuind în aer, spintecate de explozii sănătoase: fuselajul se răsucea, topit ca foița de țigară, scaunele zburau două câte două, împreună cu pasagerii lor încremeniți, încă fixate de bucata de podea cu care tăiau norii. Corpurile pluteau printre jumătăți de valize, întâi carbonizate, apoi înghețând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ivan Petrovici Ptițân. Cică acolo cel ofensat se duce la cel care l-a jignit și-i spune: „M-ai insultat și de aceea am venit ca să-mi despic pântecele sub ochii tăi“. Ei bine, spunând asta, într-adevăr își spintecă pântecele sub privirile ofensatorului și simte, probabil, o satisfacție extraordinară, ca și cum chiar s-ar răzbuna. Există firi ciudate pe lume, Afanasi Ivanovici! — Deci credeți că întâmplarea de acum e cam în genul acesta, îi răspunse zâmbind Afanasi Ivanovici. Hm! Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un cuvânt principiul superb al suveranității poporului dispare, nu rămâne decât bucătăria murdară a unei gaște de oameni fără căpătâi cari se serve de sugrajul universal pentru a-și împărți țara precum se servește cineva de un cuțit spre a spinteca un pui. [2 august 1881] ["PRINTR-O INDISCREȚIUNE... "] Printr-o indiscrețiune a oficiilor telegrafice din Ungaria sau a cine știe cui, ziarul unguresc "Egyetertes" a ajuns în posesiunea următoarei depeșe, adresată de împăratul Rusiilor cătră împăratul Austriei: [... ] Autenticitatea textului acestei depeșe nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
indiferent de sens, precum fierul, piatra sau plumbul rezidă deplin înaintea formelor îmbrăcate în comerț. Anecdota cuvintelor sau a realizării plastice e comercializarea lor. ș...ț Artistul adevărat creează direct, fără simbol, în pământ, lemn sau verb, organisme vii, mașini spintecând drumuri, strigăte tresărind violent ca în furtună acoperișuri. Cuvintele obțin astfel propriul lor sens, boxând sau îmbrățișându-se între ele. Linia nu mai are rostul fotografic de a împrumuta spectatorului o reprezentare cu corespondențe în afară. Fraza nu mai e
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
realului oprimant și ostil: „Îmi lipeam fruntea fierbinte de panglica plecării și auzeam, prin circulația sângelui în șinele de fier, apropierea convoiurilor fabuloase. Pe stradă mă așteptau vecinii cu pumnalele în dinți, împărțindu-și dinainte fructele prăzii, gata să se spintece între dânșii pentru stăpânirea mațelor mele, din care aveau să-și facă cravatele lor cele mai de preț”. Reverie feerică, eliberatoare, pe de o parte, - coșmar grotesc-expresionist, pe de alta: sunt reperele extreme între care se desfășoară “înscenările” din aceste
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și tresare iarba ținutului se desface în lumină feriga vuiesc suveicile nervilor aceste gene lăuntrice și ochii se desfac ca șantiere ca lacuri câmpul e tăiat de linii ca palmele ș...ț mestecenii fac mătănii în sân se crucesc fulgere spintecă întunericul ca un pântec dăruie lumini zările ca reclamele marilor bijutieri. Că a vedea înseamnă în același timp a focaliza infinita varietate a lumii obiectelor, sub incidența tensiunilor eului, ne-o spune și un reprezentativ fragment din secvența a VI-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
să aștepte câteva zile pentru ca blestemul să se destrame. Feciorul merge până la Dumnezeu răscumpărând-o pe femeia lui din blăstăm și pe cumnații lui. Zâna apelor, un băiat pescuiește o mreană; o ia În casă și, când vrea s-o spintece, iese din mreană o fată frumoasă (cu ie albă ca laptele, Împănată cu flori galbene, roșii și vinete de mătase, cu cătrință ca fetele noastre, cu pieptăruț mândru, tot pene și cu părul slobozit pe spate), care-l roagă să
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]