676 matches
-
formă de piatră”, ne spune un text din Fragmente, este legat de ideea sinuciderii și a amuțirii finale. Un act „echivalent cu «a tăcea»”. Un ciudat paradox face însă ca acest act să fie legat de colossos-ul originar, de rudimentara stelă funerară, de primul mormânt. Astfel încât tot acest ceremonial desfășurat în jurul unui cadavru prezent/absent, care nu reprezintă la Genet decât un simulacru de ceremonial, și tot acest univers spectral care trimite, în același timp, la vid, la absență și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
învârtească o roată de olar, și a îndepărtat de centru în toate direcțiile aceste ocoluri alternate, făcând inima cetății inaccesibilă pentru oameni”. Conform „poruncilor purcese chiar de la Poseidon, așa cum le transmisese prin obiceiul pământului și printr-o inscripție [...] pe o stelă”, stabilirea autorității „unor regi asupra altora” se făcea periodic (la cinci-șase ani), în felul următor : „După ce se dădea drumul unor tauri în țarcul sfânt al lui Poseidon [aflat în centrul zonei labirintice - n. A.O.], regii, rămânând singuri, înălțau rugi Zeului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
acesta să primească victima ce îi va fi pe plac ; după aceea, ei porneau la vânătoare fără arme de fier (áneu sideron), doar cu bețe și plase (xýlois kai bróchois). Apoi, acela dintre tauri care fusese prins era dus lângă stelă și înjunghiat lângă partea ei de sus, în vreme ce ei jurau pe inscripție”. Trupul taurului era apoi îmbucătățit și ars pe jertfelnic, iar bazileii făceau libații și se împăr- tășeau cu sângele acestuia. (Platon, Critias, 108d-121c ; cf. 51, pp. 334-341 ; mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
doua, revăzută și adăugită Prefață de Neagu DJUVARA INSTITUTUL EUROPEAN 2013 Memoriei bunicului meu, avocat Gheorghe Vrânceanu, veteran de război și fost deținut politic Cuprins Prefață (Neagu Djuvara) / 7 Introducere / 11 1. Mariana Drăgescu / 15 2. Nadia Russo-Bossie / 43 3. Stela Huțan-Palade / 63 Anexe Anexa I: Mariana Drăgescu Dare de seamă asupra misiunii executate în zilele de 10-11 VI 1941 / 75 Anexa II: Nadia Russo În goana aripilor albe / 77 Anexa III: Interviu al autorului cu Mariana Drăgescu 6 septembrie 2010
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
al Aviației Regale Române, insigna pe care a purtat-o în Crimeea. Pentru ea, este mai prețioasă decât orice decorație. Și, mărturisesc, vulturul cu aripile desfăcute căpătase o patină nobilă și nu-și pierduse nimic din frumusețe! Pe nedrept, despre Stela Huțan-Palade s-a vorbit mai puțin. Am încercat să repar această situație, dedicându-i un capitol amplu, bogat ilustrat cu imagini inedite. Legendele tuturor fotografiilor au fost întocmite cu grijă, pe baza indicațiilor de pe spatele fiecărei poze (acolo unde acestea
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
și Eliza Vulcu) împreună cu alte două aviatoare (Rodica Popescu planoristă și Cornelia Fotache) ținându-se de braț și flancându-l pe locotenentul de aviație Chiaburu. O altă imagine de epocă o arată pe Smaranda Brăescu împreună cu Mariana Drăgescu, Eliza Vulcu, Stela si Viorica Huțan, Constantin Abeles... O adevărată elită a aviației române la acea dată. Meetingul aviatic n-a mai avut loc, fiind interzis în ultimul moment de către sovietici. A fost ultima întâlnire în zbor a Nadiei cu camaradele ei din
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Mormântul ei se găsește la cimitirul Reînvierea din București. În alte surse, ca dată a decesului este menționată ziua de 22 ianuarie 1988 (vezi Silvia Condrațchi, O pionieră a aviației românești, în "Timpul" (Chișinău), nr. 352, 10 februarie 2006). 3. Stela Huțan-Palade "Sunt născută la Gura Humorului, în martie 1921. Bunica mea se trăgea dintr-o veche familie bucovineană era născută Racoviță. Eram patru copii. Tata lucra la administrația financiară din păcate l-am pierdut când aveam 9 ani. Liceul l-
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
gr. I, pe Bücker Jungmann (cu instructorul de zbor Gh. Popescu) și pe Klemm 35. O parte interesantă a instruirii a fost antrenamentul pe linktrainer (pilotarea, fără vizibilitate, a unui simulator, pentru perfecționarea zborului instrumental). Din iunie până în septembrie 1943 Stela Huțan a fost efectiv pe front, în Crimeea, la Simferopol, ca pilot voluntar în cadrul Secției I a Escadrilei 108 Transport ușor, celebra Escadrilă Albă. A transportat, în total, nu mai puțin de 200 de răniți grav, pe durata stagiului ei
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
amicale în anii '40. "Mary" începuse să zboare în 1941. Era protejata unui ofițer superior din Statul Major, care a adus-o pe frontul din Rusia, la Escadrila Albă. În schimb, Virginia Duțescu era o aviatoare excelentă. Când a venit Stela în escadrilă, ea deja nu mai zbura, însă a cunoscut-o prin intermediul soțului acesteia, Constantin Abeles. (Nu consider inutil să precizez că numele destul de neobișnuit al acestui cunoscut pilot se pronunță Àbeles, cu accent pe prima vocală; cel puțin așa
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
artă și zbor, I II, în "Ziarul de Duminică" numerele 40 (372) 41 (373) / octombrie 2007. Idem, Nadia Russo-Bossie, sau împlinirea prin suferință, în "Memoria revista gândirii arestate", nr 62 (1/2008), pp. 89-97. Idem, Mezina Escadrilei Albe. Interviu cu Stela Huțan-Palade la împlinirea vârstei de 87 de ani, în "Terra Magazin" nr. 3 (123) / martie 2008, pp. 60-61. Idem, Mariana Drăgescu, veterana Escadrilei Albe / Mariana Dragescu, the veteran on the White Escadrille, în "România văzută de sus" nr. 10 / aprilie-iunie
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ (Stela Brie) „Mă nasc sub curcubeul celor șapte culori, / Care mi pune în palmă lumina purpurie, / Pe malul calm, albastru, întins ca o câmpie, / Al mării ce mă cheamă spre viața nouă-n zori. /.../ Destinul mă leagănă-n lanțuri de coral
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Tot acum aș adăuga grija deosebită ca în textele prezentate să nu se strecoare inerente mici greșeli de tipar, ceea ce aduce o notă în plus la cele spuse până aici. Al. Mânăstireanu, „Academia Bârlădeană”, Nr.1(30), trim.I, 2008 *** Stela Covaci - PERSECUȚIA Volumul pus în discuție aici se bazează pe mărturiile autoarei și pe documente autentice - de necontestat întocmite de Securitate împotriva studenților anticomuniști din București, Iași, precum și a unui numeros grup de scriitori și ziariști tineri în frunte cu
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cutia poștală găsesc o frumoasă scrisoare de la Doina, mulțumindu-mi pentru gest și mai ales pentru unele relatări din scrisoarea mea din anii de demult. Își exprima regretul că n-a putut participa la lansarea cărții, deși fusese informată de Stela Blănaru. Îmi mai semnala faptul că și ei i s-a întâmplat să-i fie luat premiul I la cl. a II-a pe când frecventa cursurile școlii la Boaghea - Ciorăști, din apropierea Priponeștilor mei. La mai puțin de jumătate de oră
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
rostul său iar după ce bunicul a plecat în marea călătorie i-a urmat la parohie unchiul Tache, Dumitru Istrati, care moștenise între altele și porunca de a fi, atât cât s-o putea, și îngerul păzitor al micuței proaspete învățătoare Stela. Încotro? Dascăli, fete, femei Școala era pe din două: localul vechi și cel nou. M-am prezentat directorului Iancu Cimpoieșu, de loc din Vutcanii Hușilor. Era un bărbat impunător, pedant, pus la punct de parcă mergea la cine știe ce sindrofie. Așa lam
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ecologiștii de pretutindeni în fața democrației extinse a biosferei! La fel de suprarealistă mi-a părut reclama de la capătul unui sat: „Vizitați Casablanca Băcia” (satul lui Petru Groza). O cârciumioară pe cinste! Elegantă, cochetă. În fața ei, parcate căruțe și tractoare vechi. Lumea bea Stela Artois. De mâncat, mănâncă doar camionagiii de drum lung. Celorlalți le-ar fi rușine. Ce, ei n-au mâncare acasă? Un chelner simpatic foc, cum doar la Quattro Stagioni în București am întâlnit, mi-a răspuns când m-am îndoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toastat și el, consecutiv: În sănătatea domnului colonel, care... e-n grădină!”. CÎnd interpretul obosit a revenit În scenă, Cornel Vulpe a vrut s-o dreagă și a zis: “Nu-l lăsați să vorbească, fiindcă e peltic!”. În fine, după ce Stela Popescu s-a chinuit să condenseze multele ei scene cu interpretul beat al lui Verșinin, În final actorul, Îndopat cu cafele, părea că s-a trezit. Numai că declarația pe care trebuia s-o facă Mașei, aproape ininteligibilă, a făcut
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin chaos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voiu să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin chaos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voiu să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
copertă cu un desen încă neînchegat... Stela Sincovici, citea mai departe... Stela Sincovici, cl. a III-a, București. Povestea "Copilul orfan" nu e potrivită pentru revista noastră. Cu alt prilej îți voi explica de ce... Toți așteptau cu sufletul la gură. Stela Sincovici... Citind răspunsul, Stela Sincovici trebuie că avea aceeași tresărire de nerăbdare și de revoltă ca și Rareș. De ce cu alt prilej? Ochii lui Rareș fugeau pe pagină în jos. Nistor Teodorescu, cl. a V-a, Turnu-Măgurele. Poveștile tale nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era de fapt deci revolta egipteană despre care la Roma toți vorbiseră cu neplăcere, distrați și fără milă. Pe mile întregi nu se vedea altceva. În cele din urmă, spre asfințit, între nisip și palmieri se ivi în depărtare o stelă de piatră cu vârful aurit, în care se oglindea soarele. Apoi din nisip începu să se ridice un enorm zid de granit. — Sais, spuse călăuza arătând într-acolo, apoi tăcu. Era templul faimos în întreaga Mediterana pentru biblioteca milenară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la Ephesus nu le ajung nici măcar până la genunchi, șopti Gajus. Zaleucos privea fără să răspundă. A doua curte interioară era înconjurată de un portic; și ea era pustie. În spate se zărea a treia trecere. Iar acolo se ridica uriașa stelă de granit roșu, cu vârful aurit, pe care o văzuseră strălucind de departe. Sacerdotul întinse mâna - pielea lui brună se lipea de oasele lungi, subțiri ale degetelor -, arătă spre stelă și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se zărea a treia trecere. Iar acolo se ridica uriașa stelă de granit roșu, cu vârful aurit, pe care o văzuseră strălucind de departe. Sacerdotul întinse mâna - pielea lui brună se lipea de oasele lungi, subțiri ale degetelor -, arătă spre stelă și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul obilos, dacă nu rostesc eu rău, mica suliță. Surâse îngăduitor, dar acel surâs pe fața brăzdată de riduri izvora, poate, dintr-un sublim dispreț. — Vouă vă place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe sanctuar, voi așeza un splendid cap al Meduzei, din bronz aurit; din punct de vedere astrologic, ea guvernează fascinanta zodie a Fecioarei în care te-ai născut tu, Augustus. — La Mendes, adăugă Imhotep, lângă aqenu, lacul sacru, pe o stelă de piatră sunt incizate legile ritului, pentru ca amintirea lui să nu se piardă: phar-haoui se urcă pe Ma-ne-djet, rotește marea timonă și îndreaptă corabia spre lumină. Dar ea nu are vâsle și nici vele. Cei șaizeci de vâslași de pe Me-se-ket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
uimiți lunga călătorie a monumentului aceluia enorm și indescifrabil, ce mersese de-a lungul Nilus-ului, străbătuse Mediterana și apoi urcase pe Tiberis până la poalele colinei Vaticanus. Se adunaseră cu miile, ținându-și respirația, în timp ce funiile umede ridicau încet spre cer stela imensă cu vârful de elektron. Cluvius Rufus, scriitorul, care urmărise cu inima bătându-i nebunește spectaculoasa înălțare a monumentului, întrebă: — De ce și acel obeliskos? Aș vrea să știu de ce întrebi asta! se revoltă celălalt, cuprins de-acum cu totul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urmă cu treizeci și cinci de secole, deschizând astfel, în fața ochilor uluiți ai romanilor vremii sale, ce se încăpățânau să nu creadă, o poartă spre trecut. Chiar și astăzi, puțini dintre cei care ajung la celebrele coloane ale lui Bernini și contemplă stela gigantică știu cum și de ce, acum douăzeci de secole, a fost adusă din Egipt la Roma, traversând o jumătate din Mediterana. Podul cu patru arce s-a prăbușit însă în timpul unei revărsări a Tibrului. După nouăsprezece secole a fost înlocuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]