4,031 matches
-
pocăință, în locul lui m-aș fi făcut călugăr, aș fi întins-o la vreo mănăstire departe de lumea asta, prin Bucovina sau Subcarpații Olteniei, zice, acolo mi-aș fi putut face jocurile nestingherit. Fabrica Tricotajul, reia Roja, toate alese pe sprînceană, voi mi-ați îngropat visurile de-o viață, voi o să mi le scoateți din nou la lumină, le-a spus. Asta o să-mi fie armata cu care o să răstorn sistemul, se gîndea, trei brigăzi de croitorese, în frunte cu Tușica
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sta în cale, îl repede nervoasă. — Curistul? îi cade fața lui Roja, ei hai, că asta-i prea de tot, măi să fie, asta era, se dezmeticește, ești leit unchiu-tău, începe să-l cerceteze din cap pînă în picioare, fruntea, sprîncenele, nasul, umerii, mersul, cum ți-ai mai rîs de mine, ștrengarule. Chiar el, adevărul e că m-ați cam luat prin surprindere cînd ați pomenit de voce, recunoaște Patru Ace, dar m-am ținut tare. — Să nu-mi spui că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca să schițeze cu creionul și una două din trăsăturile mai definitorii ale celui vizat, pentru a-și putea alcătui un portret cît mai complet al respectivului. Cîte un ochi, gura, o sprînceană, urechile, sau conturul nasului îl ajutau de minune cînd ajuns acasă seara, dorea să-și refacă în minte profilul celui urmărit răsfoindu-și notițele. Datele despre fiecare individ nu trebuiau să depășească mai mult de o pagină. Cînd i se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
roata? — Numai să nu încerci să ne plictisești iarăși cu aceeași povestioară, repetă Curistul, că am învățat-o cu toții pe de rost de cîte ori am auzit-o. — Cu punct și virgulă, adaugă Croitorașul privindu-și cărțile, ridicînd ușor din sprîncene. — Vă promit că în seara asta o să auziți numai noutăți, zice Roja, și pe deasupra s-ar putea să aveți noroc să se spargă și partida mai repede ca de obicei, adăugă, făcîndu-i semn lui Patru Ace să se apropie. — Cine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Din cînd în cînd ridica sacoșa, tușea și se asigura că nu visa. Uleiul, zahărul, orezul și toate celelalte îl impresionau și nu prea. Miezul pleștii era o sticlă de vodcă. Ce om, dom'le! Numai la unii, mai pe sprînceană dădea și vodcă. Darie și-l amintește pe domnul Cîrteală cum, atunci cînd l-a zărit, l-a chemat la el. Pentru mata, dom' Darie, ceva special de la mine. A întins sticla cu vodcă, făcînd cu ochiul. Pe dom' Cîrteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pielea goală, la lumina blițului aparatului foto: La dracu cu toate sclifoselile! Să le fută el pe toate, Eva este numai a mea. Cu Eva își finaliza visele. Șatena avea ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, fund de marmură, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbea, parcă vorbea, parcă citea, parcă legăna, parcă dansa... cânta Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după o hartă necunoscută, întregeau îmbrățișările, picioarele albastre pe aleile parcului, sfinții și-au scuturat așternutul. Era îngerul primei zile, abia pe seară Dumnezeu s-a gândit să facă pământul. El, un copil uscățiv, mărunt, ochi căprui, păr negru, creț, sprâncene stufoase, împreunate, obraji ciupiți de vărsatul vântului, buze uscate a secetă, a nisip, a lespede smulsă din trupul fântânilor. Două semne de exclamare, mâinile căzute pe lângă corp. Semnele nu pot ascunde emoția, oricâtă fermitate încape într-o linie și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viței de vie. În icoană, pe când tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i se arătau Floarei la orice drum și la orice Înserare. Că vedeți voi, ne povestea ea În odaia despărțită doar de un perete de postul de miliție din Rătești, În America, n-am pomenit de strîgă nici geană, nici sprînceană, da’ p-aci, Îi plin de tălpile lor În tăt locu’... — Și pe la noi prin grădină? Întreba Lia. — Și p-acolo. Iar hierofania din 1953 nu putea fi decît feminină, cu o lumină dintr-o zare Într-alta a feminității
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unul era bărbos și parcă i se aprinsese capul dar numai așa, nu știu cum, două raze-i ieșeau din frunte, iar celălalt când s-a uitat la mine mi-am zis că mă aprind și eu , așa-i ieșeau fulgere de sub sprâncene am văzut și norul și mă întreb : acela o fi fost chiar Tatăl Lui dar cum să fie un nor, Tatăl unui om ?! Și, cum adică, să strălucească, așa, deodată ?! Dar nu mi-am mai bătut capul și așa începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mă mângâia da, uite, acu-mi ciufulește părul în creștet. Crede că-mi trece supărarea așa ! Ba bine că nu, ce mi-s eu ?! M-am supărat, gata, supărat rămân ! Și-am scuturat capul. Mă uitam urât cât puteam pe sub sprâncene. Să știe și să simtă ce mi-a făcut ! Uite-l că mai și râde ! Râde de mine ! De fapt, surâdea și mă mângâia pe creștet : Hai, hai, vino-ți în fire! Eram mai mic decât tine când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu acest bolnav, vei răspunde de toți pacienții nou operați din acest salon. S-a Înțeles? Șeful salonului și al dumitale este medicul primar Vatră. Orice nelămurire ți-o va limpezi el. Voi controla! - a rostit cu ton apăsat și sprânceană ridicată, care dezvelea o privire aspră, profesorul... Cu o grimasă care semăna cu a celor care Înghit chinină, doctorașul a răspuns: ― Ammm... Înțelesss... Profesorul a plecat grăbit. Se simțea surescitat, ca niciodată. Cauza? Indolența sau mai degrabă obrăznicia afișate de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
domnu’ Cucu doctoru’ șî cum nu mai vine am scos inelu’ din batistî șî mă giucam cu el... Când o vinit șî m-o Întreabat răstit - ci vreu - am scapat inelu’ gios... Țiganca s-a oprit din povestit, privind pe sub sprâncene când la profesor, când la doctorul Cuc... ― Și mai departe ce s-a Întâmplat de a ajuns inelul pe degetul doctorului Cuc? ― Pânî sî mă aplec sî ieu inelu’ di gios, domnu’ doctoru’ Cucu l-o luat șî l-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care atunci când glonțul secera vieți sau ne schilodea, ai stat ascuns după fundul nevestei, strigi la mine ca la un rândaș? Să Îndrăznești să scoți doar un singur cuvânt și... - a scrâșnit Petrică, În timp ce scotea scântei din privirile umbrite de sprâncenele stufoase și bine Înspicate... Călca apăsat!... Poftește! - a fost răspunsul profesorului la bătăile În ușă ale lui Petrică... ― Bine te-am găsit, Nicule, și iartă-mi figura asta de zurbagiu! ― Da’ ce s-a Întâmplat, omule? ― Iaca că tocmai am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tu numai ce ochi o să Manutanță, Nicule. Și fiindcă veni vorba de „Hanul ”, cercetașului facă portarul! Am să-mi compun o figură marțială, de să-l treacă fiorii! ― Și nu te poți plânge că nu ai „recuzită”. Mustăți, slavă Domnului. Sprâncene, cât cuprinde. Privire de vultur, să nu fie de deochi... Iar pălăria de haiduc completează imaginea de vechi cercetaș! ― Să știi că m-ai făcut să mă simt mândru, scumpul meu coleg de școală primară... Ehei! Unde sunt anii aceia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din rusnaci și după vârstă”. „Hopaaa”!!! - Îmi zic eu. „Aista Îi isteț, nu șagă!” Dar Îl Întreb: „Ia spune-mi, cum ai dedus tu astea?” „Păi, cel mai tânăr purta boneta - ca orice tânăr - mai puțin militărește. Mai pe o sprânceană. Și călca cu pas elastic, ca atunci când mergi În sat la fete”... „Vezi, dacă n-ai fost În sat la fete, nu știi mare lucru despre tinerețe” - mi-am zis eu cu admirație față de Undiță. „Acum, Însă, ar cam fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
celor doi implicați În eveniment și este semnat și de ei. Îl puteți cerceta personal - a contraatacat directorul hotărârea securistului, Întinzându-i documentul. Privirea Întrebătoare a profesorului l-a făcut pe director să-i răspundă printr-o anume mișcare a sprâncenelor: „Fii pe pace, profesore, am avut grijă să opresc originalul procesului verbal”. În spatele unei măști a indiferenței, securistul fierbea la gândul că „omul lor” a fost descoperit. A Întins mâna după procesul-verbal oferit spre examinare de către director și a Început
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chirurgicală la care va participa a doua zi. „Multe examene am dat eu, dar să operez cu tati În aceeași echipă n-am făcut-o Încă. Parcă Îl văd: Ascuns În spatele măștii, cu părul de culoarea bonetei trase până deasupra sprâncenelor, dând comenzi scurte”... În dimineața aceea, Despina a ajuns mai devreme la spital. A intrat În salonul pe care Îl conducea și a pus În ordine foile de observație. A urmărit ca infirmierele să facă totul cum trebuie. La ora
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-l avusese ca pacient, în urmă cu vreo doisprezece ani, și pe fiul său Virgil, care fusese internat câteva săptămâni la Colțea pentru niște probleme cu stomacul. Cu doisprezece ani în urmă, domnule Teodorescu, spuneți?... întrebă medicul, înălțându-și puțin sprâncenele. Pe timpul acela mă ascundeam, ca să nu mă aresteze legionarii..., iar câțiva ani mai târziu, la sfârșitul războiului, încă mai încercam să-mi găsesc frații și surorile, prin fostele lagăre naziste... La Colțea lucrez din 1946... Eugen a avut mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ediții dintr-un șir de lucrări lexicografice, între care câte u Webster și un Larousse, de care avea mare nevoie în cercetările sale filologice, și, dacă era cu putință, o mașină de scris cu caractere ebraice. Medicul înălță mirat din sprâncene, promițându-i să facă tot ce era posibil pentru a-i îndeplini și această din urmă dorință. Remarcând că Aronică lipsea, Stelian vru să-l întrebe pe Mișu Leibovici dacă fiul său avea cumva vreo problemă care îl împiedicase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat. Uite ce jucărie mi-a dat..., se lăudă el, luând de pe jos o mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie. Ceasornicarul ridică mirat din sprâncene și întrebă ceva, dar tocmai atunci din locuință se ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că stătea de vorbă cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Carul cu Bere! supralicită Paulică Dobrescu, prezent și el printre invitații lui Stelescu. Dar Victor negă ambele versiuni: Întrebați-o pe Felicia, ea vă poate lumina! Ignoramus, ignorabimus! își repetă fata zicala-i favorită. Unii zâmbiră, alții ridicară nedumeriți din sprâncene. Adică, mai pe românește, la Sfântul Așteaptă! tălmăci Paulică Dobrescu. Bravo, fraților! Am dat-o-n bară!... Că aceste vorbe spuse în doi peri s-ar fi putut să se adeverească cumva, nu-i trecu în acele momente prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Un parfum proaspăt care contrastează în mod plăcut cu mirosul aseptic de spital îi mângâie nările. În fine, reușește să privească chipul ce parcă plutește deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și depărtați unul de altul ! Și sprâncenele parcă ar fi încondeiate. Iar părul, coroana de păr ce îi înconjoară capul, are aceiași culoare cu a părului meu pe care îl vor rade ca să lase țeasta curată ca palma pentru trepanație... Și mai ales ce asemănare cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
uitată de lume. Este desigur un localnic, își spune Dora analizându-l dintr-o privire. Este îmbrăcat într-un cojoc de culoare gri care îi subliniază bine statura suplă și umerii largi, iar pe cap poartă o căciulă îndesată până la sprâncene. Chipul îi este încadrat de o barbă "sare și piper". Străinul își ușurează spatele de un rucsac ce pare destul de greu și fără nici o ezitare se adresează Dorei : Nu este prea multă lume pe-aici, nu-i așa ? Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
discreție, Ciprian scoate, dintr-un loc doar de el știut, încă o fotografie pe care o studiază cu mare atenție. O fetiță subțiratecă, îmbrăcată cu o rochiță modestă de culoare incertă, cu părul legat cu o fundă cam mototolită, cu sprâncenele arcuite deasupra ochilor trași mult înspre tâmple, privește speriată din fotografia îngălbenită de vreme. O găsise, uitată între paginile lui "Robinson Crusoe", pe care reușise să o citească primul după o dispută cu Dragoș care cedase, ca de obicei, impetuozității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]