1,116 matches
-
lui T. Arghezi, L. Rebreanu, M. Sadoveanu G. Ibrăileanu. Deși a colaborat și la periodice din București sau din alte orașe, A. rămâne un autor strict provincial. SCRIERI: Adelina, Timișoara, 1934; Dezmoșteniții, Timișoara, 1935; Moara Roșie, București, 1938; S-a spovedit un om, Timișoara, 1943. Repere bibliografice: Romulus Demetrescu, „Dezmoșteniții”, PLI, 1936, 3-4; Paul I. Papadopol, Un nou romancier: Gh. Atanasiu, „Cuget clar”, 1937, 597-598; G. M. Ivanov, Simfonie literară în Banat, RML, 1940, 39; Țirioi, Premise, 46-56; Gr. Popiți, Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285483_a_286812]
-
apar doar ca simboluri ale neputinței și naivității confruntate cu forța brută (2117: Mai bine-l făcea mă-sa mânz și-l mânca lupii = " Se zice despre cei proști sau fără de noroc") sau cu viclenia (1873: Păzește gâștele când le spovedește vulpea și le povestește lupul = "Ferește-te întotdeauna de cei răi și vicleni, chiar când se arată cu masca blândeței"). Singurul culturem cu sensuri mai complexe este MĂGARUL, care relevă fie "năravurile" celor răi (2010: Lupul, pe unde [el] a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pe toti cei treisprezece cu aproape o oră mai înainte de deșteptarea pentru tot internatul. În liniște, ne-am făcut toaleta și am plecat la Biserica Sfântul Gheorghe înaintea întregului internat, pentru ca părintele profesor Ion Brezeanu să aibă timp să ne spovedească. Postisem post negru, de vineri dimineața până Duminică. Distanța, de altfel mică, de la Școala Normală (actualul Muzeu de istorie) până la Biserica Sfântul Gheorghe Vechi (vizavi de fosta Prefectură, actualmente, Muzeul de Artă), în capătul bulevardului Regina Maria (astăzi, al Republicii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
moară. Se chinuia și nu murea. Dumnezeu i-a lăsat timp să mărturisească păcatul. Soția lui l-a întrebat: Ce-ai, mă Lixandre, ce-ai făcut de te chinui așa, nici nu mori, nici nu trăiești? Chemați preotul să mă spovedesc. În auzul tuturor a mărturisit preotului greutatea; după ce a fost dezlegat și împărtășit de preotul Gheorghe Popescu, a murit. Iată ce înseamnă să năpăstuiești pe cel în suferință. Dar e mai bine să ne rușinăm aici, decât să fim rușinați
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bucurie că Dumnezeu operase asupra sufletului lui actul părerii de rău, zdrobindu-i inima împietrită, cu harul milostivirii Sale. Îmbrățișându-i și sărutându-i pe amândoi, le-am spus: Când ne întoarcem în Galda, mergem la Părintele Oțoiu Victor și, spovedindu-ne, îl vom ruga să te dezlege de păcat și să te primească în Biserică. După ce a acceptat propunerea mea am mai mers aproape un kilometru împreună, iar omul și copilul au apucat în sus pe pârâul Mărului. Noi o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
încercat să atragă câțiva dintre noi. S-au adresat taman lui Valeriu Gafencu. Privind compătimitor, i-a răspuns milițianului: Eu mă rog lui Dumnezeu să te ierte pentru păcatul acesta. Dar să știi că nu te iartă dacă nu te spovedești și nu te împărtășești! S-au întors la Aiud și au raportat că nu vrem să muncim. În 4 Mai 1948 au sosit două carosate mari, am fost îmbarcați și expediați la Aiud. Prin sat, lumea ieșea la porți și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cineva viața pentru prietenii săi”, la Valeriu era așa de firească, încât dacă n-ar fi făcut-o în ascuns (tainic) pe mulți i-ar fi tulburat sau i-ar fi smintit chiar. La începutul prieteniei noastre, voind să mă spovedesc pentru a mă putea împărtăși, cercetându-mi cugetul, am găsit o stare de îndoială pe care o aveam asupra sincerității manifestărilor duhovnicești ale lui Valeriu. Mi se părea că unele din formele pe care le îmbracă viața lui duhovnicească au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai vârstnic între ei, încât, până la urmă, i-au înmuiat inima. Înainte de a-și da sufletul, cu greu, fiindcă orice respirație ajunsese un spasm, l-a îmbrățișat pe cel care i se devotase, apoi pe toți ceilalți, s-a putut spovedi părintelui Todea și s-a stins împărtășit. Psalm 38,18: Lasă-mă să mă odihnesc mai înainte de a mă duce și a nu mai fi. După câteva săptămâni a încetat din viață băiatul care-l îngrijise filial. De la Ion Ianolide
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dacă nu s-a impus ca femeie demnă, este „nevastă”. Diferența dintre termeni arată prestigiul de care se bucură persoana în ochii satului. Cu trei zile înainte de a muri, mama l-a trimis pe tata să cheme preotul, să se spovedească și să se împărtășească. Apoi l-a rugat pe tata să nu plece în sat. Căci tata avea obiceiul ca primăvara să ia smicele de cireș, de prun, de trandafir și intra prin curțile oamenilor, indiferent dacă erau sau nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
au căpătat înțelesuri profunde și reale în creștinism: „Ale Tale dintru ale Tale, Ție îți aducem...”. Cei ce-au admis învățături bolnave, sectare sunt considerați spurcați, nu au atingere cu viața comunității și sunt ținuți la distanță. A nu te spovedi, a nu te împărtăși, a nu-ți boteza copiii, a nu te cununa sau a nu face pentru morți parastasele rânduite de Biserică, toate aceste neîmpliniri sunt considerate nelegiuiri și atrag excluderea din comunitate, prin izolarea tacită, unanimă. Țăranul și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fi rearestat, primul lucrul pe care mi-l dai va fi această Sfântă Împărtășanie”. Au trecut încă 27 de ani, până în 1992. Din când în când mai întrebam câte un preot cum să procedez. Simțindu-și sfârșitul, înainte de a se spovedi și împărtăși, soția m-a rugat: Ce ai de gând să faci cu Sfânta Împărtășanie din batista aceea? Se află în șifonier, într-o cutiuță. Te rog să rezolvi cu Ea. Visul Cu o săptămână înaintea morții soției mele am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în grija mea. Nu acum, ci puțin mai târziu”. M am trezit și nu știam cum să înțeleg cuvintele. Nu i am spus soției visul, dar am întrebat-o dacă se simte mai bine, dacă n-ar vrea să se spovedească și să se împărtășească, deși se împărtășise nu cu mult timp în urmă, de Sfânta Marie Mare (Adormirea Maicii Domnului, la 15 august). Voia să chem preotul, atrăgându-mi atenția asupra Sfintei Împărtășanii ce o aveam din închisoare. După ce preotul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
trupul silueta dealului în noapte, crestături pe coamă, aberant, coșul înalt cît mai scoate fum fabrica de negru de fum, și la tine tot preoții sînt dușmanii, denominațiune neoprotestantă, deși te rogi și mergi la biserică, dar fără să te spovedești! și apoi clubul tău exclusivist, atitudinea tipică noi avem prieteni heterosexuali, cel mai bun pentru mulți dintre noi! fata care te săruta, la București! e după miezul nopții, pofte, este ora 1,15, Vinerea Mare, mie nici nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
am dat două milioane, trei luni la Domnești de Argeș forestier, de toate, după armată drujbist, ifron, de la IFET Suceava, cum era, școlarizat, armata și facultatea se socotesc acum ca vechime în muncă! părintele Iustin la Petru Vodă duhovnic, să te spovedești! la Bîrnova Calistrat, eu la părintele Iustin l-am întîlnit, o face bine el, dar cum stă cu ascultarea! barba, nu că îl iau acuma în brațe pe mitropolit! mîntuire, nu limbaj bisericesc, barba, lumea de azi l-ar socoti
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
a declanșat prima bătaie! Păi, după ce am discutat câteva zile, amical așa, într-o dimineață, ceilalți au tăbărât asupra noastră, a celor noi... Au început bătăi... bătăi crunte și ele au continuat tot timpul. Trebuia fiecare din noi să se spovedească în fața unui comitet ad-hoc format din cei mai vechi și, dup-aceea, să trecem la Țurcanu să punem pe hârtie ce am declarat... Care au fost reacțiile dumneavoastră când ați intrat în bătăi? Prima zi a fost dezastru... Ce mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
câte un cetățean cu haină lungă de piele, care nota într-un carnețel numele cunoscuților văzuți în biserică (caz concret, tatăl unui coleg de școală, cunoscut ca securist). Se vorbeau chiar și de cazuri în care un credincios, după ce se spovedea în biserică la preot, era chemat a doua zi la securitate și luat la întrebări. Și iar a mai trecut vremea, m-au prins Sărbătorile Crăciunului pe câte-un șantier, în sălbăticia Deltei Dunării, uneori prin spitale. Fiind pe vremuri
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
mai am o alternativă, Îmi Îmbrac blănița curată și trăiesc cum trebuie, ca animal născut Într’un loc uscat și cald. Nu știu dacă și voi. „Meridian“, 29 iunie 2000, ora 12,31 4. De-ale roților Pentru că popa nu spovedește o pisică, am ajuns să mă confesez microfonului. Să-mi miaun bucuria sau necazul? Bucurie, căci Felis silvestris, verișoara mea, nu mi-a mai răbdat absența și a coborât În dulce cu ghilimele târgul Ieșilor. Necaz, căci a fost tare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tururi Bag de seamă Cristi, că ți-a prins bine gheruța trasă deunăzi pe spinare: te-ai dus conștiincios la vot, chit că asta ți-a dat peste cap programul tău duminical - nici nu mă gândesc că voiai să te spovedești - și sper c’ai votat obiectiv. Că nu ți-a ieșit pasiența, și Îți mai strici o duminică, e treaba ta, și bine că nu se Întâmplă prea des. Dar Îmi vine să râd de tine, regalistule, că trebuie să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
numai să aranjezi treaba cu Ăl de Sus“. „Aiurea - intervine un ochelarist care n-a făcut altceva decât să-și asculte colegii condescendent, ca omul care știe unde-i cheia de la casa cu bani -, e vremea psihiatrilor, stimabililor! După ce se spovedește mai multe zile la procuror sau capătă domiciliul forțat la Rahova 29 de zile, până și cel mai dur senator simte nevoia unei inimi înțelegătoare. Al unui om care să-l asculte și să dea tot timpul din cap, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întrebări tăioase privind faptul că, deși ar fi trebuit să fie recunoscut ca o personalitate, era mai degrabă un anonim, acesta a devenit brusc un interlocutor excepțional. A vorbit sincer, cu tristețe, dar o tristețe plină de miez, s-a spovedit, pur și simplu, în fața reportofonului digital într-un fel unic, care i-au făcut pe fotograf, pe ajutorul său, pe directorul artistic al revistei (care s-a ținut deoparte, convins că inventatorul nu era deloc subiectul de care avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se minunau ce bine se câștigă în Italia cu contrabasul, iar după ceasurile de meditație, Nini se închidea în baie și se freca pe tot corpul cu buretele, până ce devenea cafeniu ca și contrabasul. Apoi mergea la biserică și se spovedea. „Dumnezeu, băiete - îi spunea popa -, pe babele alea o să le arză în flăcările iadului. Da’ măcar te plăteau bine?“ Într-o zi, primarul, care aflase de la popă cum stătea treaba cu muzica pe transatlanticele cu bogătași, l-a abordat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cred eu - îl domolește ipocrit Mitică, așa cum, de altfel, ar face orice partener de afaceri serios, care are asul în mânecă -, dar cum crezi tu că merg lucrurile la Athos? Ca la noi, în cartier, la Biserica Toți Sfinții? Ne spovedim, vericule, la repezeală și după aia ne taie taica părintele chitanță.“ După o clipă de gândire, Costică întreabă încet: „În ce limbă ne spovedim?“ „În românește, în lipovenește, în englezește - spune Mitică -, în ce limbă vrei. Poți să te spovedești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tu că merg lucrurile la Athos? Ca la noi, în cartier, la Biserica Toți Sfinții? Ne spovedim, vericule, la repezeală și după aia ne taie taica părintele chitanță.“ După o clipă de gândire, Costică întreabă încet: „În ce limbă ne spovedim?“ „În românește, în lipovenește, în englezește - spune Mitică -, în ce limbă vrei. Poți să te spovedești și-n islandeză, că tot aia e. Al Bătrân pricepe ce, zici și-n patagoneză.“ Costică vrea să știe dacă iertările astea de păcate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spovedim, vericule, la repezeală și după aia ne taie taica părintele chitanță.“ După o clipă de gândire, Costică întreabă încet: „În ce limbă ne spovedim?“ „În românește, în lipovenește, în englezește - spune Mitică -, în ce limbă vrei. Poți să te spovedești și-n islandeză, că tot aia e. Al Bătrân pricepe ce, zici și-n patagoneză.“ Costică vrea să știe dacă iertările astea de păcate de la Athos sunt garantate sau sunt un moft. Mitică e de părere că ele fac bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
13, în noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956(De fapt atunci a avut loc accidentul, moartea a survenit câteva zile mai târziu, în spital, pe 22 decembrie. (n.n.M.T.) )), Don Cezare citează mărturia gazetarului Ilie Purcaru care „i s-a spovedit”. „Domnule, am plecat cu Tomozei la munte, într-o cabană, la mai multă vreme după moartea lui Labiș... și atunci eu, într-o seară, după ce iam f... pe gagică-sa, lam întrebat. Tom (n.r. - Tomozei). Ia spune-mi, dragă, cum
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]