692 matches
-
fie definit prin esență ca rasist, rasismul Îi este atribuit ca o natură ce-i e proprie și ca o murdărie. Fapt ilustrat de proiectarea frecventă asupra presupușilor rasiști a unor categorii de acuzații lansate de subiecții rasiști Înșiși („Negrotei spurcat!”, „Jidan mizerabil!” etc.), Întoarse Împotriva lor: „Rasist mizerabil!”, „Neam de rasist!” etc. În plus, un anumit număr de critici care au apărut În cursul anilor ’50 la adresa modelului „personalității autoritare” au demonstrat că Adorno și colaboratorii săi au stabilit În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la acea denigrare a lui Dostoievski pe care o împărțeam cu inconștiență acum câteva luni. Dragă Vasile, nu știu dacă mai vreau așa ceva. Scrisorile astea au devenit un soi de refugiu pe care nu-mi mai dă mâna să-l spurc jucându-mă de-a tânărul contestatar Ăfie că nu aș face altceva decât să mă hrănesc din umbra critică a lui Nabokov, fie că - prin absurd - aș aduce argumente ținând strict de personalitatea mea de cititor). Până la a argumenta ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
loc nervii și punga și să se întoarcă să refilmeze totul. Totuși, Dan Alexe are empatia antropologului care tinde să se identifice cu subiectul, să se topească în peisajul acestuia. El s-a împrietenit cu amândoi evreii, care, altfel, se spurcă de câte ori au ocazia în ograda sinagogii pe care o împart. Cumva, Dan Alexe e acceptat de amândoi și le servește de element de legătură. Umanitatea acestui film, de multe ori violent prin capetele de cocoși tăiați în plan apropiat, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Dorohoi muzeul etnografic, nepoata mi-o iau în brațe cît este de adormită, Movileni Trei Gări singura comună rurală cu trei gări și emigrația n-a fost excesivă, proximitatea municipiului, aștept și acum la cîntece de linie ferată, m-am spurcat la limbaje mai expresive decît vorbirea și i-o ișît înaintea lui, Costică că nu știu ce, ca să-i facă morală! că nu știu cum! iazul în stuf, ochii închiși, bătrîna ta cît știe, cît mai veghează, omul se cunoaște, nu-i trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
frumosul rîuleț Nicolina. Asta nu înseamnă că cei care aruncă mizeriile în Bahlui sînt mai simțiți. Nu, toți sînt niște nesimțiți. Deci în pîrîul ăsta nenorocit, cu un firișor de apă cît două creioane, se arunca tot ce este mai spurcat pe pămîntul ăsta, atît de tolerant cu nesimțiții. Spun tolerant, pentru că, în mod firesc, dacă pămîntul ar fi după mintea mea, ar trebui să crape exact sub picioarele nesimțiților și... gogîlț, să-i înghită. Revin la pîrîul ăsta pîrlit, numit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ființe, care Însă nici n’o agresează. Ce-i oferim Însă, altceva decât o continuă agresiune? În care copilul obraznic care e omul face poznă după poznă: mânzgâlește casa, Îi sparge geamurile și cojește pereții, Îi dă foc acoperișului, Îi spurcă fântâna și-i astupă șanțul de la drum, Își schilodește ba chiar omoară frații. Ce Înseamnă fiecare poznă? Nici măcar nu le-am amintit pe toate... Ce Înseamnă gunoaiele lăsate În urmă, decât mânzgâlire? Dar defrișarea decât că odaia devine răscrucea vânturilor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se îngroapă un rând de haine de-ale copilului. Pe deasupra se pun cărbuni stinși, tămâie, usturoi și un cuțitaș. Copilul nu va mai visa urât, nu va mai tresări în somn, nu se va mai speria fără motiv. Spurcat. De spurcat, copilului mic i se face scăldătoare cu burete de «Lingura frumoaselor», flori din vrâsta miresei și un ban de argint, ca să se facă curat ca argintul. În scăldătoare se pun uneori și bujori de munte. Alt leac, se unge copilul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
o citea, măcar să-l tai. Unde nu putea descurca, apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la glasuri. Buchilat ! Striga popa din altar. Aud, părinte. Prochimen glas al șaptelea [...]. Eei ! Părinte ! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu ! Apoi zău nu se cade! Taci, că te rup, zicea părintele cu o apostolicească liniște. Însă postul onorific de palamar îl ocupa onorabilul domn Nicodim Parpalac. Băiet cu multă ambiție, fecior de popă, cam prostuț, nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că nu ai făcut bine ? Doamne, tu dă-le minte și fă-i să se gândească, Ca floarea pe pământ copiii să se-nmulțească, Lumea să stăpânească cu gândul lor curat, Nu ca să-ți fie silă, de cel ce e spurcat. Că de-aceea a lăsat, Domnul pe pământ Femeia și bărbatul, să zburde copilașii Cum Domnul i-a menit. Dar a întors credința oamenii cei spurcați, Să nu aibe femeie, să nu aibe bărbat Nu știe ea să fie, la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la recepții! Merg pe șantier. Asta mi-i funcția! Trebuia s-o vezi și să-mi reproșezi la început. Acum... Corina se mai domolea. Și glumea: Lasă, Bițule, nu pune la inimă vorba mea. Îți par, cumva, rea? Așa-i spurcată la gură și maică-mea. Dar, în realitate, Coana Zitta e pâinea lui Dumnezeu. Nu-s altfel nici eu. Că știi, așchia nu sare departe de trunchi. Te-ai supărat...? Vai de mine și de mine, dragă "șefule"...! Iartă-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
furat, spuse celălalt, și spunea asta pentru a patra oară de când intrasem În curte. Cine dracu’ ai zice că ți-o ia la preț de depozit? Nu ne scoatem nici motorina, și nu mai spun că dacă ne găsește fun spurcat de la circulație și cu doi saci În benă, ăsta-i caz de pușcărie... Și povestea asta o mai auzisem, tot drumul din Bucureștii Noi până aici ne pisaseră cu ea, dar acum păreau dintr-o dată hotărâți s-o țină așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și scoate un pachet de Mărășești. Puțină pâine și puțină fiertură ne-ar mai lipsi ca să fim un popor definitiv stăpân În țarcul lui. Dar merge și așa. Merge ca unsă. Am scăpat Întregi de dușmanii noștri, din ghearele lor spurcate cu care nu vor conteni să scurme și să mănânce căcat din acest loc de verdeață și răcoare. Noi suntem poporu’, Pepino, iar de-acum suntem la adăpost. Nimeni nu ne mai omoară, eh, ți-ai rupt cămașa de pe tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vândut visului vostru de aur. Familiile și slujbele voastre și bucatele de pe masa voastră, pe toate le-ați mozolit și le-ați otrăvit! V-ați vândut părinții și copiii și tot neamul, jeguri nemernice, și ați zbierat cu gurile voastre spurcate pe toate drumurile și potecile, poporul și poporul și poporul. Ce-ați făcut cu poporu’? L-ați mâncat cu tot cu cetate! Asta ați făcut cu vorbele voastre care ucid, asasinilor! N-am să Încetez nici În mormânt să-i arăt cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
multă sete din țigară. Soțiile par a fi mult mai disciplinate. Nu ies din rând, nu fumează, nu fac neîncetate deplasări după cafea. Ba, mai mult, își ceartă soții : „Cum ai să o atingi tu pe Sfânta cu buzele alea spurcate de țigară”, spune mustrător una dintre ele. Bărbații nu răspund nimic, doar că încetează să mai glumească. Obsesia aceasta a spurcăciunii, a întinării sacrului am întâlnit-o mai târziu și la o vânzătoare ambulantă de batiste și lenjerie de corp
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
canoanele. Se mai făceau abateri. De exemplu, și eu, și tata eram mari mâncători de „porcării” - nu În sensul rău al cuvântului, ci pur și simplu alimentele obținute de la porc. Ele se mâncau pe hârtie, nu pe farfurie, ca să nu spurci farfuria. Se mâncau pe hârtia aia care nu se strică la grăsime, În care se dădea la prăvălie Împachetată. Se mâncau În casă, dar nu cu tacâmurile cu care mâncam noi: se mâncau cu briceagul lui tata. Existau niște abateri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
el de ce era, nu îndrăznea să-i zică ceva. Însă trebuie să fim de acord cu îndeplinirea normelor igienico-sanitare, să nu fie puse în vânzare produse care pun în pericol sănătatea și viața oamenilor. Trebuie alungați din piețe cei care spurcă oamenii cu murdăria lor; pentru aceștia să se cânte imnul „Spală-te române!”. Sub acest aspect nu le putem reproșa nimic europenilor, mai ales că la noi impozit pe apă nu se plătește. Chiar Cincinat Pavelescu, epigramistul, într-o perioadă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
17 ani guvernează România, s-au îmbogățit sărăcindu-i pe cei care i-au ales. Acum așteaptă să intre și în Parlamentul European ca să aducă deservicii României, țara care le-a fost oferită generos și care nu merită să fie spurcată, subminată, terfelită și dezbinată de cei cărora le umblă prin cap fantasmele hungarismului. Îmi fac datoria și le spun oamenilor politici români să se țină bine în șaua motocicletei, să nu se culce pe-o ureche pe axa Constanța ă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
În materie de comportament, nu te poți lua după neam, după cum te-ai născut, în purpură sau în bordei. Problema nobleței nu ține exclusiv de sângele albastru. Te poți naște în glod și înnobilezi glodul, te naști în purpură și spurci lumea. Chiar dacă strămoșii tăi au stat în sapă și s-au uitat cât de lungă e moșia boierească, nu trebuie să rămâi un necioplit, te poți cizela, că și noblețea se învață și când vine de pe coada sapei. Și ca să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
audă pe tovarășu’ (de teamă maică-sa n-a mai băgat fierul de călcat în priză și s-a dus băiatul cu pantalonii necălcați la școală), noi să nu-i mai vedem și să nu-i mai auzim cum se spurcă între ei. Cu ce am putea asemăna această politică de aruncat decibeli în urechile adversarului? Cu o discotecă în care muzica amplificată la maximum îi determină pe amatorii de distracție să răcnească unul la altul, ca să se poată auzi și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
când se ia câte-o măsură/lumea-njură”, înjură chiar și dacă vrei sau chiar îi faci un bine, înjură așa, din obișnuință, din plictis, din criză, din toate, fără alegere, de mamă, de Dumnezeu, de biserică (ce popor religios!), spurcă și împroașcă cu lăturile unui limbaj buruienos fără nici un motiv, din plăcerea de ași procura o satisfacție facilă,, numai să te vadă terfelit, mototolit, minimalizat, ca să-ți treacă cheful de-a mai încerca să faci ceva, cât de cât, pentru
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și păcii. Sub masca datoriei față de patrie și îndeplinirea obligațiilor față de aliați, li se ascunde „calitatea” de mercenari (ei, care semnează un act, știu bine în ce situație se află) trimiși să moară în locul altora care se consideră predestinați să spurce lumea cu gloanțe. Oricât de frumos ar fi ambalajul în care este prezentată suma idealurilor nobile ale sacrificiului de sine, spiritul de jertfă față de patrie, respectarea cuvântului dat etc., tot nu merită să-ți dai viața pentru două turnuri gemene
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și ai tăi, însă deocamdată....” Dacă voi, cei tineri, veți avea curiozitatea să luați și să răsfoiți autobiografiile făcute pentru sectorul „Cadre”, prezent peste tot, de cei care își zic acum anticomuniști, veți avea surpriza să aflați că indivizii care spurcă acum în stânga și în dreapta, scriau cu mâna proprie, că se trag din țărani săraci, exploatați la sânge de regimul burghezo-moșieresc, că sunt devotați clasei muncitoare, că se angajează să „traducă” în practică politica înțeleaptă a partidului și altele și altele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
scrie istoria! M-am întrebat mereu cum de-a fost posibil să apară, deși nu trebuie să ne mirăm că a apărut, în popor, constatarea asta: „Copilul de om sărac, este pui de drac”, îți faci milă și el te spurcă. S-a scris și se mai scrie despre ce-a însemnat represiunea comunistă de către cei care au stat prin închisori, au fost bătuți, înjosiți, înfometați, puși la munci grele, urmăriți și suspectați mereu după eliberare, dacă au apucat-o. Am
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
sau primar, sau altceva în care lumea votantă te-a ales, cum te-a ales, rămâi acolo, bătut în cuiele unui sistem prost croit. Adică cum? Faci toate blăstămățiile, îți bați joc, îți faci cheful, calci în picioare toate angajamentele, spurci și ofilești tot pe unde calci și, culmea, rămâi în funcție hlizind ca tontu’, că uite, bă, voi ăștia, nu aveți ce să-mi faceți. Pe tine alesule, ar trebui să te intereseze că ai scăzut, din câtă gogoașă umflată
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
O mărturisire recentă a lui David Kaufman pune în evidență această acțiune nefastă în lume. Ea este conținută în niște scrisori adresate unui legionar, Traian Popescu: „Mai bine să mai țină regimul comunist încă o sută de ani, decât să spurcați pământul României vreodată cu ultimele fosile ce mai supraviețuiesc pe ici, pe colo. De noi nu ați scăpat și nu veți scăpa niciodată deoarece tot noi conducem America și toată lumea. * A două mărturisire deconspiră nu numai acțiunea, dar și agresivitatea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]