984 matches
-
Compagnons du Tour de France. Lor li s-a adresat Eiffel ca să-și construiască turnul. (R. Charpentier, Les mystères de la cathédrale de Chartres, Paris, Laffont, 1966, pp. 55-56) Acum aveam Întreaga modernitate parcursă de niște cârtițe laborioase care perforau subsolul, spionând planeta pe dedesubt. Dar trebuia să mai fie și altceva, o altă ispravă pe care baconienii o inițiaseră și ale cărei rezultate, ale cărei etape erau sub ochii tuturor, și nimeni nu-și dăduse seama... Pentru că, găurind solul, se sondau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
exponent evreu de mare autoritate denunță un complot evreiesc. Iată că s-au născut Protocoalele. În acest moment textul cade și În mâinile Iulianei, sau Justinei Glinka, ce frecventează la Paris cercul lui Madame Blavatsky și, la anumite intervale, Îi spionează și-i denunță pe revoluționarii ruși din exil. Această Glinka este, desigur, o agentă a paulicienilor, care sunt legați de moșieri și deci vor să-l convingă pe țar că programele lui Witte sunt totuna cu cele ale complotului internațional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de Abatele d’Herblay, te-am făcut să-ți Închei una dintre incarnările tale În inima Bastiliei (oh, cum mai simt și acum pe față masca de fier la care Tovărășia, cu ajutorul lui Colbert, mă condamnase!), m-ai cunoscut pe când spionam conciliabulele tale cu d’Holbach și Condorcet... — Rodin! exclam eu, ca lovit de un trăsnet. — Da, Rodin, generalul secret al iezuiților! Rodin, pe care nu-l vei Înșela făcându-l să cadă În groapă, cum ai făcut cu ceilalți naivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
e descoperită; nu poate fi nici distribuită, nici Închiriată. Ar fi imoral să profiți de pe urma ei. Poate că nu-ți dai seama, Ivan, dar aici e vorba de un soi de altruism, un altruism experimental. Eu nu mă ascund ca să spionez oamenii. Eu mă ascund ca să umplu niște locuri uitate care se cer umplute Într-un fel. Oamenii cred În spiritele casei, În fantome, În tot felul de prezențe de care pretind că se tem, dar de dorul cărora, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
uriaș și îl conduse pe Nico, care se prefăcu speriat, la un cort ce purta însemnele Crucii Roșii. Se formară șiruri ordonate în jurul pieții pentru a-i urma exemplul. Jack le observă imediat se îndreptă spre ele. — Ați venit să spionați concurența, așa e? Ce părere ai de ziar? Crezi că tatălui tău i-ar fi plăcut? Văzu umbra din tristețe din ochii ei și își dori să nu fi fost atât de lipsit de tact. — Ce mai face? — Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să discute cât poftește cu chiparoșii, să le explice cum e cu rotația pământului. Important e să nu se învîrtă printre oameni. Nu bănuiau că voi întîlni pe cineva aici. Deși mă mir că n-a apărut nimeni să ne spioneze... Criza asta m-a costat toată vlaga pe care o mai aveam, m-a istovit. Chiar mi-a lăsat un gust rău... De fapt, vreau să reții că nu mi-a fost ușor să mă scormonesc până în măruntaie, fără milă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Am urmat-o din nou în oaza de lângă mare. Și am ascultat-o, iar, recitând din Iliada. La un moment dat, m-a observat și s-a apropiat de mine. Mă așteptam să fie mânioasă, să-mi reproșeze că o spionam. În loc de asta, m-a întrebat cu glasul ei răgușit și blînd: "Ești trist?" Și mi-a mângâiat mâinile. "Nu sunt", i-am răspuns, scuzîndu-mă parcă pentru faptul că o contraziceam. "Și totuși pari abătut", a insistat ea. "Sunt numai obosit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
făcut un semn că merge, după care l-a întins spre unul dintre tovarășii săi. L-a lăsat să bea câteva guri, după care i l-a smuls din mână. Cel care băuse a lăudat bunătatea vinului, în timp ce căpetenia îi spiona fiece schimbare a feței. De ce nu ne-a pus și pe noi să gustăm rămâne una din tainele cerului. După o vreme, ce mi s-a părut nesfârșită, a băut în sfârșit și șeful. Au băut toți, ce mai, trecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
porția de dimineață. L-am întrebat unde putem să ne facem nevoile, și el, plictisit, m-a condus în curte, arătându-mi un loc adăpostit de un paravan de scânduri cenușii. Deasupra unei gropi puturoase pline ochi de căcat am spionat printre crăpături. Sub turnul de la răsărit se aflau clădirile unde fuseserăm aduși; între mine și al doilea turn - mănăstirea care ascundea privirii restul de amănunte. În vreme ce mă întorceam dezamăgit, am observat un peron de lemn în care moțăia un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai exista vreo slujnică sau sclavă cinstită care să nu se teamă pentru pudoarea ei atunci când îi ieșeau în cale. Rodoald, deși nu împlinise opt ani, era atras ca de un magnet de partea femeiască, pe care căuta s-o spioneze și s-o stingă. Când cei doi bandiți nărăvași au început să se hârjonească cu nevestele unor vasali, nesatisfăcute și plictisite, a fost nevoie să punem hățurile pe ei și să-i trimitem pe-amândoi să se răcorească într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urma urmelor, el zicea că nu voia altceva. Dar nu, ar fi fost o greșeală. Nu trebuia să arate că cedează. Ei bine, dacă Antonio voia să trăiască Într-o mașină, cu atât mai rău pentru el. Dacă vrea să spioneze, să spioneze liniștit - ce-are de văzut aici Înăuntru, Dumnezeu știe. Încercă să deblocheze oblonul, pentru a-l Închide cu totul, dar nu reuși. O enerva gândul că Antonio ar fi putut crede că are puterea să-i alunge somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
el zicea că nu voia altceva. Dar nu, ar fi fost o greșeală. Nu trebuia să arate că cedează. Ei bine, dacă Antonio voia să trăiască Într-o mașină, cu atât mai rău pentru el. Dacă vrea să spioneze, să spioneze liniștit - ce-are de văzut aici Înăuntru, Dumnezeu știe. Încercă să deblocheze oblonul, pentru a-l Închide cu totul, dar nu reuși. O enerva gândul că Antonio ar fi putut crede că are puterea să-i alunge somnul. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nimeni nu voia să moară, cu atât mai puțin Antonio, voia doar să o forțeze să se Întoarcă. Îi făcuseră spălături gastrice și apoi Îi prescriseseră terapie În cabinetul unui psihiatru. Ea nu se Întorsese. Iar el Începuse să o spioneze. Telefona și de treizeci de ori pe zi. La muncă și acasă. Rareori vorbea. Adesea se mulțumea să Închidă când Îi auzea vocea la telefon. De câtva timp, când nu veghea asupra lui Fioravanti, o urmărea pe ea. Chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mâzgălite ici și acolo cu pixul era pus un bilețel, rupt dintr-un caiet pe care erau Înscrise un șir de numere Însemnate cu creionul. Era socoteala cheltuielilor din luna aprilie. Cheltuielile depășeau cu mult veniturile. Îi era rușine să spioneze astfel modestul război cotidian pe care Emma Îl ducea cu viața. Și, mai mult, Îl rușina gândul că Emma Începuse să citească acest roman doar pentru că el Îl recomandase fiicei. Nu-și imagina că părerea lui putea avea o atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În ziua de Sfântul Gheorghe, au început să apară trăsurile din Târgoviște, cu fete și băieți, însoțiți de părinții lor sau de servitori. Ghighina s-a pregătit toată ziua, aproape ca nici n-a mai ieșit din cameră, ci a spionat pe geam grădina și poarta pe care intrau trăsurile. Și-a aranjat încă o dată părul, și-a desenat ochii cu cărbune, i-a șters, i-a desenat din nou, iar seara, când a ieșit pe ușa camerei ei, era atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu era nimeni în jur și a montat camerele de luat vederi. Imaginile puteau fi văzute pe laptopul lui special. A plecat la apartament târziu, cam pe la ora 22,00, pe când doamna Mary dormea. Timp de câteva zile l-a spionat cu insistență și așa l-a prins. A chemat poliția care l-a dus pe „Domnul Criminalistico” în cea mai chinuitoare închisoare care exista pe Pământ. Cu ajutorul lui Sherlock, Hawaiul a scăpat, din fericire, de acest criminal. Localnicii l-au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acolo ? — SÎnt eu, Emma. Fosta prietenă a lui Connor. Se aprind brusc un șir de lumini și mă trezesc că o fată cu părul roșu mă fixează cu un aer beligerant, cu mîna pe Înterupător. — Ce dracu cauți aici ? Ne spionezi ? — Nu ! spun. Uite ce e, Îmi pare rău. N-am vrut să... Am auzit fără să vreau... Înghit În sec. Ideea e că nu e vina lui Connor. Tot ce vrea e să fii sinceră cu el. Vrea să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că-și vor pierde spiritul ascuțit și pătrunzător în cele patruzeci și cinci de ore petrecute cu părinții. Ei nu se vor juca băgând și scoțând din Arca lui Noe niște animale confecționate manual, credeți-mă. Tot timpul îi vor spiona pe adulții reali, descoperind pentru ce se ceartă, la ce se lăcomesc, cum își satisfac lăcomia, de ce și cum mint, ce-i face să-și iasă din minți, diferitele moduri de a-și ieși din minți și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
seminar, de Facultate, de mănăstire și de ce-or mai fi făcut împreună... Surâse, mai îmbunat. „Mai mult ca sigur că doctorul a rezolvat situația.“ Nu putea să telefoneze, să vadă ce și cum, chiar de-ar fi vrut. Era spionat din toate părțile. Știa asta. Intraseră pe fază și cei de sus, tov. colonel Ghiță, mai ales. Simțea că-i pusese pe urmă pe cineva, dar încă nu reușise să afle cine-i. „O fi din ăștia noi“, gemu scârbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răcoritoare. Poate o fi vorba de un „satelit-spion“ care fotografia lumea - inclusiv mlaștina, caiacul și pe el însuși - sau un auxiliar meteorologic care repartiza traficul aerian, pronostica ploi și avertiza vapoarele în caz de furtună. „Progresul - comentă pentru sine. Mă spionezi sau încerci să mă ajuți? Porți pe cineva înăuntru?“ Câteodată, ziua, vedea trecând, foarte sus, uriașe avioane comerciale în drum spre Sud. Își imagina ce or fi crezând pasagerii când vedeau ivindu-se din imensa monotonie a selvei amazoniene un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu mintea, să ajungă unde nu se poate ajunge nici pe pământ, nici pe apă, să vadă lagunele unde s-a strâns vânatul sau să pătrundă în taberele dușmanilor și să audă ce vorbesc. Strămoșii noștri foloseau huayahuasca pentru a spiona intențiile dușmanilor lor și, de aceea, n-au pierdut niciodată vreun război. — Înțeleg. Un drog. Un halucinogen... — Ce? — Nimic. Continuă. — Parcă nu m-ai crede, comentă indianul. — Tu ai trăit cu albii, José... Știi că există niște treburi ale vracilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
părere ca toate cobrele lumii să fie ucise, indiferent dacă vreo asociație de tâmpiți care adoră reptilele aveau să-l dea sau nu în judecată. Nu-l dăduse nimeni, în schimb închiseseră vecinii luminile și el fusese convins că îl spionaseră din spatele perdelelor, râzând pe înfundate de scriitorul care umblă beat și caută scandal în loc să scrie... Îi înjurase și pe ei, apoi intrase în casă și făcuse dragoste cu Lucia ore în șir. Bați câmpii. Din nou. Ești un iepure urmărit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de fiecare dată extreme de prețioase. Multe cazuri (privire care sfredelește fața bătrânelului) au fost rezolvate tocmai datorită respectivelor informații... - Nu știu dacă voi putea fi de folos (voce tremurătoare, ca și cum Vecinul s-ar fi simțit, deja, vinovat fiindcă nu spionase îndeajuns printre perdele), eu și dânsul nu suntem, știți dumneavoastră (nu știu, spune-mi!), în relații... Spusese „relații” apelând la o tonalitate aparte, cineva ar fi putut sau ar fi trebuit să tragă concluzia că moșulică avea „relații” cu totul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o durere surdă. Încercă să surâdă. Dar nu reuși. Se apropie de fereastră, lăsând în urma sa urme de noroi și apă, trase perdeaua și privi către casa Vecinului. Nu-l suportase niciodată, acesta era adevărul (avusese senzația ciudată că era spionat mai tot timpul de ochi curioși din spatele perdelelor, iar Lucia ieșise odată - goală - pe verandă și se plimbase câteva minute, ca pe un catwalk) și nu se putea ascunde pe după plop, însă fumul acela gros care ieșea pe ferestre îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Am ridicat instinctiv ochii și am zărit o mogâldeață negricioasă, cu pielea măslinie și ochii tuciurii, care a dispărut imediat ce mi-a Întâlnit privirea. Era un voyeur care venea din când În când În baia din rezidența fetelor ca să le spioneze, și mai multe fete depuseseră plângeri Împotriva lui după ce fuseseră surprinse În costumul Evei de pofticiosul urmaș al lui mohamed. Fusese identificat În câteva zile - era un student arab - și exclus din universitate imediat. Șaman 177 Acum era Însă o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]