990 matches
-
vânturile vădesc pe o rochie verde sexul femeii, iar Pubera noapte a mai crescut / în șolduri pe ruini / crepusculare. Tonalitatea versurilor e solemnă, incantatorie, iar, la nivel imagistic, aceasta se întâlnește cu o risipă senzorială, cum Sub umbra unui pom sprinten / doarme fecioara într-un acut halat de simțuri, pe primul plan situându-se olfactivul (dominat, tot sub impuls erotic, de faima subțioarelor ori de fum de busuioc), prin care se acutizează înclinarea spre dionisiac. O vitalitate neobosită răzbate din spațiul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
faptă, bătălia de la Ravenna a fost totuși un exemplu în mic a ceea ce s-ar putea întâmpla; căci aici infanteria spaniolă s-a ciocnit cu batalioanele germane, care au aceeași ordine de bătaie ca și trupele elvețiene. Grație mișcărilor lor sprintene, ca și scuturilor mici și rotunde cu care se apărau, spaniolii au izbutit să se strecoare pe sub sulițele dușmanilor și ar fi putut, cu siguranță, să-i lovească și să-i ucidă pe toți nemții, fără ca aceștia să poată face
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cu chip de săbii?“; „Gândurile încăpeau / anevoios în cuvinte, / iar la plecare, poarta / tre¬buia să rămână deschisă"; „Poate-ntr-o altă viață, dar am mai trecut / Alergând fără griji pe-o ase¬menea stradă, / Desigur, odată, foarte demult, / Soarele, sprinten, se juca prin ogradă." Nostalgiile lui Mihai Hăisan au și ele ca su¬port sinceritatea. El nu minează dorul de melea¬gurile natale, nu se alintă, nu se autosugestionea¬ză. Se exprimă așa cum emoția iese la suprafață din adâncurile ființei
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
să plec - Mai nestatornic sunt ca tine, Dar te aștept în acel loc - Să fii din nou cu mine. Nucul Poate-ntr-o altă viată, dar am mai trecut Alergând fără griji pe asemenea stradă, Desigur, odată, foarte demult, Soarele, sprinten, se juca prin ogradă. Un nuc tânăr se tot ițea După o nouă și falnică poartă, Părea liniștit, dar se zbuciuma - Poate-și dorea și el altă soartă. Astăzi, trec în sens invers pe stradă, Iar nucul se-apleacă blând
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
dar gândul că pe aici or fi pășind cândva și cei doi mari și nedespărțiți prieteni - Eminescu și Creangă - în drumul lor către “Hanul Trei Sarmale” sau spre crâșma “La Doi Peri”, îmi încălzește sufletul și pasul îmi devine mai sprinten... După o asemenea drumeție, somnul a venit cu pas grăbit și, luându-mă în brațe, nu m-a slăbit până în zorii zilei... Un vis m-a purtat spre locurile de unde așteptam vești cu sufletul la gură... Nu după multă vreme
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
durată a zilei de post, de prospețimea și ușurința corpului, vom resimți, mai ales la începutul zilei, senzații de disconfort, mai ales în zona abdominală, greutate în mișcări, lentoare în gândire etc. Atunci când seara mâncăm ușor, dimineața corpul este vioi, sprinten, mișcările sunt mai rapide și mai precise, gândurile mai ușor de controlat și ne vom realiza toate activitățile în forță, siguri pe noi, cu o stare de bună dispoziție molipsitoare. SINTEZA REGULILOR PENTRU ZIUA DE POST: durata postului este de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
stropite cu puncte negre . Greierele speriat repetă-ntruna : -Unde mi-e chitara, că n-o văd? Aricelul, în căsuța din pădure, împinge ușa și trage zăvorul ca nu cumva ploaia să intre în căsuță să-i ude covorașul. Lăcusta aterizează sprintenă pe-o frunză să-și scuture picăturile de ploaie de pe fustă. Dar vai, se oprește speriată când observă că fustița e agățată într-un scai! -Vai, ce mă fac, o să-mi rup fustița! Dar o ajută panseluța să-și descâlcescă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
destul de zelos și nu cânta cu destulă pasiune, îl lovea peste mână cu o nuia. Imediat, cântecul izbucnea cu o energie sporită. Era și mai trist, mai tulbure și mai înfricoșător. Iar cobra simțea parcă schimbarea. Devenea și ea mai sprintenă, mai mlădioasă și mai docilă. Îmblânzitorii păreau membri ai unei secte exotice, organizată după reguli aspre, necruțătoare, ca în toate ordinele oculte bazate pe supunere oarbă și fanatism. Mi-a trecut prin minte un șir întreg de presupuneri; că erau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-avea de ce să-mi pară rău: prelungeam întîlnirea cu o oră în plus. Mihaela arăta tot timpul o veselie și o exuberanță aproape neobișnuită. Parcă adunase toată primăvara în ea. Vorbea însuflețit, râdea zglobiu de toate lucrurile, se agăța sprintenă de crengi, alerga pe alei și făcea o mulțime de ștrengării fermecătoare. Părea o Mihaela nouă cu însușiri noi, care n-avea nici o asemănare cu cealaltă pe care o cunoscusem până atunci. ― Știi, Aimée, că mă mut? ― A! slobozi ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de această întîmplare: era cea dintâi dovadă a iubirii ei. Într-o duminică însorită, pe când prânzeam cu Mihaela în camera mea, ne-am pomenit cu o păsărică zburind deasupra capetelor noastre. Intrase pe fereastra larg deschisă și, după câteva evoluții sprintene, poposi pe rama unui tablou. ― Uite, o ciocârlie, strigă Mihaela plăcut surprinsă, gata să bată din palme, dar paralizând gestul ca să nu sperie pasărea. ― Nu-i ciocârlie, i-am spus, cred că e cinteză. ― Ce drăguț din partea ei că ne-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Toată ziua următoare am fost într-o stare sufletească deosebită. Nutream convingerea certă că trăisem un eveniment hotărî-tor, de care trebuia să atârne soarta mea. (Și câtă dreptate aveam!) Mă simțeam altul, cu alte gânduri, cu alte însușiri. Eram mai sprinten, mai încrezător, mai îndrăzneț, mai mândru. Parcă ieșisem din existența mea și intrasem într-alta nouă. Și odată cu mine, toată lumea avea altă înfățișare. Întreținusem multe legături cu femei. În toate avusesem numai obiectul, fără corespondență cu dragostea. Poate de aceea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
încă de la ora cinci și mă plimbam de-a lungul peroanelor trăgând în piept aerul rece al dimineții. Soarele abia răsărise; nu se vedea din cauza acoperișurilor înalte, dar prezența lui o simțiseră toți călătorii care forfoteau prin gară: arătau mai sprinteni și mai voioși. După puțin timp se ivi și Mihaela, grăbită, cu o valiză în mână. Era surâzătoare, fragedă și radia atâta viață și bucurie, încît un bolnav s-ar fi însănătoșit stând numai în preajma ei. M-am mirat văzînd-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prin însuși rostul funcțiunii, pentru că se află în serviciu comandat, slujind acelui uriaș inconștient unde se fermentează orice gând și faptă, unde se face legătura cu morții și, pe deasupra lor, ou însăși soarta omenească. Dacă inteligența mea se dovedea mai sprintenă, aș fi avut la timp aceste date. Mi-aș fi luat măsuri de apărare, n-aș fi rămas descoperit ca acum. Drama începe de acolo că n-am izbutit să mă cunosc decât atunci când era prea târziu. N-am știut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
câini o dragoste veche și credincioasă. Îi iubesc pentru că ei iartă întotdeauna. Am chemat câinele care ezita, vizibil cucerit, dând din coadă cu entuziasm, la câțiva pași în fața mea. Chiar atunci, un tânăr soldat german a trecut pe lângă mine, călcând sprinten. Ajuns în dreptul câinelui, l-a mângâiat pe cap. Fără să șovăie, animalul s-a luat după el, cu același entuziasm, și amândoi s-au pierdut în depărtare. Ciuda și furia pe care le-am simțit împotriva soldatului neamț mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
este adunat. A venit și mitropolitul. Toți privesc spre ușa mare, care chiar în acea clipă se deschide larg, iar ușierul anunță cu glas înalt: Sosește măria sa Alexandru voievod! Privesc înmărmurit. În lumina tăiată de cadrul ușii apare măreț - călcând sprinten ca un tânăr - vodă! Bun găsit, preasfințite, și boieri dumneavoastră! salută domnul. Să trăiești mărite doamne - au răspuns boierii. Eu caut să rămân cât mai în umbră, însă mi se pare că vodă m-a descoperit...O părere doar. Să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a ne bucura sufletul. Nu după multă vreme, tot alunul era o alergătură de veverițe, când sus, când jos...Se opreau din când în când, parcă pentru a ne întreba: „Ei, vă place sau...?” Și iar luau de la capăt jocul sprinten. Frumusețea saltului lor de pe o creangă pe alta, ba chiar de pe un copac pe altul m-a prins cu totul...Din când în când, îl furam cu coada ochiului pe bătrân. El le privea zâmbind cu atâta drag de ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
uită lung la Lina, apoi întoarse o privire de profil spre Rim, care surâdea satisfăcut - surâs palid întins pe buze pîiiite. Lina ridică de jos mosorul imnenitent, roșie-vînătă, și explică foarte inexpiicit: - E Lică! Era Lică fără de greș! Acum trecea sprinten strada, aruncind ochii împrejur. Se auzi apoi lângă zid un murmur vag de voci, și pe urmă nimic. Mai protocolar, doctorul Rim făcu prezintările in lipsă: - Domnișoara Sia Petrescu - zise, mângâind cuvintele - nepoata noastră! . . . fiica unică a simpaticului văr Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
jos la colțuri ca pentru o silă permanentă. înaltă cit și ci, trunehioasă, oblă de la umeri la șolduri, cu mâni și picioare mari de caro se jena, nici nu părea tânără, deși avea numai 19 ani. Alături de ea, Lică, subțirel, sprinten, cu figura plăcută, cu ochii vioi de veveriță, părul negru din care se lăsa o buclă mare pe frunte, cu mâinile și picioarele mici și subțiri și dinții albi mărunți, avea aerul unui țingău. Venea pe la Sia în fiecare seară
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Cmd începuse a vorbi și înțelege, îi da câte o replică monosilabică și Lică trecuse tot nesupărat de la forma de monolog la cea de dialog. Cam grea, ce e drept, de limbă ca și de picioare, alături de Lică, așa de sprinten, Sia se târa ca să nu ră-mînă înapoi. Mâinile subțiri a!e lui Lică ii zdrobeau fără voie pumnul trăgînd-o. De la pumnul lui nervos, încleștat pe al ei, învățase sentimentul de comandă, mai mult decât din bătăile pe care le lua
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și Ada și el erau hotărâți ca raporturile cu prințul să fie cât mai rare. Pe Maxențiu însă îl amăgise cuvintele Adei: "Te va consulta!". Maxențiu avea și el singura dorință să nu mai aibă în fața ochilor pe acel țingău sprinten, sănătos, și era trudit acum de ide-ea că va avea mereu de-a face cu el. Un nou canon se isca în biata lui viață. Dar nu avu timp să-și mestece amărăciunea. Răul lui acum nu mai era acolo
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
defel lirică. Gândurile e: practice erau totuși, în felul lor, gânduri amoroase pentru Lică. In dreptul scării se opriră: - Nu pot primi postul! spuse Lică scurt, cu piciorul pus pe întîia treaptă. li sărută mâna grăbit și cu pasul lui sprinten scoborî scara în fugă. Ce însemna refuzul lui? Ada se roși de mânie și de părere de rău. Abia prins, mierloiul scăpa. De ce? In adevăr, de ce? Simțise Lică că e vorba de robie, ceea ce nu putea suferi? Avusese cumva vreun
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
concetățenie cu Lică. Cunoștea pe Braim croitorul, cafeneaua Jigal și grădina publică. Uneori Lică îsi scotea vestonul și încerca vreunul abia terminat, croit după ultima modă. Băiat bine făcut, îi sta bine, deși îl schimba mult. Deprins cu aspectul lui sprinten, desenul nou al trupului i se părea curios acolo, în oglinzile mobile. Ca și Ada deunăzi, admira acolo pe domnul acela grav, care de profil îi părea străin si îsi recunoștea cu plăcere, din față, capul cu micn freză pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acum nepermis de târziu. Cum se spune că niciodată nu e prea târziu, cu această scuză caut să vă răspund abia acum. Vă mulțumesc mult pentru aprecierile elogioase pe care le faceți la adresa scrisului meu, dar, după modul elegant și sprinten al exprimării dvs. bănuiesc că și dvs. aveți toate elementele necesare pentru a vă exprima, prin scris, cu vădite calități de stil și imagini și tocmai de aceea v-aș ruga să lăsați modestia la o parte și să nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
oameni ai scrisului care, citind primul meu volum, m-au încurajat și în felul acesta și-a făcut apariția și lansarea din 24 august a.c. Aprecierea generală a scrisului meu a fost favorabilă, însă aprecierile dvs. pornite dintr-o minte sprintenă și o inimă și suflet sensibile la frumos, mă fac să cred că-mi atribuiți unele aprecieri ieșite din comunul obișnuit. Eu încă nu am și nu voi manifesta veleități de scriitor, socotind că cele două volume sunt doar un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și-n satisfacții, clipele faste, pe care le petreceau, din viața lor. Că i se dusese vestea, pentru modul în care impărțea bucuria și fericirea, nu mai este necesar să vorbesc, acest fapt fiind, după cum lesne intuiți,înțeles de la sine. Sprinten la mers, totdeauna cu o glumă în colțul buzelor, căreiaîi dădea drumul, ca unui porumbel de aur,scăpat din cușcă, era un alt element care-i făcea viața luminoasă. Și, oarecum, ceva mai ușor de trăit. Locuia spre marginea de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]