5,409 matches
-
băgat de seamă că, În mod curios, se liniștise, iar capul Îi devenise limpede dintr odată. Respirația i se potolise, abia dacă i se mai auzea. Nu-și dădea deloc seama de ce nu fusese mișcat mai puternic la auzul celor spuse, toate acelea nu-i păruseră o dezvăluire, ci mai de grabă un fel de confirmare a unor lucruri pe care le cunoștea dinainte. Îl stingherea faptul că se simțise Îndeosebi ușurat de toate acele vești, nu tulburat. — Apoi s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un câine, iar el a observat că avea ceva Încarnat În pulpă, o schijă din care nu se mai vedea decât vârful, restul fusese acoperit de piele. Peste toate astea, Din dăduse din gură fără ncetare, gesticulând ca să-și Întărească spusele, din ce În ce mai nervos, cu vocea tot mai răgușită din cauza competiției cu hărmălaia străzii. Fusese Întruna În starea asta de agitație, Încă de când venise În zori acasă la Margaret care, după spusele lui, Îl sunase să-l roage să se ocupe de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Din dăduse din gură fără ncetare, gesticulând ca să-și Întărească spusele, din ce În ce mai nervos, cu vocea tot mai răgușită din cauza competiției cu hărmălaia străzii. Fusese Întruna În starea asta de agitație, Încă de când venise În zori acasă la Margaret care, după spusele lui, Îl sunase să-l roage să se ocupe de Adam. Părea mulțumit că-l găsise singur. — Dar nu ne-am simți noi mai bine rămânând aici? protestase Adam. Margaret mi-a lăsat un bilet În care zicea să nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui a părut foarte zgomotos În tăcerea nenaturală din jur. — De câte ori am mai auzit noi asta? i-a suflat lui Adam la ureche. Instinctiv, Adam s-a Îndepărtat de răsuflarea lui acră și fierbinte. În acele câteva clipe, pierduse șirul spuselor, așa că și lui i s-a părut că Din ar face mai bine să tacă. — ...Revoluția Indoneziană a devenit un vulcan care scuipă foc În sprijinul luptei duse de omenire pentru construirea unei lumi noi, o lume din care să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înecat și s-a pus pe tușit. — șșștt! Karl a ridicat un deget la buze și a privit-o Încruntat, cu o expresie de severitate teatrală. Erau conduși de-a lungul casei unui artist renumit, un neamț flamboaiant atras, după spusele mamei lui Margaret, de papagali și de băieți. Iar asta, ah, asta, spre rușinea mea, reprezintă umila mea Încercare de a surprinde spiritul insulei Bali, a spus acela, arătând o guașă cu inevitabilele orezării În terase, peste care plutea un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a Întors spre Margaret, nu le vezi. Dar acum, În lunga toamnă a vieții, pot să apreciez toată fericirea, ba chiar și disperările care au dat culoare zilelor mele. A fluturat o mână spre tablou, ca și cum acesta Îi exemplifica spusele. De Îndată ce au plecat, Margaret s-a topit Într-un râs isteric. Cor pul i se cutremura de simpla plăcere a hohotelor zgomotoase, cu ochii plini de lacrimi. Karl i-a pus un braț În jurul umerilor, ea i-a simțit plăcuta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gândea la Adam, așa că a Încercat să și-l scoată din minte. În schimb se străduia să vorbească pe cât Îi era cu putință de calm, să nu ridice vocea și nici să se miște În vreun fel ca să-și Întărească spusele. Nu merita osteneala. Glasul Îi suna obosit și Își dădea seama cât poate fi de șleampătă, și mai stătea și așa de stângaci pe scaunul ăla incomod din biroul lui Mick. Ar fi vrut să-i povestească despre furia populației
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul molcom al ziarului, răsfoit de Alexe alene... Trebuie să plec, anunță Carmina și se uită la ceas pentru a-și întări spusele. El făcu un gest aproape nepoliticos cu mâna, mă, n-au rost justificările, parcă ar fi spus, du-te, ce mai, fără să se urnească din loc, apoi, în timp ce femeia își închidea poșeta, o privi câteva secunde cu ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără micșorarea tonalității până la dispariția subită a vocii, ca, după ce respira odată, să-și regăsească suflul. Dar până să-și revină, ceilalți din jur îi luau cuvântul, ideea i se frângea și suferea la gândul că oamenii nu sesizaseră importanța spuselor ei. Noile cunoștințe acumulate masiv din lecturi, în loc să se ordoneze, rămâneau în dispersie, refuzau să descifreze mecanismul complex al asociațiilor și asta o deruta, o umplea de nesiguranță. Atunci când începea să vorbească, starea de tensiune, instalată brusc, producea o invazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ar putea fi altfel decât este oricâte eforturi ar face. Nu domnule, nu este posibil să faci dintr-un ins oarecare un obiect tabu, intangibil când are atâtea părți moi, teribil de ușor de înțepat. Oho! glăsui și Nina, întărind spusele profesorului. Amicul nostru nutrește suspect de multă înțelegere pentru oameni ca ăștia. Mai că-ți vine să întrebi dacă nu țintește undeva atunci când îl apără cu atâta aplomb! Ori poate crede că e suficient să scrii. Să scrii și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcute să îndepărteze un eventual pericol, fie prin imprecizia cuvintelor parate de la unul la altul într-un joc amuzant pentru ei. Ai să-l descoperi singură, o asigură în cele din urmă Alexe și ochii lui clar-albaștri parcă îi întăreau spusele. Altfel n-ar avea nici un farmec, întări și soția. Pe urmă Alexe își încrucișă pe piept brațele, împinse buza de jos în față și rămase mut. Contempla răbdător încăperea. Nina și ea, după ce-l cercetă atentă de câteva ori, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nesiguranță, o slăbire generală a organismului. Se afla încă sub dominația lui Alexe și a Ninei. Câteva minute, în timp ce-i asculta vorbind când pe unul când pe altul, avu impresia că totul este clar, n-avea decât să creadă în spusele lor și totul se va rezolva dar acum, rămasă din nou singură, își dădu seama că, de fapt, nu se schimbase nimic cu ea, absolut nimic, era tot ca frunza în vânt și nu știa încotro s-o pornească. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
una pe alta. Purtarea lui Alexe irita, stârnea orgolii, când discuția ajungea către o tensiune paroxistică, Alexe se tempera dintr-odată, își controla sarcasmele, se retrăgea puțin câte puțin de pe poziții, cu bună știință, ceda, accepta pe ici pe colo spusele celuilalt. Din colțul ei Nina savura această înfrângere simulată, ochii ei aruncau fulgere vesele, își freca palmele de mulțumire, mai strecura câte o șopârlă, aparent imparțială, de dragul diversiunii, de obicei oaspetele o lua de bună, se agăța ca înecatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întoarce spatele dar deja în vorbele lui exista o notă de fals. Am să constat pe pielea mea, își spuse în gând bărbatul, în timp ce autobuzul sălta de-a lungul șoselei, am să văd dacă fata asta îi va relata profesorului spusele mele. Ce mi-o fi venit? Plictiseală, m-a luat gura pe dinainte, asta-i. I-ar părea rău să se strice relațiile dintre el ți Alexe. Chiar dacă nu-i împărtășea convingerile, vorbele lui Alexe îl puneau pe gânduri, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
limpezime extraordinară, piesă cu piesă, întreg angrenajul gândirii profesorului ședea la vedere îngrozitor de simplu, de-a dreptul insultător, descifrabil și pentru un orb. Și ea, cea care ascultase pe la colțuri vorbele profesorului de sport, încărcate de amărăciunea propriei neputințe ori spusele binevoitoare, ironice, pline de tăgadă ale inginerului Marcu. Era ca un fel de explozie, o iluminare bruscă, era copleșită, da, da, copleșită. Încurajat de lipsa obstacolelor ce ar fi putut sta în calea raționamentelor sale, Alexe se înflăcără și conform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
silueta neclară a unui bărbat îmbrăcat în pijama. O ușă se deschise și se închise la loc. Pe urmă se făcu iar liniște. Nu-i fericită, domnișoară, îi spuse Sidonia și aplecă de mai multe ori bărbia pentru a întări spusele, o fericire vine așa, de-a valma, n-are nevoie de poze. Știi, am fost mai demult la o prietenă, o cunosc de la școala generală, fiul său e plecat în America și de acolo îi trimite mereu poze color, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu era singură. Ovidiu însă părea a fi cu gândurile aiurea, total dezinteresat, așa cum ședea așezat comod pe scaun, picior peste picior, cu pantalonul lui albastru călcat la dungă, abia dacă prindea din zbor câte o vorbă și corela rareori spusele ca să-și poată face și el o idee despre ce anume se discută. Desigur că s-ar fi arătat mult mai vioi dacă s-ar fi anunțat că tratativele luaseră sfârșit și puteau imediat pleca. Doamne, Dumnezeule! murmură Carmina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să dea binețe și dânsul să întrebe: Aveți, fraților, autorizație, că și săriră cu gura. Poftiți domnule inspector înăuntru, poftiți! Ați cam încurcat-o zise Viorel sec, îmi umplu chitanțierul cu amenzi, da, da. Lăsa însă din tonul glumeț al spuselor lui să se înțeleagă că, totuși se mai putea discuta. Băieților, firește, nu le scăpă una ca asta: Cum să nu, domnul... A urmat o tatonare reciprocă în care vreme ițele se urzeau. Așezați la masă, în bucătărie, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spuse, pe urmă conștientul îi tradusese cuvânt cu cuvânt comunicarea Carminei, echivala cu o gonire, ce ciudat, nu și-ar fi putut imagina o asemenea întorsătură! Nu greșise cu nimic, era convinsă de asta și totuși...Pe urmă sesiză că spusele Carminei însemnau de fapt o competiție și ea plecase cu inima strânsă, în hol, se sărutaseră pe obraji, erau amândouă ceremonioase. Ne vedem peste un an, murmurase Fana și plecase convinsă că anul va trece cu folos pentru ea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sens era cât se poate de clar. Fanny îi aruncă o privire, îmboldita pe neașteptate de curiozitate. Lui Eleanor, care continuă să fiarbă în suc propriu, neizbutind să-și domolească furia, acest lucru îi scăpa. Nu sunteți de acord cu spusele lui? o întreba Fanny. — Am petrecut prea multe ceasuri încercând să-i refac încrederea în el. Fanny își deschise reportofonul pe furiș și rămase cu el în mână. — Păi, zise ea într-o doară, Virginia Woolf spune undeva că partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vădite ale inculpatului pentru acțiuni contrare, propun pedepsirea acestuia. Fiind minor, pedeapsa cu închisoarea este exclusă, dar consider că înscrierea într-o școală de reeducare ar fi binevenită. Președintele: Mulțumesc, are cuvântul apărarea! Avocatul apărării: Onorată instanță, fără a infirma spuse-le colegului meu, sunt de acord că faptele pârâtului constituie culpe puse sub acuzare juridică. Eu nu contest faptul în sine, nici modul expunerilor, ci mă declar întru totul ostil modului în care au fost administrate probele de către acuzare. S-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la Transmisiuni două luni și fuma pipă. Purta o barbă rară de seminarist și parcă se gârbovise. În buzunarul stâng al cămășii sale kaki cu inscripția „Air Force Small” ținea un carnețel Înnegrit de transpirație În care Își scria scenariile. După spusele sale avea cinci „mari” gata. O operă deja constituită la doar douăzeci și cinci de ani. Pe domnul Moduna Îl trata cu Îngăduință sau cu o blândă cruzime și pentru că lucra la Difuzarea filmelor, secția „afișare”. Între ei se instalase o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Era ca un copac noduros cu crengile tăiate pe o alee cu tei Înfloriți. Înțelegea că ceea ce vedea era chiar golul. Un gol pe care o mână nevăzută Îl colora după plac. Forma astfel obținută se chema destin. Ea confirma spusele bătrânului Șildan, care sunau așa: Destinul nostru, dragilor, este Golul, Neantul, Neființa! Nu Îl contrazicea nimeni. Preotul Căpâlneanu, bunăoară, era aproape surd. Pe deasupra Îl admira necondiționat pe Inocențiu. Doctorul Stâncă zâmbea superior În fața oricăror pretenții filozofarde, iar Învățătorul Tabără nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ilegalist, În partid. Doamna Irina Stein În puterile curative ale oțetului de mere. Mirela Strâmbu În rostopască. Sanda Tertulian În Dumnezeu. Elly Cazan În soțul ei, mort În Siberia. Ingrid Vlahovici În Laczi Kutassy, fotbalist elegant, dar cam curvaș, după spusele ei. Dumitra Rațiu În semne. Salvia Dănilă În lungimea propriilor sale picioare. Tamara Urdă În cincinalul În patru ani și jumătate. Dana Răduță În promisiuni de orice fel. Roxana Bradu În coitus interruptus. Cerasela Stan În Joan Baez, Bob Marley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și de coniac, și cam atât. Doi din cei trei chelneri aduși de domnul Brândușă se ocupau de debarasare, În timp ce al treilea făcea poze bosului cu un polaroid În dreptul fiecărui tablou din mica sa pinacotecă. Singur, fără Zorela, Întrucât, după spusele patronului, ea nu era obiect de colecție, adică nu avea cotă pe piața operelor de artă. Deocamdată. Carevasăzică așa, zise ea, fără să pară În vreun fel vexată. Ea ar fi putut intra de câțiva ani pe piața asta. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]