2,655 matches
-
Petrișor era hotărât să afle dacă dragostea lui era împărtășită de fata iubită. Spre seară a venit în salon, îmbrăcat foarte elegant și cu un buchet superb de trandafiri roșii. Stela și-a privit cu dragoste și mândrie băiatul. Moștenise statura tatălui, părul rebel și pielea arămie. Ochii verzi semănau foare mult cu ai ei ca și privirea blândă. L-a îmbrățișat urându-i succces și l-a rugat ca în cazul unui refuz să fie puternic și să înțeleagă că
UN ALT FRAGMENT DIN CARTEA....DOAR IUBIREA RĂMÂNE.. de SILVIA KATZ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364772_a_366101]
-
s-a aflat până acum câțiva ani la conducerea Filialei Suceava a UAP, este un nume cu rezonanță în arta contemporană românească. Profesor la rândul său la Colegiul de Artă din Suceava, Călin Baban are, așa cum a accentuat Lucia Pușcașu, statura unui artist și a unui cadru didactic „care poate fi luat ca exemplu”. Fiecare peisaj în alb-negru este un pretext pentru o stare de spirit Expoziția, în care fiecare peisaj în alb-negru este un pretext pentru o stare de spirit
DIMENSIUNEA PITORESCULUI, ÎN ALB ŞI NEGRU de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349575_a_350904]
-
întemeiat prima mânăstire pe Athos - am întâlnit un pustnic român cu care am putut să vorbesc mai mult. Era tânăr - abia împlinise 32 ani - cu părul prins într-o coadă lungă, cu ochi mari, albaștri, foarte slab și mic de statură. Începuse să cânte în fața icoanei de la intrarea în peșteră cu atâta emoție că toți pelerinii au rămas muți. Ochii îi lăcrimau în timp ce cânta, iar vocea tremurândă îi făcea cântarea gravă, dând multă solemnitate momentului. L-am îngânat și noi când
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
limba română și pentru istorie, elevilor de gimnaziu care visează să părăsească țara imediat ce vor termina studiile sau vor avea o ocazie de emigrare, pentru a trăi cât mai bine și a câștiga sume mari de bani. O persoană de statura morală a lui Mircea Dorin Istrate, câștigător al unor diplome de suflet, al unor diplome de excelență și al unor premii speciale la diferite concursuri și festivaluri de poezie și onorat cu titlul de „Cetățean de onoare al Culturii”, ca
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
adevăratul educator și învățător pentru copii și tineri. Acolo ei deprind normele de comportament, normele morale și cele lumești. Aceste învățături sunt de neșters din inima și mintea copilului, până în ultima clipă. Și de acesteă învățătură, nescrisă depinde mai târziu statura spirituală a omului. „De la mama învățat-am dulcea limbă s-o vorbesc, / Tatăl meu mi-a dat cel nume de la neamul strămoșesc, / Moșu' ce-a făcut războaie toată viața dumnealui, / Ca să știu ce-a fost în urmă, mai încol' de
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
găsisem o soluție de a nu defila prin fața vecinilor cu acea vestimentație am pornit pe celălalt drum însă nu am mers decât cinci minute și mă întâlnesc cu tatăl meu față în față. M-am oprit în loc puțin stânjenit de statura lui înaltă, nu mă temeam de el pentru că nu mă pedepsise niciodată ba din contră mă tratase mereu cu o dragoste părintească uneori chiar ieșită din comun. ,,Cei cu tine? Nu ăsta e drumul cel mai scurt spre casă hai
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
Nichita. Și armată ai făcut? l-am întrebat. „Cinci ani” mi-a răspuns după un oftat prelungit și fața destinsă, dispus să-mi explice satisfacția: „abia m-am eliberat și mi-am găsit de lucru la firmă” ... Privesc băiatul de statură mijlocie, umerii lați, chip deschis al omului alb, ochii albaștri și rațiunea îmi dezleagă enigma, parcă mi-ar arăta-o cu degetul „proveniența noastră, a israelienilor repudiați de toată lumea azi ca niciodată. Această țară mică absoarbe ca un burete fiii
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
aici) numele Omagiatului de azi din inima mea. Am s-o fac, într-un sfârșit mult prea grăbit, dar nu inserând lapidar cele două Cuvinte care, pe rând sau însumat, sunt adesea precedate sau urmate de altele care îi consacră statura, cum ar fi: academician, poet, scriitor, publicist, redactor-șef, tribun ș.a. Eu am să vi-l dezvălui, ca într-o șaradă, prin intermediul câtorva cuvinte grele ale limbii române, cuvinte care chiar ni-l relevă nouă, cititorilor săi, pe cel căruia
OMAGIATUL DE AZI DIN INIMA MEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349280_a_350609]
-
de ani! Văd că Johannis stă la palavre cu blogerii și alte grupări speciale. - Treci, Santa Klaus, prin sate și orășele! Acolo e viața adevărată! Lumea te așteaptă să o convingi și să te cunoască. Să-ți vadă ochii și statura. Nu te pierde în discuții sterile despre homosexuali, lesbiene, handicapați, spioni, ebola, ce-a mâncat Becali, cu cine s-a mai culcat Tonciu ... - Poporul profund te așteaptă ! Bate pe la porțile oamenilor și întreabă-i ce vor de la țara asta! Pomană
TABLETA DE WEEKEND (84): PARADA DEZBRĂCAŢILOR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349382_a_350711]
-
doctoranda în biologie, vine din Bangladesh, unde femeile nu se cade să aibă pas grăbit, agitat, mai ales în spațiul public, de aceea pășește ca pe ace, ne vorbește grațios, cu accent ușor alintat. Tânăra din Lima e mică de statură și îmi pare că merge pe un cal de rasă vânjos, dar de talie joasă, precum cei care duceau poșta în munții ei natali...” (Veronica Balaj - „Mătase și cafea rece, elvețiană” Volumul antologic al scriitorilor români de pe toate continentele constituie
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
a trecut la veșnicele lăcașuri, într-o duminică, pe data de 6 iulie 1975. În cuvântul rostit la înmormântarea sa, Preasfințitul Părinte Episcop Emilian Birdaș al Alba Iuliei îl evocă în cuvinte deosebit de frumoase și de emoționante, reflectând și subliniind statura și personalitatea duhovnicească a Părintelui Dometie Manolache: “Teolog distins, părinte duhovnicesc, spirit de înaltă jertfelnicie, altruist gospodar de o mare capacitate... Și-a dat necontenit silința pentru a îmbogăți, lărgi și aprofunda, în toate fibrele ființei păstoriților săi, conștiința dăruirii
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
într-un cătun ascuns lumii, în văi și păduri, într-un sat numit Secrieș. Acestui om îi zicea lumea Iuțman, poate din cauza numelui său de botez Gheorghe, adică Iurii în limba huțulilor. Prea arătos nu era acest uncheș, pipernicit de statură, vârsta îi scăzuse și mai mult statura, și devenise gârbovit, iar pe față îi crescu un neg roșiatic, păros și niște pomeți roșii, ca de eschimoș, ce-i făceau chipul și mai comic. Cel caracteriza cel mai mult era bâlbâiala
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
și păduri, într-un sat numit Secrieș. Acestui om îi zicea lumea Iuțman, poate din cauza numelui său de botez Gheorghe, adică Iurii în limba huțulilor. Prea arătos nu era acest uncheș, pipernicit de statură, vârsta îi scăzuse și mai mult statura, și devenise gârbovit, iar pe față îi crescu un neg roșiatic, păros și niște pomeți roșii, ca de eschimoș, ce-i făceau chipul și mai comic. Cel caracteriza cel mai mult era bâlbâiala, căci repeta fiecare cuvânt de mai multe
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
îl învăluia, sfâșiată când devenea irascibil, ascunde comori, dezvăluie orori, vulnerabil fiind, voia să pozeze, cărțile domniei sale, metereze ar fi fost, dar cărțile au viața lor. Sunt un vinovat, nu aștept iertare sunt nemodelat, mi-am format eu, singur o statură care ar putea să-nvingă prin ea însăși multe semne de-ntrebare. L-am zărit în urmă într-un tren uitat, într-o gară fără nume, fără linii, încerca să prindă lacrima luminii pe un geam, un abur verde-ntunecat
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
situație maestru-ucenic; Iisus stătea jos (kaqezomenon) între dascăli, termenul en mesw putând fi tradus mai degrabă cu între ei, în mijlocul lor în sensul de participant principal la activitatea de învățare a Legii desfășurată acolo. El ascultă și întreabă ca potrivit staturii unui tânăr de vârsta sa, metoda întrebare-răspuns fiind preferată de cele mai multe ori în școlile rabinice. Vedem că nu este așadar vorba de o răsturnare de situație, Iisus Hristos aici nu predă Legea, ci El uimește pe ceilalți cu înțelegerea Sa
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
sporea cu înțelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu și la oameni. Sf. Ap. și Ev. Luca dorește să arate că Iisus Hristos a crescut și S-a maturizat asemenea celorlalți copii. El a crescut intelectual (înțelepciunea), fizic (statura), și împlinirea voii Dumnezeiești, precum și în ochii lumii (social). Din această relatare unică putem deduce că Iisus a avut o copilărie în multe privințe asemănătoare copilăriei altor copii cu părinți evlavioși, fiind o perioadă de creștere, de dezvoltare și învățare
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344365_a_345694]
-
lui Dumnezeu care mă învăluia. Și dintr-o dată m-am simțit liniștit. Am cerut imediat hârtie și am mărturisit tot ce am făcut, chiar și ce ei nu știau. Unul dintre ofițerii de la anchetă, foarte mare și foarte puternic la statură, mi-a zis: „În seara asta va fi vai ș-amar de tine! Vom scoate tot de la tine!”. Când am cerut foaia de scris ca să mărturisesc ce am făcut, omul acela s-a schimbat dintr-o dată și s-a împrietenit
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348059_a_349388]
-
vedem de muncă? În timpul liber mă ocup de flori care îmi plac foarte mult: sacsiile, magnoliile, freziile, regina nopții. În privința lecturii, mă declar repetentă fără drept de apel, deși știu că asta deformează, schilodește sufletele și îndreaptă caracterele spre o statură mai grobiană. M-au prins valurile profesiei, alerg ca un cal de curse de dimineața până seara, când cad frântă de oboseală dar, deocamdată țin la tăvăleală, cum se zice. Încerc însă, să fiu la curent cu literatura de specialitate
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 5 de ION UNTARU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348085_a_349414]
-
pregătite la ușă. Pentru ce? Pentru orice! Pentru tot ce poate fi mai rău! Și aici, în acest context, repet, de neînțeles pentru toți cei care nu l-au trăit, am admirat modul în care, în câteva fraze, autorul redă statura monumentală a unui personaj aproape incredibil. Este vorba de mătușa Bőzsi. O femeie tânără și frumoasă. Care a fost dusă în lagăr. La Auschwitz! Pentru milioane de oameni aici se încheie totul. Odată cu viața. Dar pentru mătușa Bőzsi este un
CU IVAN LUNGU PRINTRE AMINTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347567_a_348896]
-
înțelege mesajul, de a compara valorile între ele, fapt ce mă face să-i atribui mesajul cuvintelor spuse de Aurel Baranga ” Fără critică, opera de artă e lipsită nu de umbra ei, subordonată, ci de lumina chemată să-i valorifice statura. “ Autorul cunoaște faptul că într-o operă literară fiecare cuvânt este ca un tipar gol în care încap multe sensuri.Înăuntru acestui tipar se află adeseori un sens inițial, pe care criticul literar îl descoperă, îl interpretează, acest sens este
CRONICA DE GARDĂ -ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347737_a_349066]
-
pe drum în timp ce ea se prefăcea că doarme, apoi îl refuzase să împartă câteva gogoși într-o benzinărie, pe motivul că nu era flămândă. Îi spusese în treacăt că pentru el mâncarea era foarte importantă. De altfel, se vedea pe statura lui uriașă! Scoase un baton de ciocolată și o forță să ia câteva înghițituri. Mona era prea sleită de puteri să îl refuze. O ridică brusc în brațe și o instală în scaunul mașinii: - Nu îmi plac astfel de scene
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
unor hârtii. Acte importante, se pare. Era degajat în dialogul șoptit și avea o gestică măsurată, atent studiată. Celălalt bărbat, în ținută sărăcăcioasă de zilier, nebărbierit și cu părul în dezordine, părea mult mai agitat. Era un bărbat mic de statură și slăbuț, că aproape i se vedeau coastele prin maieul subțire și murdar pe care-l purta, în dezordine, peste pantalon. Amândoi erau bruneți. Cel modest îmbrăcat era chiar tuciuriu la față. Ușor de înțeles că era de etnie rromă
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
Alexa, prompt, i-a retezat-o scurt: „Poate la tine s-au născut copiii cu coadă, la mine niciun copil n-avea coadă la naștere!” Să lăsăm filozofia și politica de-o parte. Hasiuc al nostru, cam bătrânel, mic de statură, slab, aproape surd, era agil ca argintul viu. Chiar el spunea că atunci când se vede prin pădure, umblă ca o veveriță. Toată ziua era plecat prin păduri, dar mai ales acolo la parchetul unde era maestru de exploatare. Când ajungea
MAESTRU DE PARCHET de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361992_a_363321]
-
vine după el. Așteaptă încă un an, o dovadă de iubire colosală. În Robul zarului, Dumitru Dănăilă ne prezintă subtil un album cu vederi din Buzăul de altădată: „Palatul comunal”, „bătrânul Crâng, parte rămasă din Codrul Vlăsiei”. „E potrivită de statură, brunetă, are cozi prinse cu funde, cum îi stă bine unei eleve. Rochia de stofă bună, albastră, ridicată puțin deasupra genunchiului, pantofii albi, asortați cu geanta plic, buzele discret rujate o scot din categoria de elevă și o aduc în
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365785_a_367114]
-
murmurul de voci ale muncitorilor, freamătul din jur. E un tablou ce cred că nu îl voi uita niciodată, dar nu despre această muncă vreau să scriu, ci despre unul din muncitorii întâlniți acolo. Numele lui era Marin, mic de statura, nu prea corpolent, însă foarte ager în mișcări, cu o putere de muncă extraordinară, mă impresiona modul cum muncea, cum se dăruia muncii. Părul lung lăsat pe spate, ochii căprui, energici, luminați din plin de flacăra vieții, avea numai 30
MARIN de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365846_a_367175]