912 matches
-
și totuși neclintită În hotărârea ei de-a rămâne cu Charlie până la sfârșit. Kitty trânti portiera mașinii și părăsi rulota de parcă ar fi plecat de pe Titanic cu ultima barcă de salvare. Un minut mai târziu, Își dădu seama că uitase sticluța În care Își făcuse nevoile. Se uită pe fereastra din spate și o văzu pe Desert Rose ridicând-o de pe masă și Întinzându-i-o lui Charlie, să ia o gură. 17 Întoarcerea la inocență sau o alunecare din eatc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de deasupra avea o Înălțime diferită, ca niște mici montgolfiere care ar aștepta să-și ia zborul, ținute locului de o greutate În formă de bilă. Aparat pentru producerea Rebis-ului, În văzul tuturor. Secția sticlăriei. Revenisem pe propriile-mi urme. Sticluțe verzi, un amfitrion sadic Îmi oferea chintesențe de otrăvuri. Mașini de fier pentru sticle, se deschideau și se Închideau cu două manete, dar dacă cineva, În loc de sticlă, Își vâra acolo Încheietura mâinii? Țac, probabil că așa se Întâmpla cu cleștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trei ori. Mai trebuie să și vorbim? — Nu. Acum bem din nou. Epuizaseră deja jumătate din conținutul minibarului. Wakefield țopăie gol-pușcă spre bar, dar de data asta fără să-i mai pese de burtica lui, și toarnă rom din două sticluțe, acoperindu-l cu două degete de Coca fîșÎitoare. E ultima Coca și romul este ultimul dintre alcoolurile tari. — Acum, am să-ți spun secretul meu, zice Maggie. Nu am nici unul. — Desigur. Zi-mi altul. Tu ești toată un secret. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de geamuri sparte și ceea ce pare a fi sunetul veselei sparte de pereți. Apoi vine mirosul acru al gazelor lacrimogene și un ciobănesc german cu dinții rînjiți se așează pe marginea patului mîrÎind la el. Toarnă Într-un pahar două sticluțe de whiskey din minibar și le dă pe gît. Ia meniul de room service cu mîini tremurătoare și numele hotelului, ștanțat pe carton, Îi trezește o amintire. Aici au stat, În 1968, delegații la convenția democrată. Ceea ce aude este... istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
el. Sau ar fi împins-o și aia a căzut cu capul de sobă. Le-aducea și „Diană“, de la cabinet, să beie. De-aia de frecție. Era un țigan de la Târgu-Mureș, bea „Diană“ d-aia de turba. Bea câte cinci-șase sticluțe și dormea trei zile. Și i-aducea și din aia. Nu se punea problema. Erau oarecum... erau mai maleabili, în privința asta, cu noi. Era unu’, Georgică, din Galați, omorâse două babe. Ăla era plecat ca lumea. Romca ăsta, Cosmici, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
șeful ei. — Bine. Lăsați-l aici, încuviință ea zâmbind, fără ca degetele ei să piardă din viteză. Tomoe rezolva documentele îngrămădite pe biroul ei, unul câte unul. Făcea câte o pauză de cinci minute la fiecare jumătate de oră. Scotea o sticluță cu picături din sertar și și le picura în ochi. Se odihnea puțin, privind pe fereastră. Înlătura astfel oboseala instalată din cauza încordării prelungite asupra literelor mici. Lupta, în felul acesta, împotriva miopiei, dușmanul de moarte al tinerelor preocupate de cum arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
întors în umbra lor jilavă în care trăiau. Cei care văzuseră scena râdeau acum de mine. Printre ei și Rotari, care avea în mână un fagure din care picura miere. După câtva timp a venit în odaia mea cu o sticluță în mână. - Pune-ți din asta pe înțepături. Era un ulei cu mireasmă de mentă, care alina usturimea. - Nu vrei să facem câte ceva? l-am întrebat. Se legăna pe picioare, încruntat, cu mâinile la spate. - Mâine, mi-a răspuns. - Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu tocmai elegantă - dar neschimbată, Emma. Se aprinsese lumina În dormitor. În toți acei ani, Antonio intrase acolo doar de trei ori: o cutie supraîncărcată cu mobilier lipsit de gust, ca și stăpâna casei. O toaletă cu oglinda plină de sticluțe cu parfum rânced - cumpărat la mâna a treia din talciocul de la Porta Portese, că tare-i mai place să o facă pe respectabila, Olimpia Tempesta avea mania de a părea respectabilă, căci nu era. Mostre de parfum rânced - le folosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
n-o mai avea, el devenise din nou unul ca atâția alții - și Își pierduse anii, amintirile, și visele. Era deja mort fără ea. Terenul era gol. Fetele În alb se Îmbrățișau lângă bancă, săltând. Sugeau o băutură verde, din sticluțe de plastic, cu capace În formă de biberoane. Arbitrul cobora atent de pe tronul său. Meciul se terminase. Antonio se ridică amețit. Gândul la Emma Îl făcea să sufere ca de boală. Era o boală. Și totuși, nici măcar nu Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nedumerit, deoarece el nu mai văzuse nimic asemănător până atunci. Totul i se părea straniu. Ajuns în magazin, văzu că niște oameni luau niște obiecte ciudate și mergeau la o femeie care trecea ciudățeniile printr-un aparat. El luă o sticluță cu apă și o pâine și ieși cu ele din magazin. Dintr-o dată, el văzu că niște oameni se îndreaptă furioși spre el și-l iau pe sus. Ești arestat! spuseră oamenii. Ares..., cum? întreabă nedumerit Prâslea. Polițiștii îl duseseră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întins ca să ating piciorul patului unde dormea stăpâna mea, cioplit ca o labă de animal imens. Am inhalat aroma patului meu - fân îndulcit cu mirosul unei flori necunoscute. Camera era plină de coșuri meșteșugite și rogojini împletite. O colecție de sticluțe era pusă pe un fel de cutie mozaicată, lângă o grămadă de pânzeturi împăturite, despre care mai târziu am aflat că erau prosoape de baie. Fiecare suprafață era vopsită sau pictată în culori strălucitoare. Nu-mi găseam locul lângă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bețivanul de bărbat’su a dat-o afară din casă, și de-atunci îi era foarte recunoscătoare mamei, și dacă o rugam, întotdeauna ne aducea de la magazie pachete de chibrituri nedesfăcute și acetonă pentru bombele de fum, chiar și patru-cinci sticluțe deodată, fără să-ntrebe niciodată la ce-mi trebuie, întreba doar dacă mama e bine, așa că într-adevăr merita să mergi pe jos până la autoservire, deși era destul de departe. Când am ajuns pe strada Arató, un om a trecut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fost foarte ocupată cu serviciul, a fost curată demență. Beți 8 pahare de apă pe zi ? Da Une Nu. Îmi las jos creionul și înghit în sec. În colțul opus al camerei, Maya ridică ochii de la crăticioarele cu ceară și sticluțele cu ojă. Maya e cosmeticiana care se ocupă de mine azi. Are părul lung și negru prins în coadă împletită traversată de o șuviță albă, și un inel micuț de argint în nas. — Vreo problemă cu chestionarul ? zice cu glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
strâng de braț. Te iubesc, dar ești nebună. Îmi dă drumul la braț. Și tu la fel, zice. Ești nebună, dar te iubesc. Îi sună mobilul, dar îl ignoră. Începe să scotocească în geanta brodată. Într-un final, scoate o sticluță de parfum din argint frumos lucrat, învelită cum s-a nimerit într-o bucată de mătase purpurie cu ape. — Poftim, zice bagându-mi-o în ochi. — Freya, spun răsucind-o între degete, e extraordinară. — Mă gândeam eu c-o să-ți placă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
par prea disperată. Două, vă rog. Din... ce aveți. Nu vine nimeni să-mi ceară biletul. Nu mă deranjează nimeni. Trenul pare să fie nu știu ce fel de rapid expres. Suburbiile devin câmpii, și trenul zdroncăne mai departe. Am băut trei sticluțe de gin amestecat cu suc de portocale, suc de roșii și un iaurt cu ciocolată. Sloiul de gheață din stomac mi s-a mai topit. Mă simt bizar de departe de tot. Am făcut cea mai mare greșeală din cariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a fi În comă - și Rosamund Îmi șoptea Îngrijorată: - E Încă printre noi? Adeseori nu‑i puteam răspunde cu certitudine. Ni se repetase de nenumărate ori că nu va putea supraviețui și zăcea, respirând neregulat, cu o măsuță Încărcată de sticluțe medicinale lângă capul Încadrat de urechile mari, care‑ți săreau În ochi. Uneori aveai impresia că prefera să moțăie În drum spre moarte. Poate că va urmări un șir de gânduri pe care nu ținea să le discute. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dorește să le dea piesei; de pildă: sunt aruncate din interior sertare de diferite mărimi; după ce s-a umplut deja spațiul din jurul gropii cu sertare, încep să fie aruncate obiectele pe care, de obicei, le aflăm în sertare - mănuși, batiste, sticluțe de parfum, creioane, jucării, cărți, uriașe bucăți de indigo, vârfuri ascuțite care nu folosesc la nimic, mici fâșii smulse de pe fața amuzată a unui om, diferite flacoane cu sudoare și mici dispozitive de încălzit aerul, în interiorul conservelor goale, aparate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vă scot de aici. Toată treaba s-a împuțit. MACABEUS (Către PARASCHIV.): Zice că ne scoate de aici. PARASCHIV (Căscând.): Știu... Mi-e somn... INAMICUL (Către PARASCHIV,): vrei să bei ceva, să duci o sticlă la gură, vrei, așa, o sticluță subțire, un firicel, vrei?) PARASCHIV (Către INAMIC.): Ai tu așa ceva? INAMICUL (Către PARASCHIV: am, eu? se poate? am... uite... scoate din buzunar o sticlă metalică, iotă, ura! îhâhâhî.) MACABEUS: Ce are, ce are? INAMICUL (Către MACABEUS.): Am o dușcă, vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
picioare și trecând în bucătărioară. Cum era și normal, nu mai spuse nimic în timp ce râșnița de cafea scotea un urlet răgușit, iar noi savuram împreună aroma bogată, ca niște copii Bisto 1. — Dacă s-ar putea pune parfumul ăsta în sticluță, suspinai eu, m-aș da zilnic cu el. Margery puse o tavă pe măsuța de cafea și se așeză față în față cu mine. — Un biscuit? întrebă ea, deschizând cutia și întinzându-mi-o. În fața mea, biscuiți cu unt. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avea de o parte și de alta o mulțime de uși. Toate erau numerotate: unu, doi, trei, patru... Înaintam pe hol, în lumina albă care venea de nicăieri și am văzut lângă un perete o masă pe care erau două sticluțe cu lichid colorat și trei chei: una de argint, una de aramă și una de aur. Am luat cheile și am început să caut ușile pe care trebuiau să le deschidă. Cheia de argint se potrivea la o ușă pe
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
ședea un spiriduș, păzindu-și oala de aur. L-am privit lung și am ieșit încetișor ca să nu-l tulbur. Cu cele trei chei strânse în mână, m-am întors la măsuța de pe hol și mi-am oprit privirea asupra sticluțelor cu lichid colorat. Oare ce era acolo? Am întins mâna către cea mai subțire și, tocmai când voiam să beau, m am trezit în camera mea, cu o rază aurie de soare gâdilându-mă pe față. Dormisem toată noaptea. În
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
Dar dacă Amanda Hardwick își rupea și ea gâtul, atunci situația se schimba. În sfârșit, primea ce merita. Nu știam chestia asta. — Nici ea n-a aflat decât acum zece minute. Capitolul 5tc "Capitolul 5" Amanda a întins mâna după sticluța de vin călduț, cu dop înfiletat, pusă la dispoziție de compania aeriană. Turnându-și vinul în paharul de plastic, încerca să nu se gândească la șampania frapată care știa că era servită în clipele alea la clasa întâi. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a fost servită într-un restaurant mare, cu o banchetă albastră care se întindea de-a lungul unui întreg zid. În fața acesteia, la intervale regulate, fără spații prea mari între ele, se găseau niște mese micuțe și pătrate, cu lumânări, sticluțe de sos de soia și un alt scaun de partea opusă. Majoritatea cuplurilor păreau formate dintr-o persoană care vorbea la telefon, în timp ce partenerul fuma de zor. Puținele conversații dintre cuplurile în care ambii parteneri erau prezenți păreau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Așa cum aflase de curând, viața era șocant de imprevizibilă și putea să fie foarte scurtă. Nu existau nici un fel de garanții și fiecare om trebuia să se agațe de fericire atunci când avea parte de ea. Hugo a întins mâna peste sticluța de sos de soia și și-a împletit degetele cu Alice. Păi, a spus el cu voce scăzută, conștient de prezența celorlalte cupluri care stăteau aproape de ei, avem două posibilități. Ori mergem înainte în felul ăsta, deci continuăm să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de vibrație foarte puternică, de parcă aș fi intrat deodată În rezonanță cu cerul Însuși. m-am așezat pe scaun, plutind. Și, deodată, În fața ochilor mei Închiși, din care șiroiau lacrimi, o nouă nemișcare a apei. Apoi Père Joseph deschise o sticluță, din care Îmi turnă un ulei parfumat pe frunte. Atingerea aceasta m-a readus oarecum pe pământ. — Și acum, câteva lucruri practice, spuse Père Joseph, luându-mi dorje-ul din mână și punându-l la loc În bibliotecă. FĂ zilnic rugăciunea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]