637 matches
-
p. 238), întrucât promovează o formă tipică de ceea ce am numit a fi "pedagogia obedienței". Iată un pasaj relevant din Manual... în care este definit conceptul central al lucrării: Iubirea de patrie stă întru a arăta respect și recunoștință către stăpânitori, întru a ne supune la legi, la obiceiuri și la bunele moravuri ale societății în care trăim; întru a cinsti folosurile patriei, a le întrebuința și a le face cât va fi prin putință mai desăvârșite; întru a contribui la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sabia într-altă mână, a răzbătut barbaria și a asigurat omenirii creștine pace și liniște; a înlesnit înaintările civilizației și a făcut să crească blagoslovenie pe unde era să se semene blesteme. De ar fi lucrat împreună cu dânsul și alți stăpânitori; de n-ar fi întâmpinat atâtea greutăți de o dată; de n-ar fi avut a face cu oameni ca Sigismund Batori, Ieremie Movilă și Basta, și de i-ar fi fost hărăzit de sus un curs politic mai lung, era
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
legați de pământ" (Roller, 1952, p. 48). Manualul unic de Istoria și geografia RPR (1950) exprimă și mai tranșant acest clivaj clasial: "Impreună cu armata au mai plecat funcționarii romani, negustorii, proprietarii de pământ și proprietarii de sclavi, adică toți stăpânitorii. Odată cu ei au plecat și stăpânii daci" (p. 18). Avem așadar elementele pentru o teorie a părăsirii selective pe criterii socioeconomice. Exploatatorii romani, cei care dețineau pozițiile pivotale în colonia Daciei Traiane, s-au retras la sudul Dunării, în timp ce populația
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în etichetele lingvistice elaborate pentru a face referire la acest eveniment: dacă în lungul secol al naționalismului românesc a prevalat expresia "părăsirea Daciei Traiane", acum se glisează către formula "eliberarea Daciei" de "stăpânirea romană" (Roller, 1952, pp. 47, 41). În timp ce stăpânitorii dădeau bir cu fugiții din calea năvălirilor barbare, țărănimea săracă, plebea și sclavii rămân locului. În formule triumfaliste, considerate pesemne tocmai potrivite pentru a-i impresiona pe copiii din clasele elementare, autorii anonimi ai manualului de Istoria și geografia RPR
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
afle cât de mare ne este credința. Sf. Grigorie de Nyssa se întreabă: „Ce s-a dorit spus, prin aceste cuvinte?” „Domnul îl numește pe vicleanul în multe și felurite chipuri, după felurimea vicleniilor lui, zicându-i: „diavolul”, „Beelzebut”, „mamona”, „stăpânitorul acestei lumi”, „ucigător de oameni”, „mincinos și tatăl minciunii” și alte asemenea cuvinte. De aceea, poate că unul din numele sub care s-ar putea subînțelege vrăjmașul ar fi și cel de ispită. O asemenea presupunere este confirmată chiar în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Tec uci) și Româneștii, pe Jeravăț, actualul sat Bălăbănești, din fostul județ Tutova, astăzi situat în nordul județului Galați. Satul Românești era pe atunci ... „hotar în hotar cu târgul Bârladului...Litigiul a fost soluționat în favoarea lui Ivașco comisul, rămas singur stăpânitor pe ambele sate”... ...” Pentru importanța pe care uricul lui Ștefan cel Mare din 5 decembrie 1460 o prezintă pentru satul Bălăbănești, nu poate mira pe nimeni, că două fotocopii în mări me naturală ale acestui document se găsesc la primăria
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
întregul său economic, social, politic și cultural, făcând referiri pertinente la dezvoltarea urbanistică, populație, economie, știință, viața politică și culturală, școala mai ales, cu largi și competente referiri la pr esa timpului... Geneza localității, vatra și hotarele târgului, curtea domnească, stăpânitorii acesteia, vornicia, prezentă pe baricadele marilor evenimente a bârlădenilor, p olitica socială a epocii moderne și contemporane, suflul primit de la marile personalități ale timpului, mulți veniți cu exp eriența de dincolo de munți, ca și tranziția de la comunism la actuala democrație
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în prevederile poetului. Obiectul (natura) precede actul creației și, trecut prin operă, obiectul iese neschimbat, ca floarea din care albina a extras nectarul. La bardul de la Mircești au dispărut temerile întemeietorilor, este, psihologic, un scriitor profesionist, un bun cunoscător și stăpînitor al uneltelor și mijloacelor sale de exprimare: "Literatura este, desigur, o vocație, literatura este însă și o practică, o îndeletnicire care necesită o pregătire și un program. Poetul are cabinetul său și tabieturile de la care nu se abate. Se supune
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
valorilor, se văd obligați să renunțe luînd-o pe acest drum la averi, plăceri și onoruri, fie ele și îndreptățite... " [1993:156]. Într-un anume fel, prin blestemul aruncat asupra șarpelui, asupra femeii și a bărbatului, Dumnezeu l-a instaurat pe stăpînitorul tuturor relelor, pe Satan, ca prinț al lumii, pînă la înfrîngerea definitivă asupra lui, cînd o "Mare Întoarcere" urmează să se întîmple: întoarcerea la adevărurile esențiale ale lui Dumnezeu 15. *** În încheierea acestei prime secvențe a demersului nostru va trebui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
natură. Era prezentat ca un om plin de putere cu straie lungi, purtînd pe frunte o bandă din aur ce are fixată o piatră prețioasă rotundă pe a cărei suprafață sînt sculptate șapte frunze asemănătoare cu cele ale răchitei. Era stăpînitorul legii divine și ocrotitorul poporului slav precum și a descendenților acestui neam, adică rudelor după graiul nostru. Îndrăznește să spună careva că există o asemănare uluitoare cu Sîntu? În metocul get de la Șinca Veche, Sîntu sau Senta poartă pe cap o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
continuau pe un alt plan, mundan prin excelență, ceea ce încercaseră predecesorii lor Iluminiști să realizeze prin cultul Rațiunii, iar înaintașii lor mai îndepărtați încă, prin cel al Frumosului. Acum, ni se propunea adorarea Omului, în toată superbia sa arogantă de stăpînitor al universului, și a Progresului inevitabil. Dar, treptat, știința și-a băgat coada în toate constructele epistemologice, hazardul s-a impus ca lege și absurdul sau nonsensul existenței a invadat conștiințele. În tot acest timp, Mallarmé trăia retras din lume
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nimănui, "de toate felurile, felurit îmbrăcați". În zeci de volume se dezvoltă aceeași idee nuvelistică. Un lup, un cal, un țap sălbatic, o veveriță, un pescar, un văcar, un moș, o babă, un boier bătrân, înfundați în singurătăți, stăpâniți, nu stăpânitori de natură, sunt surprinși în refugiul lor. Vietatea țipă sau privește pătrunzător, omul își dezvăluie unica lui istorie, după care recade în muțenie, căci toată existența lui elementară s-a consumat într-o singură ardere. Autorul nu inventează fapte: colindă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bine În poemul Amoriului din prieteșug, unde Conachi unește discursul moral cu discursul erotic propriu-zis. Amorul este, aici, „cuvîntul [...] cel mare” al inimilor, iar prieteșugul anticamera lui. Pentru ca amorul să domnească (Conachi folosește citeva imagini imperiale: „acest Împărat al lumii”, „stăpînitor de plăcere”, „tiran la Împotrivire”...) trebuie ca să existe prieteșugul cu credință: „dar din ceruri”. El netezește calea iubirii pregătind sufletul să primească simbatiea, mila, credința. Toate acestea ajută la Înfăptuirea unei mari prefaceri: „Din prieteșugul dulce În amori cu Înfocare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
minuni. Avva Nestoros consideră minune mai mare să scoți din propriul trup îndemnurile la desfrânare, decât să alungi duhurile rele din trupurile altora; este un semn mai măreț să oprești prin virtutea răbdării pornirile ucigașe ale mâniei, decât să poruncești stăpânitorilor văzduhurilor; este de mai mare folos să-ți ferești inima de mușcăturile lacome ale deznădejdii, decât să îndepărtezi bolile trupești ale altora; este o virtute mai mare să-ți vindeci bolile propriului suflet, decât pe cele ale trupului altuia (cap
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
esență, acțiune și aspirație nu mai trebuiau deviate pe drumuri străine de Hristos. Era creștină a dat Bisericii conștiința unei vieți istorice proprii a cărei răspundere avea să o poarte de aici înainte. Cu acest criteriu unic al lui Hristos, stăpânitorul veacurilor, cronologia cea nouă nu se mai raporta numai la Vechiul Testament, ci cuprindea și unea într-o viziune universală Roma creștină, cultura europeană și, ulterior, întreaga lume. Fundamentarea teologică a concepției după care Dionisie Exiguul se conduce în aplicarea sărbătoririi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vatra). Etapele mitului marelui vânător, combinate cu cele ale mitului întemeierii, se fixeaxă cu ajutorul formelor simbolice ale "diurnului" (regalitatea, drumul ascendent/descendent, muntele, focul, stâlpul, sulița) și ale "nocturnului" (bestiarul, apa, labirintul, întunericul, vatra). Vânătoarea, expediția cinegetică armată condusă de stăpânitorul feudal, era un motiv familiar cărturarilor români. O întâmplare de vânătoare furnizează elemente pentru descifrarea împrejurărilor în care urcă pe tron Vlad, fiul lui Dan I; tot printr-o vânătoare sunt materializate, la nivelul poeticii medievale, pretențiile de moștenitor al
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
militant; deși nu întotdeauna convergenți, ei au reprezentat un program politic în principal de influență bizantină. De la tron la "codurile vasalității",27 spre o lume a fanteziei Cu nemica omul mai asemenea lui Dumnezău (ales împărații, craii, domnii și alți stăpânitori) nu iaste, fără ca făcutul de bine și de folos de obște, cât pren omeneasca, zicem, putință iaste; căci precum Dumnezău făcătoriu și ziditoriu tuturor pricinilor iaste, așa și pronoitis și otcârmuitoriu și păzitoriu de obște și toatei ființe de bine
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
anul precedent, 1386, a exprimat consolidarea statutului de stat suveran, statut care se exercita prin persoana domnului. Urmașul lui Petru I, Roman I, a desăvârșit unitatea teritorială a Moldovei. În hrisovul din 30 martie 1392, el se intitula „Marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod, stăpânind Țara Moldovei de la munte până la mare”. Prin încorporarea formațiunilor din sud, Moldova devenise un stat pontic, fapt care avea să-i influențeze în mod decisiv istoria. Dincolo de unele chestiuni ce rămân
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de izolare: „Zadarnică a fost noaptea cea grea de un veac întreg în care a zăcut Basarabia din 1812 și până acum. Nici școală românescă, nici administrație românească, nici chiar biserică românescă în această frântură a țării noastre, pe care stăpânitorii tiraniei voiau să o înece în imensitatea dintre Prut și Oceanul Pacific, pentru ca nici urmă să nu mai rămână din viața națională a poporului sfâșiat”. Prutul reprezentase un obstacol mult mai dificil de trecut decât Carpații: „De la noi nu putea trece
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a secolului al XIV-lea. Dincolo de unele chestiuni, de cronologie îndeosebi, ce rămân de discutat între specialiștii problemei, s-a produs unificarea politico-statală a spațiului cuprins între Carpați, Marea Neagră și Nistru; în 1392, domnul Roman I se intitula: „marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman voievod, stăpânind Țara Moldovei de la munte până la mare”. Hotarul în care au stăruit românii la răsărit a fost Nistrul și apele Mării Negre, iar numeroși români au trecut vadurile fluviului, pe malul stâng și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării este Yhwh în înaltul cerului” (Ps 93,3-4). Considerat de teologia oficială regală drept zeul suprem care stă pe tron în Sion ca stăpânitor al zeilor, Yhwh va dobândi cu timpul unele conotații solare sau, mai generic, astrale, în relație probabil cu dezvoltarea cultului divinităților astrale în Siria-Palestina în secolul al IX-lea î.C. Iată așadar că oștile cerești devin divinitățile care îl
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
este Hristos Domnul. Iudaismul clasic însă a refuzat să admită identitatea dintre Mesia, cel prezis de profeți, și Iisus. Ei îl văd pe Mesia ca pe un rege pământesc, ca pe un conducător puternic al întregii lumi, iar cum acest stăpânitor se va naște din neamul lor, ei înșiși își atribuie un rol fundamental între popoarele lumii. Referitor la Buddha, știm că și el a avut o menire dublă: aceea de a deveni un monarh universal, un ćakravartin, sau un iluminat
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
doar de infiltrări nesemnificative, formațiunile roxolane și aortice fiind, la acea dată, foarte puternice, împărțindu-și hegemonia în aria vestică și respectiv centrală a stepelor nord-pontice. Pentru această etapă, și izvoarele literare sunt destul de clare, confirmându-i pe roxolani ca stăpânitori ai acestor teritorii și menționându-le implicarea în conflictele cu romanii, cărora le provoacă mari pierderi, uneori de legiuni întregi, cum este cazul în anii 89-92, episod amintit de Cassius Dio. Orizonturi mai târzii, databile spre sfârșitul secolului I d.Hr
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
care ei le-au avut se vor întoarce la Dumnezeu, și în sens metaforic: Dumnezeu este „Moștenitorul”, pentru că va continua să existe după dispariția tuturor celor create; în acest caz, al-W"riÖ este sinonim cu al-B"q. Semnificație de bază: stăpânitor definitiv. Semnificația „stăpânitor” ar înscrie acest nume în același câmp semantic cu Rabb, M"lik etc., insă „definitiv” este trăsătură de sens ce pare a deține ponderea. Evident, toate câmpurile semantice în care se înscriu numele divine se întretaie, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
au avut se vor întoarce la Dumnezeu, și în sens metaforic: Dumnezeu este „Moștenitorul”, pentru că va continua să existe după dispariția tuturor celor create; în acest caz, al-W"riÖ este sinonim cu al-B"q. Semnificație de bază: stăpânitor definitiv. Semnificația „stăpânitor” ar înscrie acest nume în același câmp semantic cu Rabb, M"lik etc., insă „definitiv” este trăsătură de sens ce pare a deține ponderea. Evident, toate câmpurile semantice în care se înscriu numele divine se întretaie, iar granițele lor nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]