10,864 matches
-
că a costruit un gard pe linia țevilor fără a le scoate din pământ și nu s-a abătut de la hotarul stabilit de tatăl său și G. Gh.. El nu a făcut altceva decât a legat planșele din scândură pe stâlpii de beton, care au fost fixați de tatăl său pe hotar În martie 2010. Ca urmare a plângerii formulate de petent la locul faptei s-a efectuat o cercetare la data de 22.05.2010. În urma acestei cercetări s-a
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
petentului G. Gh., pe o lungime de 26 m dintre cele două proprietăți se află amplasat un gard din planșe de scândură, iar lângă el pe același aliniament către interiorul proprietății intimatului sunt fixate În pământ 3 țevi și un stâlp din lemn. Or, din documentația cadastrală și planul de amplasament și delimitare a imobilului teren În suprafață de 4400 m.p. cumpărați de petent În anul 2008, rezultă că latura de sus a proprietății are o deschidere de 26,90 m.p.
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
În evidență vizibil delimitarea proprietăților. Legea nu prevede În mod expres care trebuie să fie semnul de hotar ce se fixează Într-un caz sau altul. În practică Însă, În raport de natura imobilului, grănițuirea se face prin fixarea unor stâlpi, șanțuri, cărări, răzoare (mejdă etc, așa cum se obișnuiește În cazul terenurilor intra și extravilane, de exemplu, iar În cazul proprietăților imobiliare formate din case, construcții anexe, curți etc se construiesc, de regulă, garduri vii, sau din orice material, după posibilitățile
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
-i avea rumeni și pentru a fi frumoși, iar bănuții însemnau să avem cheltuială tot anul împrejur. Ei, cine avea răbdare să se spele ultimul, acela mânca ouăle și lua bănuții. De Duminica Mare, era obiceiul împodobirii în ajun a stâlpilor casei cu ramuri de tei. Tații noștri ne făceau niște fluiere din crenguțe de tei și auzeai numai fluiere prin ulițe. Aduceam iarbă și plante care se puneau pe jos prin odăi după ce făceam curat. Mirosul acela de iarbă era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
100 de kile, ar accepta să mă însoțească. În schimb aș putea controla femeile, cele de peste șaizeci de ani și cele sub șaisprezece ani. Cele mai adulte, mai împlinite, pot să-mi dea un șut să mă lipească de un stâlp de telegraf, și astfel s-ar pustii bunătate de rector de autobuz. Cu cele de peste șaizeci de ani pot să-mi pun ambițiile, pot chiar să le fac zile fripte, acestea nu mi-ar putea rezista, totuși pot duce și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cutie de carton. Stau și mă uit la silueta ei perfectă, este îmbrăcată într-o rochie ponosită, cu crinolină, o rochie de acum un secol, are fața văruită în alb, genele sunt grele de rimel, stă nemișcată lângă unul din stâlpii ce înconjoară golful de lângă Opera House, din inima Sydney-ului. Mă așez în fața ei, o privesc din cap până în picioare, vreau să văd cum reacționează la acest examen, fata rămâne nemișcată, parcă ar fi de carton, încep să mă strâmb la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la viața noastră nenorocită, mă joc în fața statuii ca să îmi ascund disperarea, o păpușă cu fața văruită, fără expresie, dar poate și ea e un fel de cerșetoare în marele oraș australian, aici în mijlocul bogăției, tânăra stă nemișcată lângă un stâlp de beton, înfruntă puhoiul de oameni care trec pe lângă ea fără să o bage în seamă, unii îi aruncă bănuți în cutia de carton de la poalele piedestalului, mă strâmb din nou la copila văruită, îi fac semn să coboare, vreau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Vișinel, cu părul galben numai inele, cu ochii albaștri ca floarea de cicoare și care promitea a fi cu picioarele bine înstăpânite pe pământ. Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe codane îi cercetau mersul, gesturile, ascunzând cu grijă vorbele și scânteierile de dor ce se perindau necontenite pe sub sprâncenele frumos creionate de o natură darnică; dar nu era dreptul fetelor de a alege. Cei care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
puseseră în picioare cortul lor fură și de această dată aceiași voinici Iorgovani tineri, harnici și ambițioși ce țineau să arate șatrei că ei nu sunt oricine. Câteva focuri, încă întețite, mai trimiteau spre înalt trâmbe de fum, asemenea unor stâlpi în stare să sprijine un colț de cer. Pulberile de scântei aurii creau în întunericul nopții un spectacol feeric. Puradeii, care nu cunoșteau oboseala zilei, jucau în fața corturilor tananica. Printre cei mai răsăriți, se afla și Voica, nepoata bulibașei. O
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și mai retrasă, iar toate caznele care m-au urmărit ulterior, m-au călit și înverșunat, astfel că la moartea prematură a celor care mi-au dat viață nu am putut vărsa o lacrimă. Atunci, la 28 de ani, devenit stâlp al familiei, am suferit a doua schismă a maturizării, chiar dacă nu mai eram un copil damnat în vârstă de 10 ani, ci un tânăr condamnat la viață, purtând pe umeri responsabilitățile întreținerii familiei și ale moștenirii numelui Kotlarkzuk. Raportând prezentul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
satului în suprafață de 135 de kilometri pătrați, din care mai mult de jumătate o constituie terenurile forestiere. Domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță, care a înfrânt trupele imperiale habsburgice năvălitoare în 1716 îla văleat 7224), își imortalizează victoria prin construcția monumentului Stâlpul lui Vodă pe teritoriul așezării Vama. Cei 143 de ani cât a durat stăpânirea habsburgică inevitabilă asupra Bucovinei î1775-1918), columna a fost lăsată intenționat în paragină, ca și toate mănăstirile, de altfel. După unirea Bucovinei cu vechiul Regat, în data
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
așezării Vama. Cei 143 de ani cât a durat stăpânirea habsburgică inevitabilă asupra Bucovinei î1775-1918), columna a fost lăsată intenționat în paragină, ca și toate mănăstirile, de altfel. După unirea Bucovinei cu vechiul Regat, în data de 28 noiembrie 1918, Stâlpul lui Vodă a fost declarat monument istoric și apoi restaurat în mijlocul parcului amenajat cu sprijinul nemijlocit a doi vămeni patrioți: viitorul deputat liberal Iorgu G. Toma și primarul liberal Constantin Cotlarciuc. Academicianul Nicolae Iorga, care nu a fost străin de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nemijlocit a doi vămeni patrioți: viitorul deputat liberal Iorgu G. Toma și primarul liberal Constantin Cotlarciuc. Academicianul Nicolae Iorga, care nu a fost străin de localitatea Vama, în special, și de Bucovina, în general, a scris despre semnificația coloanei astfel: „Stâlpul lui Vodă rămase ca semn al neașteptatei manifestări războinice făcute de un voievod moldovean într-o epocă de slăbiciune și înjosire, pe drumul lui Petru Rareș, cel puternic și mândru”. Obcinile bucovinene sunt locuri mirifice, dăruite de Dumnezeu credincioșilor săi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fără a-și mai reveni. Ca primar al comunei târgului Vama a prezidat, colaborând cu zel și abnegațiune, la înzestrarea comunei cu 3 școli primare de stat de 1,3 și 6 clase, la crearea unui parc în jurul monumentului istoric Stâlpul lui-Vodă, la transformarea târgului Vama în comună urbană, la înființarea judecătoriei mixte de ocol din localitate, la punerea temeliei a două biserici monumentale și la atâtea alte opere de utilitate publică, autoritățile în drept recunoscându-i meritele și răsplătind râvna
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și a dansului popular, de concursuri de tot felul pe pista de atletism îcălărie trap și galop, ciclism, cros) și pe teren îfotbal pitici, juniori și seniori, volei, lupte libere, box, cursa în saci, skanderbeg, trasul frânghiei, săritura în lungime, stâlpul cu premii), dar și de fumăraia grătarelor cu mici, fleici, cârnăciori și pastramă de oaie, de mirosul plăcut împrăștiat de vata de zahăr și înghețata de casă, de bătutul butoaielor cu bere și de destupatul zgomotos al sticlelor cu limonadă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ziua aceea, dimineața se ivi neașteptat de răcoroasă, aducând cu ea un cer amenințător, de cerneală. Totuși, am ieșit pe imaș, hotărâți să nu ne abatem departe de sat. Ne-am Îndreptat spre dealul vechii biserici, spre liziera de salcâmi. Stâlpii de Înaltă tensiune, impozanți În structura lor, ne Întâmpinau fantomatici și amenințători... Lola lipăi cu limbuța În paharul de coniac, provocândumi o ușoară repulsie. Un tânăr se interesă de scaunul liber de la masa noastră. I-am spus că-l poate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cred. Mergem de mai bine de șase ore și nimic. — Trebuie să fie pe aici pe undeva. Emil se opri și se întoarse spre Daniel. — Mi-e greu să-mi imaginez că aici pe undeva e autostrada. Nu văd nici un stâlp de curent electric, nici un cablu de înaltă tensiune. — Încă o oră sau două și ai să simți curentul electric în nări. — Cum îți place ție să mă minți... Daniel nu îi răspunse. Trecu el în față și își concentră toată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
La unul din telefoane, primi o promisiune solemnă: să fie fără grijă, totul se aranjează! Satisfăcut de reușită, ieși din birou, îndreptându-se către hala unde fierarii betoniști, cu fețele negre asprite de vânturi, torsionau bare grele de oțel pentru stâlpii de rezistență ai noului corp al clădirii în lucru. Vorbi cu ei prietenește, îi încurajă în munca lor anevoioasă și trecu în alte sectoare ale șantierului. Nici nu-și dădu seama când trecuse după-amiaza aceea și că ziua se arăta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu acea cameristă, nu și-a putut rupe, din cât avea, atâta, cât, femeia să fie mulțumită, și să nu-l mai reclame, ulterior? Lumea nu prididea să-i comenteze fapta, socotită a fi oribilă, și să-l țintuiască la stâlpul infamiei. Acuzațiile de viol, aduse lui Sarco, au răscolit inimile și mințile celor mai diferite categorii de oameni. În opinia lui Putin, acolo trebuie să fie vorba de o lucrătură, cu dedesupt politic. Prin care se urmărește distrugerea imaginii și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în șoaptă, o dată și încă o dată: „Moarte, moarte... unde ești?“ Asta mă calmă. Închisei ochii. Mă regăsii în piața Mohammadiyeh. Ridicaseră o gigantică spânzurătoare, în ștreangul căreia atârna bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Câțiva sergenți beți beau vin lângă stâlpul spânzurătorii. Soacra mea, cu fața stacojie și cu o expresie amintind de soția mea când e furioasă, cu buzele palide și ochii rotunzi, înspăimântați, mă trăgea afară din mulțime și arătându-mă călăului îmbrăcat în roșu, spunea: „Spânzurați-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
erau rezemate de o parte și de cealaltă a pereților igrasioși, năclăiți cu vopsea de ulei deja scorojită, tot felul de obiecte de decor: uși din carton, ferestre din polistiren, arbori, munți, dealuri, văi, scări din placaj, fațade de case, stâlpi de telegraf, măști râzânde, măști plângânde, o fântână, o Scufiță Roșie din placaj, un Lup din polystiren, un Zmeu, Zgripțuroici, Sirene din carton, coroane de regi, o cascadă de râu din pefele, un izvor din polystiren, bănci rabatabile și nerabatabile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Epa nu plecase niciodată de acasă în fapt de seară. Obișnuia, într-adevăr, să iasă chiar și sumar îmbrăcat, înainte de masă, ca să hoinărească pe străzi până spre ora prânzului. Făcea ture prin tot orășelul, de cele mai multe ori confundând străzile, casele, stâlpii de telegraf și rătăcinduse. Vizita mai ales locuri de care l legau cele mai multe amintiri (și peste care cădea deodată Cortina). Aproape zilnic, de când ieșise, printre altele, în pensie, trecea pe la cimitirul vechi al orășelului, ca și cum ar fi vrut să-l
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
personalitatea lui Sima, premiat pe la festivalul Cântarea României, la Daciada și cu alte zeci de premii. Ce mai încolo și încoace, tovarășe. - făcu primarul Tovarășul director Sima este un om vertical. Vertical, de nu poate fi adevărat. Este unul din stâlpii de bază ai urbei noastre înfloritoare. Este întotdeauna bine documentat, săritor, care este așa cum trebuie să fie un director exemplu. Tovarășe primar, voiam să vă spun ceva despre inventarul de ieri - se strădui să se vâre în discuție Gerard. Am
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rog sună-mă când vrei dumneata. Știi numărul meu de telefon, nu? Vino în acest birou când dorești. Vino ca acasă. A! Era să uit! Mi-e un dor nemaipomenit să discutăm și filozofie. Ah! Feblețea mea-filozofia! Marx, Enegels, Lenin - stâlpii filozofiei. Aș fi încântat, tovarășe. Mi-ar regla tensiunea. Mi ar întineri inima.” 2. 6 decembrie ’80. Francisc Herrea Luque: “Din prietenie poți să te alegi cu râie. Cel mai bun mijloc să respecți pe cineva, e să nu ți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dușcă zdravănă de vin. Când s-a așternut liniștea, a reluat povestea: Și cum spuneam, în sat la noi era unul pe care nu l-am văzut zâmbind niciodată. Când se uita la tine, te apuca trepădu’. Înalt cât îi stâlpul, cu niște mâini cât cazmaua, iar când călca se zguduia pământul sub el... Nu era însurat. Care-i muierea să se ducă după un asemenea om? Până la urmă, s-a găsit una cam zbanghie, care trăia cu el așa... Ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]