1,895 matches
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În muntele Drăganul, vecinul de răsărit al Păpușii și de apus al Pietrei Craiului, își are lăcaș tihnit o stână, într-
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
DE STÂNĂ DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În muntele Drăganul, vecinul de răsărit al Păpușii și de apus al Pietrei Craiului, își are lăcaș tihnit o stână, într-un rai pentru două mii de oi și vaci. Baciul, un bărbat bine făcut, de vreo cincizeci de ani, șolticar pitit, dă pe gât o țuică de prune, adusă de un oaspete școlit și cu ochi lucitori, făcătorul de brânză
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
de brânză meșeșugește răspunsuri: - De când n-ai mai coborât în sat, nene ? - Să tot hie, două luni și-o zi ! - Și stai atâta, fără nevastă ? - Rabd mai mult de osteneală și de foame. Ce să faci cu o muiere la stână ?... Noi nu s-tem ca domnii !... De-atâta trebi adorm buștean și la soroc visez muiere... Cârlanu ăsta de Țică mai fuge noaptea într-ascuns, pă nu știu unde. Mă pomen' cu el în zori și-apoi doarme-n chicere cât îi
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
țapăn, că am lup în burtă, îmi sudui nevasta, mă-mbăt criță și adorm buștean... Când mă scol, n-am grijă că mi-a fugit curva nebumbăcită și fără opreliști îmi vărs pă nevastă, tot oful flămânzelii de muiere, din stână !... În hârjoană cu bucățica mea de-acasă mi-e haznă, mai ceva decât în țipăt de curvuștină sulemenită, pe care o spării cu moaca mea nedreasă... - Și-apăi, domnule dragă, fâța aia pomădată, pațachina cu simbrie, nu-i pă măsura mea
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
pe care l-a supt de la măsa. Și-și blastă-mă soarta, cu mârla de cioban și putoarea mea de urdă-mpuțită !... (fragment din cartea „Dibăcie și cârcală la Rucăr” de Ioan Muțiu, editura Făt-Frumos, București, 2004) Referință Bibliografică: Dragobete de stână de Ioan Muțiu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 260, Anul I, 17 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DRAGOBETE DE STÂNĂ DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355434_a_356763]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CREAȚIE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 298 din 25 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Creație O vară nepereche sus la stână, Pe coasta unui munte cățărată, Izvoarele cu vântul se îngână, De veșnicii solemne-nconjurată. Pictăm atenți pășunile cu verde Și le fixăm cu ținte colorate, Mai siguri astfel că nu le vom pierde Prin sihăstrii de duhuri des prădate. Mai facem
CREAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356878_a_358207]
-
de metafore ce nu poate muri, întorcându-se în cuvinte: „Poeții nu mor niciodată, se-ntorc în cuvinte,/eterne vorbe încolțite-n brazdă,/în frunze, în flori și în întoarceri din cele sfinte,/ sau în zborul păsărilor ce torc la stână/ cântece pregătite să fie gazdă/ în care intrăm cu ei de mână.” După ce se preumblă prin răbdarea pietrei, ca printr-un templu, unde locul și vremea devin axe ale reflecției poetice, Al. Fl. Țene își așază frunte pe iarbă, alunecând
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
din lemn în care se obține untul), berghezeu (obiect de lemn cu palete la capăt pentru strânsul cașului), sculpturi în lemn, rame pentru icoane, tablouri, stative, brai, obiect cu care se bătea brânza frământată. Într-o cameră este amenajată o stână tradițională care cuprinde toate obiectele de păstorit. Într-o altă sală se află o expoziție de fierărie și doamna muzeograf ne spune că numele localității Ciocănești vine de la fierari sau ciocănari, care erau renumiți ca fiind armurierii domnitorilor Moldovei, în
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
cât cerului. Un scrânciob plasat pe munte de dulgherul Vasile Moroșanu din Ciocănești îi atrage atât pe copiii, cât și pe adulții din grup, confirmându-și valoarea de simbol al copilăriei, al permanenței jocului în viața omului. Un popas la stâna Sesie ne face să întâlnim animale și păstori blânzi și primitori, bucuroși să aibă oaspeți aici în frumusețea și singurătatea muntelui. Călătoria noastră pe munte sfârșește la stâna turistică Borcutu, unde ne așteaptă darurile ospeției: colac frumos împletit, sare, zmeurată
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
simbol al copilăriei, al permanenței jocului în viața omului. Un popas la stâna Sesie ne face să întâlnim animale și păstori blânzi și primitori, bucuroși să aibă oaspeți aici în frumusețea și singurătatea muntelui. Călătoria noastră pe munte sfârșește la stâna turistică Borcutu, unde ne așteaptă darurile ospeției: colac frumos împletit, sare, zmeurată și mesele pline de urdă, caș, ciorbă de miel cu înjintuit, saramură de păstrăv, mămăliguță. Și pentru că viața păstorului nu este despărțită de cea a cântecului și pentru
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
Am trecut de Târgu Jiu. Se întunecase bine. Am trecut de Ciuperceni, de Vârtop și am început să urc Dealul Bujorăscului. Era asfalt. La un moment dat, m-au simțit niște câini. În apropierea șoselei era una sau mai multe stâni staționate. Mi s-a făcut inima cât puricele. Nu aveam nici o apărare. Câinii veneau în goană în urma mea. Cred că m-ar fi sfâșiat dacă mă ajungeau. Am sărit pe bicicletă și am pornit-o înnebunit de frică. Parcă și
CHEMAREA MÂNĂSTRII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355221_a_356550]
-
noi îl regăsim Cioplit în inimi veșnică statuie. Dor Îmi este dor de câmpul înflorat pe cămăși de in De roata horei jucată la fântână De fetele ce-aduc din vii în doniuțe pelin Când își mână ciobanul oile la stână. De palma aspră ce-nfige plugu-adânc Întorcând brazda recoltei viitoare, Mi-e dor de țăranul cu plosca la oblânc Umplută cu apa rece rece la izvoare. Îmi este dor de pasul lui apăsat pe hotar Când cumpănește ploaia în privire
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
în albastru! Fiecare sistem social are pe cineva pe post de sperietoare.În învățământ ocupă cu brio această funcție ,șefu`",indiferent de înălțimea treptei ierarhice. În loc să se facă educație,se face pază și pândă! Ca la vânătoare sau ca la stână,că tot suntem noi neam de oieri! Dom`Mitică,să-i zicem așa,ar trebui să sesizeze și să rezolve problemele din teritoriu.( Împreună,desigur,cu dragii lui colegi de la catedră.) Ei bine,nu: Dom`Mitică este pe post de
DEŞERTUL DE CATIFEA (42) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370981_a_372310]
-
rămas cu Măriuca, singura lui mângâiere. Au discutat câte ceva despre gospodărie, cum vor face cu animalele, cu păsările, cum se vor pregăti de nuntă. Aveau de toate, vinul se odihnea în beci, la câțiva metri sub pământ, oi aveau la stână, sus la munte, porcii grohăiau în coteț, curci, gâște, găini. Sănătate să fie și mai ales dragoste. A doua zi, Costache a invitat-o pe Măriuca la el. Să vadă cum vor pregăti noul lor cămin. Unde va pune zestrea
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
sub specificul național ne exhibăm fără jenă organele atavice ale unui trecut ciobănesc", ne vine greu să-l susținem. Așa că n-are decât să și-l caute și adjudece singur printre ceilalți ce nu au trecut ciobănesc și miros de stână, ca noi românii. Mie nu mi-e rușine că mă trag din ciobani, eu iubesc plaiul mioritic cu majoritatea oamenilor lui așa cum sunt. Și-i dau o bere de drum bun, fiindcă tot dă din copite că are să plece din
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
ca noi românii. Mie nu mi-e rușine că mă trag din ciobani, eu iubesc plaiul mioritic cu majoritatea oamenilor lui așa cum sunt. Și-i dau o bere de drum bun, fiindcă tot dă din copite că are să plece din stâna noastră, în alte părți, unde sunt sălașe mai luxoase, cu aer condiționat și trotuare spălate cu șampon pentru cai breji ca el. Nu mă scutește, își aduce aminte de Herta Muller că a trebuit să plece din România să primească
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
Muller că a trebuit să plece din România să primească Nobelul pentru literatură, și ea a scris la fel ca el, poezie și proză roză. Argument lui, nu are decât să o ia din loc. Nu-l ținem legat de stâna noastră. Nu pleacă, s-a domolit, a lăsat capul în jos, pare dărâmat, deprimat. Mi se face milă de el, încerc din nou, ești cal bătrân, pardon matur, știi cum merg treburile în literatură, cum vă mâncați pe Dâmbovița, așa
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
Așa credem noi, mulți dintre cititori români, ce dorim sincer să avem un Nobel pentru literatura noastră, pentru că va fi al nostru al tuturor. Dacă nu-ți place felul și judecata noastră, știi că nu te-a legat nimeni de stâna noastră românească. Ești liber să paști unde vrei. Mai mult decât o altă bere de drum nu-ți dăm, după cum ai scris despre noi până acum. Nu avem nevoie de laude sau vorbe goale, nici de epitete sau clișele necorespunzătoare
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
Constantin a păscut oile Schitului Sihăstria, împreună cu alți frați, în smerenie, ascultare, rugăciune și studierea Sfinților Părinți. Părintele Ilie Cleopa ne povestea: În anii în care am fost cioban la oile schitului împreună cu frații mei, am avut mari bucurii duhovnicești. Stâna, oile, trăirea în liniște și singurătate pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost școală de călugărie și teologie". A mai avut ascultări de paracliser și pictor de icoane. În anul 1935, Constantin a fost chemat în armată, pe care a
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369913_a_371242]
-
câte o burtică de mai mare dragul... După asta cașul era turnat în strecători, niște șervețele țesute cu fir mai rar ca să se scurgă zărul, după care fiind legate câte două «în cruce» erau atârnate într-o coardă de sub streșina stânii să se scurgă zărul până ce rămânea doar cașul întărit în strecători. După ce era scos din strecători , nanu Gheorghe îl ducea cu căruța la depozitul colhozului, unde se tăia felii care erau sărate și așezate rânduri în putine de stejar ca
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
prin părțile Romanului, dintr-o localitate ridicată cu peste o sută cincizeci de ani în urmă de niște crescătorii de oi, la poalele codrilor ce acopereau toate dealurile din împrejurimi, din necesitatea de a-și avea familia cât mai aproape de stânele lor. Adriana nu mai ținuse legătura cu rudele din Moldova, pentru că nici părinții nu o făcuseră. Microbuzul după ce mai făcu o escală de vreo cinsprezece minute pe autostradă la o stație de PECO, ajunse în față la terminalul de plecări
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370370_a_371699]
-
vânătorului Grui-Sânger este prezentată cu o evidentă admirație deși ea nu exprimă de fel încredere sau simpatie: „Ivindu-se pe munte o naltă arătare/ Ce stă în dreptul lunei c-o bardă groasă-n mână ... Și până-n ziuă urlă dulăii de la stână” ... Grui-Sânger, ucigașul, e regele pădurei! (Vasile Alecsandri; Grui-Sânger, Poezii alese; ed. Minerva, Buc-1990). Iar cei impresionați de spectrala apariție sunt: „Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare”... Iată deci cum poetul folosind forța metaforei subliniază folosindu-se de contextul legendei unul
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
părțile, de parcă băteam tactul, după mersul iepei, adormit și obosit, înfășurat în scutece, așa cum se proceda pe atunci cu pruncii până în jurul vârstei de 1 an, de parcă eram mai ceva, decât mumia lui Tutankamon, copilul-faraon al Egiptului, am ajuns la stâna Zănoaga. Așa aveam să cunosc, încă de la acea vârstă fragedă, pe Marele Străbun- Muntele, muntele sur, statornic și dârz, cel care avea să-mi fie cel mai bun prieten, iar mai târziu, sfâtuitor și protector ancestral, ce l-am îndrăgit
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
mușchiul de turbă, moale, și între tufele de bujor de munte ce se găsea din belșug la liziera pădurii, leăgănat de vântul ce trecea lin printre crengile brazilor, în susurul domol al pârâului, ce se izvora din ghețarul de deasupra stânii noastre și ajungea în vale, călărind hârtoape, jgheaburi adânci și cascade, unde se scurgea apoi în Boia sau Râul Nebun, supranumit astfel datorită debitului mare de apă ce se strângea de pe versanți ,primăvara, împreună cu cioate sau resturi de lemne, rupând
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
apoi în Boia sau Râul Nebun, supranumit astfel datorită debitului mare de apă ce se strângea de pe versanți ,primăvara, împreună cu cioate sau resturi de lemne, rupând malurile albiei sale, până la vărsare în râul Olt. Îmi mai aduc aminte, cum, în stână, sau culcat pe cojoc afară lângă oi, la lumina focului de seară, mâncam talmeș-balmeș, brânză de burduf în cocoloș pe jar, alături de o bucată bună de pastramă uscată de oaie, apoi, îmi astâmpăram setea cu o înghițitură zdravănă de jintiță
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]