949 matches
-
Timpul!), caragialiană și argheziană, fixează, ca numitor comun al celor trei publiciști, violența limbajului, în sintagma autoarei "fratricidul lingvistic". Din unghiul cercetării mentalului colectiv, demersul său se dorește a fi o aventură a deconspirării "imaginarului violent", o "scanare" a unor stereotipii psiho-etnice pe care însuși discursul celor trei scriitori le exhibă. Reținem cu deosebit interes punctul de vedere al autoarei, însă credem că perspectiva retorico-literară va nuanța mai ales traiectoria și semnificația distinctă a publicisticii eminesciene și argheziene, iar mai departe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu este în întregime adevărată, parțial falsă ori cu totul falsă ..." (Despre idei și blocaje). În palierul imediat următor sunt comentate procedeele de recreare a comicului în opera scriitorului. Caragiale explorează valențele tuturor modurilor operaționale, evidențiază situații comice, tipologii rizibile, stereotipii de limbaj, discrepanțe lingvistice. Folosește aforismul ca formă de spirit, "moftul", ca emblemă a suficienței, figurile retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate printr-o expresivă antimetateză. Perceput ca "nonsens", absurdul declanșează comicul. Receptat ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
teoriei sale în miezul căreia plasează comicul declanșat la perceperea unui ,,efect mecanic placat pe un element viu"6, la descoperirea unei ,,deghizări"7 reale sau posibile, a unei substituții a naturalului prin artificial, a gestului spontan și inimitabil prin stereotipie și automatism. Nuanțându-și punctul de vedere, Bergson precizează:,,Este comic orice incident care ne atrage atenția asupra fizicului unei persoane atunci când de fapt, este vorba de aspectul moral"8. Strănutul unui orator este rizibil pentru că ne coboară brusc de pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ezită să sublinieze nota de creativitate a parodiilor sale "originale" asociate cu veritabile pagini de "critică literară în pilde" vizându-i pe Homer, Al. Depărățeanu, D. Bolintineanu, G. Coșbuc, O. Goga, I. Minulescu, Cincinat Pavelescu, T. Arghezi etc. ale căror stereotipii prozodice și de limbaj, ținând și de conformația specifică epopeii, romanței, epigramei, psalmului etc. devin prin imitare caricaturală atât surse de umor cât și reproșuri exegetice. Pastișarea Psalmilor arghezieni, de pildă, implică și surăsul condescendent al criticului în măsură să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trecute cu vederea prefigurările caragialiene și urmuziene ale acestei estetici. Dacă la Caragiale banalul și derizoriul pot fi resorturi de reprezentare artistică alături de "enorm și monstruos", aceștia din urmă vor acapara decisiv viziunea urmuziană asupra unei infralumi hidoase anchilozate în stereotipii bizare și vor covârși mai apoi limbajul poetic, jurnalistic și romanesc arghezian. În Cimitirul Buna-Vestire, de exemplu, grotescul dezvăluie înverșunarea de a vedea totul prin ocheanul deformărilor monstruoase sau de a căuta cu interes naturalist hiperbolizarea umanului josnic în surprinzătoare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a șabloanelor convenționale de comportament, a ipocriziei și a rutinei care macină trăirea autentică. Așadar, recurgând la un comportament zgomotos, la prima vedere jucăuș și iresponsabil, ofensiva lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a stereotipiilor de ordin moral, politic și social, toate denudate în absurditatea lor dezumanizatoare. Prototipului caragialian de fanfaron inofensiv, logoreic și spiritual i se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează Mircea Eliade. Spiridon Vădastra, personaj
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și pe de alta, "antiraționalul". Beneficiind de acest aport teoretic al cugetătorilor, mulți scriitori exprimă cu mijloacele literaturii același eșec al rațiunii, prin aderararea nemărturisită sau nerecunoscută la o estetică a "nonexpresiei" care pune în valoare absurdul. Contestatar înverșunat al stereotipiilor și al clișeelor care parazitează gândirea, Eugen Ionescu n-a ezitat să denunțe, totuși, caracterul imprecis și impropriu în raport cu literatura al termenului de absurd, demistificându-l: Absurdul e un cuvânt la modă și care într-o zi nu va mai fi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
incapabil să muște din real; să-l identifice efectiv".28 Leonida, Farfuridi, Cațavencu și mai ales Catindatul prefigurează, într-un posibil model actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și acea nuditate sufletească despre care vorbea Ibrăileanu, ilustrată semnificativ prin orbecăiala absurdă a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
crea un univers absurd terifiant, de nesuportat ca și disperarea din care provine. Absurditatea "lumii-lume" expusă de autorul Scrisorii pierdute este, în schimb, una lipsită de angoasă. "Grija" și "trăirea autentică" sunt incompatibile cu această umanitate care se pierde în stereotipii de conduită și de limbaj, în preocupări derizorii și în verbiaj. Un caz singular și derutant este cel al personajului Anghelache. Dacă resimțirea stării de angoasă ar fi un criteriu de recunoaștere a eroului absurd, enigmaticul casier ar avea statut
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mai vizibil aspect care leagă proza și dramaturgia lui Teodor Mazilu deopotrivă de viziunea lui Caragiale și a lui Eugen Ionescu asupra absurdului, ține de fantoșizarea și de grotescul personajelor. La cei trei autori dezumanizarea este ilustrată prin artificialitatea gesturilor, stereotipia limbajului, mimetismul sentimentelor, mediocrizarea și aplatizarea gândirii. Deosebirile sunt, totuși, semnificative. Dacă la Caragiale și la Eugen Ionescu limbajul și situațiile revelau găunoșenia morală și vidul sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în schimb
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vârtelnița banalităților, a clișeelor și a nonsensurilor diluează esența comunicării, sugerând falimentul limbajului, ca ultim bastion al umanului capturat de absurd. În Există nervi, lipsa de comunicare se explică, în primul rând, prin prozaica frică. Nu interesează pierderea sensului prin stereotipie și dezumanizarea ca efect global al mecanizării de la nivelul gândirii și al limbajului, ca la Eugen Ionescu, ci transformarea cuvântului în probă incriminatoare, în delict capital. În condițiile în care conversația devine o pândă permanentă, o vânătoare de aluzii și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
frecventele rupturi de nivel de la banal la insolit, de la firesc la nefiresc, de la logic la ilogic etc. și, mai ales, parodia vieții și a reprezentării ei literare, devin strategii de eclipsare a certitudinilor, de zguduire a imaginilor mentale paralizate în stereotipii. Chiar și atunci când sensul pare să se întrevadă, printr-o descifrare ezoterică sau printr-o lectură debarasată de automatismul imaginilor iscate de cuvinte, rămâne constantă impresia că, de fapt, efectul de surpriză stârnit cu orice preț este, dacă nu singurul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
angoasa destrămării imperiilor coloniale), care oferă cadrul tuturor animozităților și formelor de rasism (arabul este invariabil rău și agresiv, ceea ce este vizibil și din punct de vedere fizic; însă există și un fel de rasism "accidental", neintenționat, care recurge la stereotipii și imagini convenționale) și xenofobie (pe lângă germanofobia acută a francezilor, toate națiunile sunt ironizate, chiar dacă doar de dragul pitorescului, ceea ce denotă o "mulțumire de sine" suficientă a francezului mediu).691 Când Franța lui de Gaulle boicota Alianța Nord-Atlantică, își afirma cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Pe bune! Nu sunt oamenii niște nenorociți? — Deci am înțeles eu bine, nu dansează în poală? îl întrebă domnișoara Morley pe cât de discret putea pe Kelvin, care dădu din capul său oxigenat. Era greu de spus cine era mai dezamăgit. —Stereotipii îngrozitoare, se plânse Ashling. Ipocrită mai sunt, își dădu ea seama. — Așa este, se plânse Mai, ambalată de a doua cană de lichid de vase cu șampanie. M-am născut și am crescut în Dublin, tatăl meu este irlandez, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
registrul solemn al primei faze la registrul familiar și ironic al maturității; ceea ce este important se leagă de potențialul de autenticitate pe care reușești să-l captezi din aceste avataruri ale eului și ale ființei. Cei mai mulți trăiesc În convenții și stereotipii mult mai comode decât asumarea pe cont propriu a existenței ca experiență de cunoaștere prin scrutarea permanentă a sinelui și a Împrejurărilor exterioare și interioare În care evoluează acesta. E drumul asumat de erou de la vârsta lui Ahile la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebuie să fie genuină, nemaiîncercată. Fragmentarismul oralității ar fi probabil asemenea tentativă de sustragere de la convenționalitate, iar pericolul de a institui o altă convenționalitate este oricum mai redus. Când scriu, mă străduiesc să comunic stări și expresii reale, iar nu stereotipii de limbaj; dacă individul ar fi scris pe dinăuntru cu stereotipii de stări, atunci nu ar fi posibilă sustragerea de la coercițiunea sistemului lingvistic. (astăzi) Pătimirile Sfântului Anton continuă; nu știu de ce am visat-o pe E. azi-noapte. Era cu colega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tentativă de sustragere de la convenționalitate, iar pericolul de a institui o altă convenționalitate este oricum mai redus. Când scriu, mă străduiesc să comunic stări și expresii reale, iar nu stereotipii de limbaj; dacă individul ar fi scris pe dinăuntru cu stereotipii de stări, atunci nu ar fi posibilă sustragerea de la coercițiunea sistemului lingvistic. (astăzi) Pătimirile Sfântului Anton continuă; nu știu de ce am visat-o pe E. azi-noapte. Era cu colega ei de bancă, Margareta Liță; se mișcau provocator prin preajma mea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decât una care se petrece în Japonia, spre exemplu Sărbătoarea Cireșului. Johann Galtung și Mari Ruge au formulat criterii pe baza cărora să se poată decide ce anume este o știre. Acestea sunt: frecvența, pragul/mărimea, claritatea în acord cu stereotipiile culturale, relevanța, consonanța cu așteptările publicului și dorințele acestuia, neașteptatul, continuitatea, structura buletinului de știri, referiri la elitele națiunii și ale umanității, relatări despre ceva negativ 67. Aceste criterii însă nu garantează completitudinea spațiului public, ci mai degrabă accesibilitatea lui
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
new-yorkez al parizianului Quartier Latin. Aflat în partea inferioară (de sud) a zonei West Side din Manhattan, SoHo este cunoscut pentru galeriile sale de artă și pentru restaurantele de lux, dând o notă metropolei pe care amatorii de generalizări și stereotipii ar putea-o defini ca "ne-americană". SOPHOMORE Termenul, perceput ca foarte american prin frecvența în filmele cu tineri studioși, desemnează un student în anul al doilea, are o complicată traiectorie etimologică, având legătură cu cuvinte precum filosofie, sofism, dar
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
lume în schimbare, în care câteva contingente de baby boomers (vezi BABY BOOMERS) ajunseseră la maturitate. Printre noutățile formulei Y & R apar probleme sociale afectând societatea americană, intrigi și teme sexuale, netipice pentru genul soap opera, dar și spargerea unor stereotipii rasiale. Astfel, personaje de culoare, precum Neil Winters (interpretat de Kristoff St.John) și fratele său Malcolm, primesc roluri importante (Neil este director executiv într-o importantă companie). Dacă Dallas și Dynasty sunt prime- time soap operas (transmise seara, la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de persoană” sau „Am mai lucrat cu oameni de tipul ăsta”. în relațiile cu cei din jur, e oarecum confortabil să crezi că înțelegi lumea și că deții un fel de control asupra ei. Uneori, aceste categorizări se bazează pe stereotipii convenabile, care conferă un sentiment de superioritate față de ceilalți. „Nu e decît un tip care suferă de complexul lui Napoleon”, am auzit adesea angajații spunînd despre șefii pretențioși care sînt mai scunzi decît media. „E unul din ăia care și-
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Iubitele unguroaice ale lui Avram Iancu XE "Iancu" 136 Textul ca memorie și sentiment 144 Capitolul al V-lea Prieteni și dușmani din Transilvania: românii, maghiarii și imaginile lor reciproce 147 Preliminarii la o istorie a imaginilor reciproce româno-maghiare 148 Stereotipii românești despre maghiari 152 Românii văzuți de maghiari: geneza unei imagini etnice 159 Istorici maghiari despre răscoala lui Horea XE "Horea" 163 Un ungur printre români: Ürmösy Sándor XE "Sándor" 170 Românii În opera istoricului Kőváry László XE "László" 180
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
imagologiei comparate rămân o sumă de instrumente indispensabile pentru studierea fenomenelor sociale, În general, și a identității istorice a Transilvaniei, În particular. 1. Preliminarii După cum se poate observa cu ușurință, studiile referitoare la „imaginea celuilalt”, alteritate, reprezentări sociale, imagini etnice, stereotipii, modele culturale etc. au În vedere aproximativ același obiect de cercetare. Dar această problematică este abordată, fie autonom, fie Într-o manieră interși transdisciplinară, de o sumă de discipline științifice diferite, unele chiar destul de Îndepărtate ca metode și obiective. Astfel
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de texte cum ar fi cele aparținând cărților populare, literaturii de colportaj, „subliteraturii” de almanah, de consum, prozei de serie - considerată „eretică” de critica puristă, dar având totuși relații evidente cu literatura. Ele sunt deosebit de utile pentru evidențierea prejudecăților și stereotipiilor, tocmai datorită posibilității Înserierii lor, ca și a impactului pe care Îl produc În rândurile unui public numeros. În al doilea rând, imagologul literar are la dispoziție genuri caracteristice, cărora nu le contestă nimeni specificul literar și, În multe cazuri
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
unitare, existând, la nivelul percepției colective, două sau mai multe „Franțe” ori „Germanii”, În funcție de timp, de loc, de trăsăturile societății reflectoare sau de perspectiva socială, fără a mai vorbi de opticile personale, subiective, ale feluriților scriitori. Importanța clișeelor și a stereotipiilor naționale pentru studiul alterității reprezintă un alt element remarcat În mod pertinent de imagologia literară, iar abordarea insistentă a acestui domeniu are loc pe fondul contactului interdisciplinar cu psihologia socială. Se remarcă utilizarea de către imagologi a unor noțiuni din sfera
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]