1,096 matches
-
ca punct de plecare estetica urâtului, Arghezi prezintă un univers al claustrării cu mocirlă, frig, cătușe, păduchi, șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu lipsește totuși frumosul, o frumusețe recuperată prin vis sau amintire. Lumea închisorii este lumea valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de mahala este surprinsă "duioasa ilaritate", "grotescul", "suavitatea", "mirosul argotic", amestecul seriozității cu bufoneria. Poezia Flori de mucigai deschide volumul omonim reprezentând o altă artă poetică argheziană, care exprimă efortul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poți să fii fericit în această lume, măcar să încerci să nu fii, cel putin, atât de nefericit"42. Omul fiind produs al hazardului, prima catastrofă pentru el este însăși nașterea, oroarea inițială pentru omenire. Momentul nașterii este pentru Cioran un stigmat obsesiv, căci, daca metafizic se poate elibera oricând prin sinucidere, în plan social, se simte privat de această libertate, este sclavul acestui accident rizibil care este nașterea: "E ora trei dimineața. Percep o secundă, apoi una, apoi altă, fac bilanțul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este, cum se întreabă Patrice Bollon, "un héréthique, un diable". Richard Reschika surprinde 50 un Cioran care se detașează de arhetipul demonului: În capacitatea specifică a omului de a voi neapărat să facă, să schimbe ceva, Cioran nu vede decât stigmatul imperfecțiunii, prezența unui principiu demonic"51. Cioran îl bănuiește pe om, chiar și atunci când, aparent, face acte de bine, de intenții distructive, care vorbesc despre nemulțumirea funciară a omului vizavi de lumea creată de Dumnezeu, pe care ar încerca să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ani lungi de umilințe și privațiuni, de o adevarată vânătoare de vrăjitoare. Vânătorii de vrăjitoare calificau drept comuniști sau ideologi ai terorismului pe oricine preconiza justiția socială ori sprijinea lupta popoarelor subjugate împotriva colonialismului. Cuvântul "dialectic" era în Argentina un stigmat diabolic ce dezvăluia existența Râului își amintește scriitorul 57. Rătăcit, așadar, într-o lume în descompunere, printre rămășițele unei ideologii falimentare, scrisul era pentru Sábato mijlocul fundamental, cel mai puternic și absolut, care îi putea permite să exprime haosul în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
parte timiditatea destalinizării întreprinse în rîndul partidelor comuniste occidentale. Adesea, ele se mulțumesc cu cîteva autocritici formale ale liniei, fără a încerca o analiză în profunzime a cauzelor răului care măcina comunismul mondial. Partidele comuniste vor purta, de acum înainte, stigmatele acestei destalinizări ratate. Analiza situațiilor naționale dovedește urmările nefaste pentru comuniști al celui de al XX-lea Congres al PCUS, ale raportului lui Hrușciov, și, mai mult încă, evenimentele din Polonia și intrarea trupelor sovietice în Ungaria. Pentru unii, dacă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
inexplicabilului și a misteriosului (care pot fi exprimate doar sub forma visului și a imaginii), asupra faptului evident că misterul a devenit evident; că a fost "emanată" o lume care s-a desprins de mister și care poartă în ea stigmatul acestei separări: dezacordul inițial dintre spirit și materie care trebuia transformat în acord și armonie. Aspectul moral se referă la opoziția fundamentală dintre dorința esențială de reunire și dorințele carnale și multiple prea frecvent exaltate imaginativ și vanitos, la principiul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
invers: ceilalți, cei fără chip și amenințări explicite pot să ajungă să fie percepuți în mod neutru, însă celălalt mai greu, fiindcă celălalt este potențialul purtător al obsesiilor și urii sale. Ceilalți sunt abstractul, dar celălalt rămâne concretul, purtătorul tuturor stigmatelor vechilor provocări venite din patologic. Rezultatul ar trebui să fie că subiectul, ajutat să vadă lumea și dintr-un alt punct de vedere, să se recunoască în acel univers nou pentru el. (Uneori, în universul regăsit.) Văzându-i pe alții
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
deoarece deochiul celor posedați de duhul adâncimilor din ținutul Schpagolandei (Schpaganistan în Orientul apropiat nouă) te poate cumetriza de loc. Comițând imprudența de a te împotrivi, vei purta pe chip (fără ca tu să poți vedea în oglindă), cele mai purulente stigmate și vei fi evitat de "oamenii de bine". În fapt, era vorba de o problemă de sistem (pentru a folosi un cuvânt din noua limbă de lemn, invocat mai ales atunci când nu poți spune lucrurilor pe nume sau nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mic, Scrisoare pe trecerea de pietoni, Scrisoare insulară) sunt valorificate cu precădere motivele subsecvente eroticii agonice. În carte sunt recognoscibile, bunăoară, despărțirea ca ruptură de Celălalt, intruziunea în relația aproape epuizantă a unei alterități ostile, absența actuală ca o rană, stigmatul amintirilor dureroase. Pelicula amoroasă, sfârșitul relației și aclimatizarea treptată cu noua stare de fapt a femeii se proiectează însă pe un ecran original, în ciuda influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă bovarică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timpurie). Alături de aceste dubluri ale eului liric, cel mai adesea revine în panoplia lirică figura lui Narcis, odată cu care se inaugurează în poezia lui Dan Laurențiu o rețea simbolică descinzând din mitologia romantică a geniului abstras din contingent, marcat cu "stigmatele puterii cu cearcăn dilatat" (Acum vocea de primăvară), ce survolează absolutul într-o aventură dramatică a spiritului creator. Oricât ar fi trudit de conceptele supreme, eroul acesteia așa cum este el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cuvinte să dezvălui/ suferința de a vedea peste tot/ și-n timpurile toate". Vocația creatoare, căreia nu i se poate nicicând sustrage, așadar acest destin unic de pionier al exprimării sincere, "cu inima", are și un revers, marcându-l cu stigmatul singurătății. "Cu fiecare cuvânt spus/ mă simt mai sărac și mai singur", recunoaște Demonul și totuși optează pentru retragerea într-o solitudine mândră, de o grandoare ca a marilor romantici. Versurile vorbesc despre "soarele fix al singurătății" (Pieta), despre o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este invocat în Inel cu enigmă; obsedat să descifreze misterele nocturne, actantul liric din Poarta Învierii bate la "ușile tainei,/ În număr de șapte"; mirele morții poartă, în Nunta, "semnul cel alb, pirostrii de argint/ Și sub pirostrii cele șapte stigmate"; îndrăgostitul nostalgic poate reînvia, într-un grațios Poem în memoria celor trei sâmburi de piersică, "miracolul/ dragostei de trei ori ascunse" etc.). S-ar putea spune, prin urmare, că "toate parabolele lirice ale lui Mihai Ursachi au ceva din fantastica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Trasarea anumitor principii scriitoricești, inițiată încă din Antichitate, prin intermediul acestor ample studii estetice, devine necesară și capătă amploare, odată cu trecerea timpului diferențiindu-se pe epoci literare, pe curente și chiar pe stiluri individuale, specifice fiecărui autor. Astfel, artele poetice devin stigmatul fiecărui autor de poezie, care își desemnează, prin intermediul lor, "un ansamblu de norme sau reguli privind "nașterea" sau "facerea" poeziei, ori, în general, tehnica literaturii cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în prealabil printr-o interiorizare individuală, atunci devine pertinentă întrebarea retorică a lui Nichita Stănescu: "Să-ți trăiești soarta. Asta este un lucru relativ ușor de trăit. Dar dacă-r fi să ne trăim opera, ce ne-am face?!"21 Devenită stigmat pentru întreaga Generație șaizecistă, interogația stănesciană devine justificabilă și pertinentă, în contextul în care rolul artistului-poet ar fi acela de a crea noi realități printr-o reconsiderare a realităților existente deja. Cu alte cuvinte, să reconstruiască ceea ce este construit, utilizând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
universul său singular. Metaforele succesive sunt toate acele metafore care caracterizează fiecare volum în parte, regăsindu-se pretutindeni și generând, continuu, altele noi. Deși metaforele succesive se întretaie, pe alocuri, cu metaforele deschise și cu metaforele opace, totuși, ele devin stigmatul acestor volume de început, pe care le-am numit și volumele deconstrucției. În consecință, autoarea deconstruiește, pe parcursul lor, metafora tradițională, fiind deconstruite, odată cu ea, și toposurile poetice, temele, motivele care caracterizează marea tradiție a scrisului interbelic. Dizolvarea vechilor sensuri se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sub tăcere, dar, mai ales, despre literatura subversivă continuă să se tacă sau să se vorbească în cât mai puține cuvinte. Disidența, de orice natură mai ales cea literară ar trebui să reprezinte o mândrie pentru un stat, nicidecum un stigmat sau o plagă... De ce mai există încă sfiala de a se discuta despre textele interzise din acea perioadă? Vorbiți-mi despre poeta Ana Blandiana și despre activitatea dumneavoastră, în acea perioadă. Cum a(ți) supraviețuit? A.B.: Scriind. Și, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Traiectoria extrem de interesantă a liricii Anei Blandiana are ca premisă biografia acesteia 506, care a fost supusă unei tulburate istorii. Debutul său literar este cenzurat de vitregiile ideologiei politice a momentului, urmând ca anii care continuă să stea sub același stigmat pentru aceasta: "Încă dinainte de a fi studentă, debutează cu poezia Originalitate, în revista "Tribuna" din Cluj (1959). Între 1960-1963, i se interzice, însă, să mai publice, din motive politice", dar "începând din 1964, semnătura ei putând fi întâlnită, din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
carbon se găsesc în legumele de frunze (spanac), măceșe, citrice și sunt aldehide carotenoidice. Crocetina este un acid dicarboxilic carotenoidic cu 20 atomi de carbon. Ea formează cu două molecule de gențiobioză un glicozid, crocina, pigmentul care se găsește în stigmatele florilor de șofran (Crocus sativus). Este o pulbere galbenă sau brun roșcată, greu solubilă în apă, dar solubilă în alcool. Pulberea de șofran este un produs mai scump decât condimentele exotice, întrebuințat în bucătăria orientală pentru colorarea unor mâncăruri sau
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
servitute descris în 1940 de Friederich Hayek (1899-1992) își schimbă doar direcțiile și victimele. El se asfaltează mai departe. Faptele petrecute în cele treizeci și nouă de luni după 23 august 1944 au fost devastatoare pentru români. Ele rămân ca stigmate în viețile eșuate ale multor oameni maturi de astăzi. "Revoluționarii" de atunci, călăuziți de puterea din Răsărit, legitimată de Internaționala Comunistă și Cominform, au înlocuit, prin teroare și violență, pluripartidismul cu partidul unic și parlamentarismul cu dictatura proletariatului. Azi, noii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Central- Europene. Insuficient întemeiate sunt și opiniile precum că reculul prin care trece estul european de mai bine de două decenii se datorează fie destinului istoric, fie celui biologic ori cultural al acestor popoare. Or, pentru omul rațional, nu din cauza stigmatelor genetice ori culturale ale acestor popoare, ci prin limitarea drastică a dezvoltării societăților, cu un model devenit anacronic, s-a ajuns la ruinele care se adună aici de peste două decenii. Dacă în lumea occidentală după 1945 s-au modificat mereu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
le capharnaüm des rebuts. Il fait un triage, un choix intelligent; il ramasse, comme un avare un trésor, les ordures qui, remachées par la divinité de l’Industrie, deviendront des objets d’utilité ou de jouissance.“ Personaj izolat, având drept stigmat pasul sacadat (pas saccadé) care îl aduce în proximitatea figurii flaneurului, chiffonnier-ul face parte din mecanismul atotputernic al industriei secolului al XIX lea, chiar dacă se află pe o treaptă inferioară a acestuia. De aici provine gestul său de constructiv în raport cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a decide cu privire la legitimitatea violenței în cadrele dreptului conduce la sesizarea acestuia în momentul disoluției pe care o provoacă singura alteritate radicală în raport cu lumea, cea divină. Din perspectiva acestei alterități, formele legale (mundană și mitică, deopotrivă) ale violenței fac vizibil stigmatul căderii ontologice a lumii, ca și necesitatea răscumpărării ei eschatologice. Filozofia istoriei este, după cum am încercat să arăt, o teologie politică, însă nu ca discurs sinteti zator între cele două, ci ca ireductibilă tensiune. Se justifică astfel și din perspectiva
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe chipul clădirilor sau în numele străzilor. S-ar putea spune, în sinteză, că pentru Benjamin experiența urbană este a celui care nu se integrează definitiv în mecanismele orașului, care rămâne, într-o măsură decisivă, inadaptat la schimbarea sa și poartă stigmatul ciudățeniei sau al singularității. Experiența urbană include momentul în care sunt sesizate stranietatea lumii orașului, neîmplinirea sa, in com pletitudinea imaginii sale dominante. Rămășițele devin, pentru străinul din mijlocul mulțimii, mai importante decât obiectele, lumina incertă a felinarelor cu gaz
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
recuzita decadentă, dansatoarea, semiprostituată de lux, ține locul femeii fatale marcate de un erotism pervers și de o insațietate erotică pe măsura farmecului. Decadența orașului luminilor, lumini ale localurilor de noapte și ale felinarelor care dezvăluie efervescența străzii, poartă propriul stigmat ca pe o strălucire, strălucirea vieții moderne pe care o elogia și-o execra totodată Baudelaire. "Dănțuitoarele cu gesturi nebune și riscate, cu beția de mișcări, cu voluptatea echivocă ce se desprinde din valurile de dantele și din spuma mătăsoasă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
joasă, la ale cărei geamuri sclipesc sticlele multicolore pline cu omorâtoarele absinte, în mijlocul unei mulțimi echivoce fețe lucioase de fard ordinar și fețe supte de nopțile pierdute într-o viață necinstită două femei al căror costum eclatant și sărăcăcios e stigmatul tristei lor meserii, s'au luat la ceartă. Și pe când una exasperată ridică un cuțit într'un gest criminal, cealaltă cu mâinile în sân o sfidează cu o figură crudă, și calmă... Iar bărbații năuciți de alcool și josnicie stau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]