791 matches
-
cineva și, Încă o dată, nu, nu mă văd cu el. Voiam doar să zic că nu ar trebui să te Închizi undeva și să nu mai ieși niciodată cu nimeni. Înțeleg faptul că separarea e o stare intermediară, nesuferită și stînjenitoare, dar asta ar putea fi ultima ta șansă. Trebuie să te bucuri de fiecare zi. — Tu asta faci? — Să mă bucur de fiecare zi? Încerc. Hei, ai grijă, Amy! Ai pățit ceva? Amy a coborît din cărucior și se tîrăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Crezi că ai putea s-o suni sau ceva de genul ăsta? Poate vă Întîlniți să vorbiți? Nu știu, răspund eu. Cred că nu chiar acum. Mi-e totul prea viu În minte și e prea dureros. Urmează o tăcere stînjenitoare. După o vreme, Emma spune: — Crezi că tu și Dan o să vă Împăcați? Pentru că, deși nu e treaba mea, nimeni nu pare să priceapă motivul despărțirii voastre. Știi și tu că toate căsniciile trec prin momente proaste, dar, ca să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
umbră. Știu că, pentru ea, nu există pe lumea asta nici o justificare a refuzului meu de a o vedea sau de a-i permite să mai facă parte din familia noastră. — Ce mai face Dan? Întreb eu ca să rup tăcerea stînjenitoare și luîndu-mi un ton cît mai nonșalant posibil. Mă Întreb dacă Îmi poate spune ceva ce nu știu, dacă a aflat de Lola, dacă știe la ce se gîndește fiul ei, ce simte el sau ce planuri are În privința noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
terminat de mâncat, scotocește într-un buzunar, scoate câteva bancnote unsuroase dintr-un teanc și i le întinde vizitatorului ei. Din nefericire, tocmai când pleacă din chawl-ul în care locuia familia Pereira, dă chiar peste domnul Dutta. Urmează un dans stânjenitor pe scara îngustă, cine să treacă și cum. Dutta înclină confuz din cap, încercând să-l localizeze pe Bobby. Cu cel mai scurt salut posibil, acesta se grăbește să dispară din zonă. Nu se mai gândește la asta decât după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
amicilor ei, familiei, vecinilor ce meserie ai și ajungi să fii tratat ca un lepros. Stau În casă, amicii ei și partenerii lor, și nu zic nimic, de parcă ar fi Într-o sală de interogatorii. Conversația e plină de tăceri stânjenitoare și abia așteaptă să-și găsească o scuză și să plece. Și dupaia Întotdeauna Își amână vizitele. Ajungi să fii tratat nașpa... se sufocă el, aparent Îndurerat, ținându-și respirația, ca un lepros nașpa, repetă el, — ... așa te simți Bruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
verde fluorescent. Tipii din ambulanță Îl iau de acolo. Cu o mișcare bruscă și violentă, femeia mă Înșfacă de după mijloc, mirosul ei dulce amestecându-se cu putoarea lui nasoală. — De ce... era un om bun... de ce? Mai Întâi mi se pare stânjenitor și intruziv, dar corpurile noastre se contopesc Într-o convergență naturală, ne potrivim unul cu celălalt ca o mână cu o mănușă. — Era? Era? Înclin eu din cap, simțind cum lacrimile mi se scurg pe obraz și mă șterg pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
vedem În curând. — Bruce... te iubesc... Hai sictir grăsano. Stai numa s-ajungă Bladesey la pârnaie și relația dintre tine și mine intră În agonia morții. Reține bine, poate c-o să mân vita asta Încă o vreme; nu pune Întrebări stânjenitoare și face curățenie ca lumea acasă. O să se-aleagă cu o Încrețitură formidabilă pe zgardă individa! — Și eu te iubesc Bunty. Urmează un moment de tăcere. — Trebuie să Închid, Îi spun eu. Mă mai sună cineva. Chiar așa și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
clinică, auzim apropiindu-se de noi cu repeziciune sirenele unei ambulanțe, mieunând în urechile noastre ca niște copii agitați, în momentul acela suntem lăsați de izbeliște, toată atenția îndreptându-se către oaspetele cel nou. Privesc în urma mea cu o curiozitate stânjenitoare, cine o fi noul rege, iar atunci o văd în ambulanță, plină de sânge, nu o mai văzusem de ani de zile, doar în cele mai negre coșmaruri, dar ea este, fără urmă de îndoială, Gheula 1, și încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poartă ca și când i-aș fi făcut totul în mod intenționat, iar eu mă gândesc la bărbatul acela trist, la ochii săi luminoși pe sub scutul acela de furie, la figura sa care oscila între căldură și severitate și, simțind o dorință stânjenitoare, îmi amintesc, ea s-a culcat cu el, ea l-a văzut fără cămașa aceea albă și fără pantalonii îngrijit călcați, el a sărutat-o, a mângâiat-o, a făcut dragoste cu ea, încep deja să o invidiez, în timp ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de mână care aproape mă pune În genunchi - nu-nțeleg ce tot are mama cu fata asta, Duda. Chiar dacă n-ar avea ceva cu gâțele Dudei, mama n-ar putea să mă ia În brațe: pe umăr poartă o boccea stânjenitoare, mereu alunecătoare; În aceeași mână cu umărul duce o altă boccea-legătură; apoi ne cam grăbim: pân-la poala codrului mai avem-avem, chiar dacă nu văd peste, cunosc locul, de parcă pe-aici mi-aș fi făcut veacul. Duduiturile de tun de sub sălcii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
comite vreo gafă la următoarea întâlnire, în sensul de a confunda cumva persoana din fața ta. |sta a fost al doilea meu Frankfurt. Asta înseamnă că toți cei cu care stabilisem întâlniri mă cunoșteau și vițăvercea. Adică au dispărut emoțiile, tăcerile stânjenitoare, ba chiar s-au petrecut și niște pupături. Bănuiesc că la al 20-lea ne vom aduce cadouri și ne vom arăta unii altora fotografii cu familia (nepoței etc.) Primul contact cu standul României: uimitor. Cel mai SF stand din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ce aveam de făcut pentru acea zi și nu-mi mai rămînea decît să mă comport ca și cînd le-ași fi dus deja pe toate la bun sfîrșit. Cămăruța de șase rogojini aproape nemobilată, Îmi dădea senzația că este stînjenitor de mare. Poate din cauza frigului... Am deschis aragazul și mi-am plasat ambele mîini deasupra ibricului ca pentru a absorbi toată căldura. Trebuia să plec de Îndată ce aveam să beau o ceșcuță de cafea tare. Dacă plecam la 5.30, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să ascult povestea vieții sale. Relația noastră nu a implicat împărtășirea sentimentelor și a celor mai profunde gânduri. Întotdeauna am simțit că mă iubește, deși rareori și-a manifestat dragostea prin vorbe sau comportament. Experiența interviului, care a început puțin stânjenitor pentru amândoi, a sfârșit prin a fi un moment cu totul special. Era ca și cum am fi fost scoși din lumile noastre și puși în aceeași cameră. Desigur, mi-ar fi plăcut să aflu mai multe despre ce a simțit el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
dinainte personajele pe care le vor intervieva în mijlocul oamenilor, să le aleagă cu grijă pentru a fi siguri că sunt cele mai potrivite, uneori chiar să le inventeze atunci când opțiunile firești nu erau satisfăcătoare. Astfel s-a ajuns la situații stânjenitoare, când intervievații i-au dat de gol pe reporteri chiar în direct sau când camerele au surprins momente cu leșinuri regizate și alte astfel de întâmplări. Tentația înscenării în munca de televiziune este mare, întrucât știi că ți se cere
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
nu ar fi invitat.... adică pe cineva lucrând la aceeași companie ca mine? Deschid gura să vorbesc, dar nu iese nici un cuvânt. În loc de asta, trag aer în piept și aștept ca Wendy să continue. Dar nu o face. O liniște stânjenitoare e în aer. Secundele trec. Am un presentiment urât că poate... dar Adam cu siguranță nu... nu ar putea... — Cine e? M-am forțat să pun întrebarea, deși de fapt nu vreau să aud răspunsul. Pentru orice eventualitate. Nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
așez pe scaunul din față al BMW-ului său lucios. Se vede luna și noaptea e promițătoare. Sunt foarte entuziasmată. În curând suntem pe autostradă, ieșind din Dublin. Nici unul din noi nu spune prea multe, dar nu e o senzație stânjenitoare. N-are rost să vorbești doar de dragul de a vorbi. Și oricum, am citit undeva odată că bărbaților nu le plac femeile care turuie întruna despre vrute și nevrute. Nu-i condamn. Sunetul tăcerii e de aur. Pe când trecem pe lângă biserica Foxrock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
arăta ca un atelier devastat de furtună, petice de catifea, din piele,tricoturi, broderii, șnururi, plase... De data asta, cei doi frați, rezervați până atunci, oarecum enervați că sunt întrerupți din programul făcut după bunul lor plac, de pornirea maternă, stânjenitoare a Sidoniei, observând, că primele piese vestimentare executate de mama lor se bucură de succes în cercul lor de prieteni, au asaltat-o de îndată cu o mulțime de cerințe, care mai de care mai ingenioasă și mai originală. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
densă, unde i s-ar fi dezvăluit adevărata culoare a intențiilor, ce păreau a fi bune, prea bune ca să nu fie o pavăză în dosul căreia se ascundea altceva. Din zi în zi dubiile Carminei deveneau tot mai presante, mai stânjenitoare, mai greu de ascuns, profesorii Alexe reveneau înaintea ochilor ei ca o obsesie, de aceea se învoi de la birou și dădu curs unei porniri ce nu mai putea fi amânată. Străbătu trotuarele, bătea vântul și-i arunca peste ochi părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai rău lucrurile! Era o după amiază luminoasă, mașina era jos sub privirile lui, Carmina bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
După o vreme, Kizuki a încetat să-mi aducă vreo pereche și ne întâlneam doar noi trei. Poate p\rea ciudat, dar a[a m\ simțeam cel mai bine. Când era și a patra persoană, atmosfera devenea un pic cam stânjenitoare. Când eram doar noi trei, ne simțeam ca într-o dezbatere televizată: eu eram oaspetele, Kizuki talentata gazdă, iar Naoko asistenta lui. Kizuki era grozav când se afla în centrul atenției. Era uneori sarcastic și de aceea lumea îl considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
simțit că era momentul să mărturisească un alt adevăr esențial al vieții sale. Poate că nu-mi va fi atât de greu să găsesc relațiile potrivite din moment ce maică-mea e căsătorită acum cu un turc. S-a așternut o liniște stânjenitoare. O clipă nimeni n-a răspuns nimic, așa că Armanoush a continuat. Îl cheamă Mustafa, e geolog și lucrează pentru o companie din Arizona. E un tip de treabă, Însă nu e deloc interesat de istorie și de când a venit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ciudat care-i făcea pe amândoi să-și dea seama de distanța geografică dintre ei. Aveam de gând să te sun dimineață. Știu că ești În Istanbul; mama ta m-a sunat să mă anunțe. A urmat o scurtă tăcere stânjenitoare, Însă Barsam Tchakhmakhchian n-a comentat nimic vizavi de asta, nici n-a certat-o. — Mama ta și cu mine am fost foarte Îngrijorați pentru tine. Rose vine la Istanbul Împreună cu tatăl tău vitreg... vin să te ia. Or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că Ciuvică a fost umflat de pe stradă pentru un text pe net despre averea lui Năstase, doar din zelul procurorilor, eu n-am ce să vă fac. În acest context, de ce a insistat premierul să readucă în dezbatere o chestiune stânjenitoare, „lung prilej de vorbe și de ipoteze“? Cine l-o fi sfătuit? Ce motiv avea să afirme că a doua oară ar face la fel? Mai ales că n-ar face. Să te dai așa pe mâna unui procuror general
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Rit Scoțian, ne Îmbrăcăm ca popii și n-avem nimic dă pizmuit la nime. Zboară sângele dân mine când aud spunându-se că neam dă neamu omului nu poa să facă ce-i vine pă chelie. A urmat o tăcere stânjenitoare. Câteva minute mai târziu, palid, Anglada a Îndrăznit, să bâiguie: — Knockout tehnic. Primul front al determiniștilor s-a rupt. Trecem prin breșă; iar ei fug de rup pământul, În totală harababură. Cât vezi cu ochii, câmpul de bătaie geme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
demult, excelență. Implozie, explozie, ce va fi fost, ce importanță mai are? Eu cred că, cu cît dispar mai repede toți ăștia care ne țin legați de nenorocirile ocupației, e cu atît mai bine. E un trecut regretabil și uneori stânjenitor, nu așa, domnule Georgescu?" Locotenentul Georgescu încuviință grav, de parcă ar fi fost în joc soarta cuiva apropiat. "Trebuie să ne desprindem cît mai repede de trecut. Deocamdată parcă sîntem vrăjiți, hipnotizați, nu putem să facem un pas înainte, pentru că încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]