1,901 matches
-
ele sunt organizate și se succedă conform logicii cunoașterii și învățării. Fiecare joc didactic trebuie să aibă un scop educativ, să includă o componentă instructivă, să îmbine armonios elementele instructive cu elementele distractive, să valorifice cunoștințele și deprinderile deja achiziționate, spontaneitatea, inventivitatea, inițiativa, răbdarea, să includă elemente de așteptare, de surpriză, de competiție, de comunicare între partenerii de joc, astfel încât să determine apariția unor stări emoționale complexe care intensifică procesele de reflectare directă și nemijlocită a realității. Caracteristica esențială a jocului
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sau numai foarte vagă, între aceste calități. Ca filosof, Ralea nu era deloc de tipul „universitar”, spiritul său nu era câtuși de puțin unul de catedră. Greu s-ar putea închipui un spirit mai degajat, mai nedogmatic, mai cotidian în spontaneitate. Dar e sigur că a iubit Universitatea și că s-a simțit bine în ambianța ei, care oferea unui intelectual de briliantă manifestare și cu studii temeinice (cum de tânăr se dovedise) o audiență permanentă și vie, o mare libertate
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
della Porta și Diani, 1999) asupra vieții de zi cu zi. Singularitatea noilor m.s. a fost combătută cu argumente puternice de mulți sociologi nord-americani (Pichardo, 1997; Mertig și Dunlop, 2001). Organizarea mișcărilor sociale Deși ideea de m.s. sugerează informalitate sau spontaneitate, organizațiile au un rol important în existența lor. Așa cum am arătat mai sus, mobilizarea participanților are mult de câștigat de pe urma preexistenței unor organizații ale căror resurse de comunicare și de leadership pot fi folosite. Realizarea obiectivelor mișcării solicită un important
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
țin, sub conducerea directorului, profesorul Găvănescul, șase ședințe în care se stabilește „unitatea de doctrină”: normele pe care fiecare profesor trebuie să le aibă în vedere în aprecierea lecțiilor de probă pe care le vor ține candidații - claritatea, interesul practic, spontaneitatea activității elevilor, ținuta generală a practicianului (mimică, ton, mișcări), ordinea și disciplina în clasă și mijloacele utilizate pentru a le stabili. Participanții la aceste ședințe de fixare a ideilor călăuzitoare au hotărât că „școala nu trebuie să se mărginească numai
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în sufletul copiilor. Disciplina lor morală câștigă enorm.” Acest principiu al „energetismului” care leagă școala de viața practică izvorăște din convingerea că „ceea ce elevii învață la școală” trebuie să le servească „la ceva în viață”, să le „dea putere”. Dezvoltarea spontaneității mintale - un alt principiu - s-a realizat prin procedee euristice care au declanșat „energii active”, un pas înainte față de accentul pus până atunci pe memorare, lăsând mințile pasive. Mai mult: „Inteligența și dezvoltarea ei sunt un mijloc (s.n.) pentru realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
s.n.) pentru realizarea intențiilor voinței, pentru păstrarea și îmbunătățirea vieții”. Pentru ca instituția să devină un mijloc real de educație a inteligenței, s-a stabilit ca demersul educativ să se sprijine pe câteva metode noi: 1) metoda activă, „menită a stimula spontaneitatea mintală a elevilor în căutarea adevărurilor”; 2) intuiția ca „modalitate variată după natura obiectului și vârsta elevilor”; 3) corelația obiectelor de studiu, cultivarea „legăturilor dintre cunoștințele venite de la diferite izvoare spirituale ale atâtor specialități, pentru organizarea și unificarea mintală”2
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
mental această realitate după legi autonome (logica), dar În același timp o condamnă la izolarea În abstracțiune, la pierderea contactului cu viul existenței. În mod invers simetric poate fi văzută și imaginația: incapabilă să sintetizeze viziuni teoretice piramidale, ea are spontaneitatea și forța de a crea viziuni inedite, neașteptate, revelatorii, dacă nu neapărat prin „materialul” (imagini) folosit, atunci prin modul (alogic) de Îmbinare a acestuia, de a da așadar expresie unor conținuturi interioare sau transcendente necunoscute și poate mai adevărate. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
culturale. Nu dintr-o perspectivă critică Înaltă, ci din cea În care un lector e dublat de autor (de opinii, În primul rând), la rândul său dublat de un „ce” interpretativ. Interpretul, criticul, stilistul se ascund mereu Îndărătul măștii de spontaneitate pe care autorul o poartă În general cu nonșalanță. Simbioza cu obiectul de interpretat nu poate fi privită ca o alteritate perfect conservată a acelui obiect. Ipotezele privind un alt tip de interpretare ale lui Susan Sontag, de pildă, Își
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
chiar dacă tema nu intră În preocupările noastre de moment, să ne luăm timp pentru a lucra pe ea, să medităm pe marginea ei, să elaborăm texte, să aducem contribuții personale. Nu are rost, cred, să ne adunăm nepregătiți, mizând pe spontaneitatea noastră de moment, pe inspirație, justificând participarea contemplativă prin faptul că lucrăm pe altceva. A declanșa totul pe inspirație mi se pare o pierdere de vreme. Mircea Muthu: Cred că anarhetipul este un concept important pentru Corin. În cele Zece
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu ne trimite anticipat acasă, prin e-mail sau În altă formă, un text gata scris, ci ni-l prezintă la fața locului, Într-o facere ad-hoc, la care suntem invitați să participăm direct. Ceea ce cerea Horea era deci mai multă spontaneitate, mai multă viață. Nu demult, Ovidiu Însuși Îmi spunea că are impresia că formula noastră de lucru este oarecum uzată, obosită, și c-ar trebui ori s-o spargem, Încheind ciclul dezbaterilor, ori să găsim altă formă. Horea Poenar: Orice
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu face decât să preia niște senzații sau niște amintiri și să le reasambleze, fiind un instrument combinatoric și nimic mai mult; pe când la Humboldt imaginația se revendică de la un principiu care nu mai stă În scheme, care are o spontaneitate și o putere de autogenerare necontrolabilă de către idee. Aici aș trimite Înapoi la o spaimă a lui Platon. Este posibil cumva ca realitatea să nu fie În Întregime mimetică? Este posibil cumva să existe În existențial un nucleu generator care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
diverse situații creative, incitarea la folosirea funcțiilor intelectuale. Abordări teoretice ale creativității inspirate din aceasta orientare: Maslow distinge o creativitate primară (spontană) și o creativitate secundară (controlată); A. LTaylor diferențiază cinci niveluri de creativitate: 1- creativitate expresivacaracteristica principală o constituie spontaneitatea și libertatea (desenele spontane ale copiilor); 2. creativitatea productivă implica punerea În funcțiune a talentelor sau aptitudinilor dezvoltate și controlate și astfel persoana dezvoltă un nivel superior de comportament; 3. creativitatea inventivă caracterizată prin surprinderea unor noi relații și utilizarea
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
seama de condițiile specifice unei asemenea Învățări: - ponderea crescută a unor tipuri de solicitări care angajează permanent sarcini de ordin constructiv, de elaborare creativă și situații-problemă de tip divergent; atmosfera psiho- permisivă, care să angajeze și să stimuleze independența și spontaneitatea elevilor; - adoptarea unui tip de dirijare a Învățării În spiritul metodelor bazate pe problematizare: - tratarea, Înțelegerea și abordarea corespunzătoare a elevilor creativi; angajarea elevilor În activități curente de tip creativ, care includ solicitări similare celor din activitățile social-productive. Problema fundamentală
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
informației), strategii euristice (modelare, problematizare), strategii algoritmice, nealgoritmice etc. Aplicând strategia didactică cea mai eficientă, Învățătorul Își asigură succesul fiecărei lecții de compunere. Inventivitatea Învățătorului este măsura pregătirii psihologice a copiilor pentru o Învățare creativă, pentru o reală dezvoltare a spontaneității și creativității actului Învățarii și formării creației propriu-zise. "Cel mai bun mijloc de a Învăța este să explici și altuia ceea ce ai Învățat! LLOYDS C. DOUGLAS 3. MODALITĂȚI DE DISCUTARE, CORECTARE ȘI EVALUARE A COMPUNERILOR Discutarea, corectarea și evaluarea compunerilor
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
fie încadrată în mod organic în conținutul lecțiilor. Jocul didactic se adresează direct activității intelectuale, contribuind la îmbunătățirea cunoștințelor copilului și ajutându-l să-și exerseze deprinderile. Jocul didactic cere elevilor un efort de gândire constant, concentrarea atenției, ingeniozitate și spontaneitate în aplicarea regulilor. Jocul didactic constituie un mijloc prin care pot fi ajutați micii școlari să-și însușească cunoștințele temeinic și pe căi mult mai ușoare și mai plăcute. De aici se constată impunerea unei exigențe sporite în ceea ce privește dozarea volumului
Jocul didactic matematic : metodă eficientă în învăţarea matematicii în ciclul primar by Cristina Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1256_a_2007]
-
aceste noțiuni reprezintă doar unele trăsături psihologice ale persoanei creatoare. Inspirația este o stare psihică de tensiune puternică, cu o durată variabilă, în cursul căreia se conturează în linii generale viitoarea idee sau soluție nouă. Atributele esențiale ale inspirației sunt spontaneitatea și vibrația afectivă [33]. Cercetările psihologice ulterioare au arătat că inspirația este doar o etapă a procesului de creație (vezi Capitolul 3). Talentul este considerat ca o continuare a unei aptitudini naturale sau o unei abilități, o treaptă superioară de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
din grup trebuie să aibă o serie de calități propice creativității: atracție față de grup, interes pentru activitatea ce se va desfășura în cadrul grupului, încredere în forțele proprii, capacitatea de a-și asuma riscul, trăsături de personalitate favorabile creativității (entuziasm, afecțiune, spontaneitate, sociabilitate, grad înalt de accesibilitate, inteligență interpersonală, umor), motivație intrinsecă și să nu aibă probleme personale stringente. Un subiect de interes în ceea ce privește creativitatea grupului este raportul dintre eterogenitatea și omogenitatea diverselor caracteristici ale membrilor săi. Este cunoscut faptul că grupurile
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
să scadă sub șase, inclusiv liderul. Într-un grup mai mic există riscul de a se instaura o atmosferă de hiper-politețe și de curtoazie, fiecare membru invitându-i pe ceilalți să-și expună opiniile. De asemenea, într-o formație restrânsă, spontaneitatea, râsul și libertatea de gândire sunt mai greu de instaurat. Având în vedere cele spuse mai înainte, numărul optim de participanți la o ședință este de aproximativ doisprezece; astfel, fiecare își poate aduce contribuția la recolta de idei. Organizarea și
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
compensat, compensat sau supracompensat. Forma non-compensată a complexului este atunci când individul percepe anumite indispoziții sau nereguli și caută sprijin, în prieteni sau în psihoterapeuți, pentru a se debarasa de acest tip de comportament anormal. Complexul non-integrat afectează liberatea de acțiune, spontaneitatea, tendința spre dezvoltare personală și creativitatea individului. Forma compensată este atunci când individul atribuie comportamentul său caracterului, firii sale, concepțiilor sale despre lume și viață sau principiilor personale și, considerând că a procedat „obiectiv” la situație oferă multe explicații. Orbirea este
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nu face greșeli, prin sentimentul de a nu face ceva corect în pofida tuturor eforturilor și prin incapacitatea de asumare a unei responsabilități reale. Frica de responsabilitate în fața a ceea ce s-ar întâmpla în urma unui act spontan antrenează o inhibiție a spontaneității, o teamă puternică. Ca atare, destinderea și repausul sunt rar cunoscute. Interdicțiile sunt puternice și împiedică fericirea personală, în timp ce greșelile sunt trăite cu înverșunare, generând autopedepsire și autocondamnare. Subiectul nu-și acordă dreptul de a fi liniștit și de a
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
observat că autenticitatea tinde să se autoanuleze ca realitate estetică. Abuzul de sinceritate, de netransfigurare, fuga de orice compoziție și stil o ucide, deși arta pentru a se constitui are nevoie de o anume sinceritate, de un coeficient apreciabil de spontaneitate și libertate a imaginației și discursului. Însă, "fugind" mereu de la existență spre artistic, de la artistic spre "natural" și de la "natural" spre non artistic, autenticitatea riscă să își piardă pe drum "umbra și ființa"105. S-a observat, desigur, tendința de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
concepea scrisul Gide, exponentul de prim rang al autenticității. În același jurnal în care, la 14 februarie 1924, destăinuie că n-a avut niciodată birou, că întotdeauna a scris unde se nimerea, Gide anulează, în notația din 5 noiembrie 1928, spontaneitatea ca facilitate. Niciodată, mai afirmă Gide, ,,frumusețea nu va fi o producție naturală; ea nu se obține decât printr-o constrângere artificială". Ea "se naște din constrângere, trăiește prin luptă, moare prin libertate"109. Cea mai înaltă culme a creației
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
bunului gust în 1750, a fost din fericire apreciată în epocă, Luzán exercitând o autoritate covârșitoare asupra opiniilor de la curtea Spaniei și a celor câțiva scriitori mai importanți. S-a creat așadar "o literatură corectă, dar lipsită de vigoare și spontaneitate."186 Astfel, eforturile sale nu s-au stins în inutilitate, dar, din păcate, nici nu au putut remedia complet ceea ce era de remediat, nu au putut readuce Spania în primul rând al culturilor europene. III.7. Concluzii S-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceeași ordine de idei, subsumarea la idealurile clasice se concretizează și din tenta ironică în descrierea atitudinii romantice. Se simte viziunea critică a autorului mai ales în ceea ce privește credința romanticilor în ideea eliberării de canoane, de tradiție, ca soluție pentru atingerea spontaneității absolute în creația artistică. De asemenea, este ironizată încăpățânarea romanticului în a improviza de aici necesitatea de a căuta mereu subiecte ieșite din comun. Astfel, justifică Hulme, prelucrarea cultului lui Ossian și a baladelor străvechi, elemente cu totul exotice pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
U. este simplă, lapidară, densă, fiecare propoziție fixează o informație, un adevăr istoric, devenind parcă un material cu care se construiește edificiul imaginar al istoriei neamului. Probabil influențat de sobrietatea și concizia scriitorilor latini, dar lăsându-se și în voia spontaneității orale, naturale, similară cu cea a epicii folclorice (singurul model de limbaj și tehnică narativă românească la acea dată), cronicarul relatează laconic evenimente, acțiuni, întâmplări, într-o succesiune rapidă, generând o anume tensiune epică. În măsura în care senzaționalul, dramatismul dau uneori însăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]