828 matches
-
orice cale de transfigurare a durerii este lipsită de tragism, cum la fel orice minune e prin excelență o întîmplare netragică. Mai mult, categoriile fundamentale ale ierahiei creștine - sfîntul și martirul - nu au nimic tragic în ele. Sfîntul plutește dincolo de stihii constrîngătoare, iar martirul, deși tragic pe durata chinului suferit, are privilegiul aceleiași perspective mîngîietoare: mîntuirea precedată de jertfă. Singurul tip uman care pare să se apropie de tragismul clasic este eroul, cu condiția ca lupta lui să nu aibă perspectiva
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
Pavel Șușară Între Prometeu și Esop Sub o aparență blajină și greoaie, de erou pozitiv dintr-un epos la care se lucrează, după scenariile asiatice, vreme de nenumărate generații, Vladimir Șetran dezvăluie (Palatul Brâncovenesc din Mogoșoaia) un temperament de stihie romantică și o concizie piezișă de moralist esopic. Privind lumea aproape insesizabil, cu ochiul pe jumătate închis în spatele unor sprîncene crescute în sălbăticie, el vede mai degrabă energii decît forme și citește, în structurile constituite, momentul primordial al marilor combustii
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
lui Alexandru Ivasiuc, Dan Deaca, doctorul Eusebiu Munteanu sau Vlad Burssescu -, dar în aceeași măsură figurile odioase ale caraliilor (paznicii) au parte de o evocare ce persistă în amintire. Cum tot memorabile sunt paginile despre nămolul din Balta Brăilei, veritabilă stihie cu viața de sine stătătoare, sau cele despre roiurile de țînțari din Delta Dunării, atacînd nemilos deținuții. Apropiații pe care îi cunoaște în detenție îi dau prilejul unor pagini de elogiu (Andrei Ciurunga, Sergiu Al-George) sau de dispreț (Max Bănuș
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
fără predilecție pentru trăiri ominoase. Fără această dramă subiacentă, cartea ar fi rămas în ton minor, de peripeție bufă. Cartea e sprințară, dar nu e înaripată. E zemoasă sub unghi lexical, dar iremediabil plată sub unghi duhovnicesc, inapetența autorului pentru stihii obscure blocîndu-i ochiul lăuntric și încărcîndu-l cu tenta mată a unui turist ocazional, atins de clasica miopie a intelectului școlit sub coerciția lui esse est percipi. Cititorul reține un spirit ludic care face haz de nevoințele prin care trece, de
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
Printre cuvinte). Astfel că poezia n-ar fi decît o eroică ariergardă existențială. Paseist prin fidelitatea sa față de instrumentul expresiei tradiționale ("Uneori îmi pare că arta există anume pentru ca trecutul să se poată exprima"), poetul adoptă, în relația sa cu stihia imprevizibilului, un stoicism elegant: "Fii tare sub loviturile vieții: e calea cea mai comodă...". Ceea ce nu e decît o variantă păgînă a umilinței. I se potrivește lui C. D. Zeletin însuși percepția ce-o are asupra unui însemnat poet băștinaș
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
Românilor, știuse s-o releve, cu un înțeles de invulnerabilă spiritualitate, de protecție majoră, împotriva demoniacului. De aceea simțim că asemenea locuri ne pot sta pavăză, franc și destoinic, pentru că frumusețea lor nu izvorăște doar dintr-o logodnă anume a stihiilor; intră în ea, inseparabil, materia sufletească a unei istorii care înseamnă destin asumat laolaltă, convergență morală. Fecior al unor pămînturi rezemate în soclul aceluiași podiș moldav, nu prea departe de urbea lui Ilie Boca, onorat de admiratori inimoși printr- un
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
descoperă o valență lirică în planul critic! Un exemplu mai potrivit i se pare lui Al. Cistelecan a fi oferit de Cîntecele stepei, în care comuniunea cu marea se complică prin ispita "sufletului feminin" acvatic de-a se prezenta ca "stihie masculină", ca un paroxism al virilității fruste, sălbatice: "Virilizarea atitudinii presupune cu necesitate feminizarea cosmosului, iar în această dialectică a atracției contrariilor apa se oferă de la sine ca principiu feminizant, căci atît în "imaginația naivă", cît și în "imaginația poetică
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
a imaginarului material al lui Pillat. Feminitatea alcătuiește o ipostază acvatică, de maximă disponibilitate, precum orice substanță fluidă ce poate fi turnată în tiparele cele mai felurite, adoptînd forma acestora: "Eva e o compunere juvenilă ce tinde să repertorieze atributele stihiei feminine, dar însuși mecanismulei productriv, vizînd feminitatea trecînd din ipostază în ipostază în funcție de "actant" și de decizia viziunii masculine, o reduce la un "conținut" menit să umple vasul dorinței sau proiecției. Chiar și ideologizată, tratată ca abstracție, feminitatea rămîne acvatică
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
maniheistă pe care o însuflețește, binele fiind totuna cu ordinea, în vreme ce răului îi revine chipul ingrat al haosului. Odată acceptată perechea celor două principii, din a căror competiție se nasc aberațiile lumii, autorul caută ilustrări mitice ale acestor symplegade: o stihie intră în coliziune cu cealaltă, iar în toiul coliziunii apar felurite ființe care iau parte la scenariul ciocnirii. Așa se ivesc personajele pozitive sau negative din cultura tradițională: cine e de partea haosului (anarhiei) e malefic, cine slujește ordinea (armonia
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
suspiciuni - , discreția în care îi vor fi învăluite Memoriile nu trebuie deplînsă. Vremea cînd estetica nu avea de dat socoteală ideologiei a trecut de mult, iar Anania știe prea bine acest lucru. Dincolo de evenimentele descrise și de semnificația lor politică, stihia care iese cu predilecție la lumină este persoana autorului. O personalitate pregnantă, expansivă și foarte incomodă pentru contemporani. Un om dificil și o fire imprevizibilă: un amestec bizar de călugăr fără vocație mistică și de artist cu înclinație de reformator
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
cutremurele devastatoare, nici uraganele, nici seceta cronică și nici măcar aspirația infecției HIV de a deveni epidemie nu au reușit să facă saltul de la senzaționalul de tabloid la semnificantul cosmic, rămînînd, pe mai departe, simple fatalități jurnaliere ale întîlnirii omului cu stihia naturii, cu fiara socială și cu bestia lăuntrică. Dacă e să-l cred pe prietenul meu Gheorghe Iova, și n-am nici un motiv să nu o fac pentru că profunzimea observațiilor sale și pregnanța formulărilor conțin în sine toate argumentele posibile
Apocalipsa n-a mai avut loc? by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6936_a_8261]
-
cu acesta la fel cum se dau copiii huța în balansoar: când o parte se ridică, coboară cealaltă și tot așa, împlinindu-se reciproc. Un desen animat rural, expresiile candide și grozave de poveste, de lemn aprins în sobă, de stihie a naturii (loan Măric,Bacău și Gheorghe Ciobanu, Iași).Astfel, m-am plimbat printre costume populare, păpuși și coșulețe din foi de porumb (pănușă) - Balint Iulia,Odorheiul Secuiesc.Un instrument muzical care înlocuiește cimpoiul intitulat tâlv, meșterit dintr-un fruct
Două evenimente by Violeta Ion () [Corola-journal/Journalistic/12474_a_13799]
-
a mea de a alege spontan soluția cea mai puțin bună. Curios, această propensiune către alegerea să-i zic greșită, mi-a adus în viață mai multe beneficii decît pagube.“ (p. 109) În zodia lui Barbu Cioculescu se ascunde o stihie protectoare care îi insuflă hotărîri lamentabile pe care mai tîrziu le consideră salutare. Așa se face că, ratînd întîlnirea cu oameni și șanse, scăpările îl fac să piardă în primă instanță, pentru ca tot ele să-i aducă cîștigul ulterior. Păcat
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
ceață/ sunt chiar eu acum cea care-ți vorbesc din rărunchi/ cea vie adevărată pricepi nătărăule/ nu voi renunța niciodată la vedenii colaje nici la delirium tremens/ de la care am căpătat tărie până la os/ nu voi renunța la fibrele lunatice stihii opiomanii lactee/ la vaporii mistici apocalipsele hrănitoare/ nici la autostopul meu de merlină cu efect de seră blasfematoare/ nici la vagabondajul himeric/ la iluminările oranj bulimia hocus-pocus/ frenezia de videoclip cu heroină". Vârful volumului, totuși, abia urmează; și e de
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
a reconstrui lumea la o altă scară și într-o altă ordine. Prins între două tentații la fel de puternice, aceea de a face din artă un fel de elogiu al energiilor primare și al substanțelor ingenue și aceea de a raționaliza stihia și de a codifica amorful pînă la dobîndirea unei vieții de sine stătătoare a formei, Max Dumitraș sfîrșește, previzibil pentru temperamentele insațiabile și pentru caracterele neliniștite, prin a ceda amîndurora. Astfel, discursul lui artistic devine unul integrator și totalizator, atît
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
Crima comunismului nu "rămîne la fel de monstruoasă" ca și cea a nazismului? Nu mai puțin elocvente se prezintă portretele executate în apă tare ale unor personaje literare și nu numai ce întruchipează pactul demonic cu totalitarismul. Sînt ilustrațiile în text, personificările stihiei istorice pe care doar indiferența sau amnezia noastră le-ar putea feri de oprobriul pe care-l aplică asupra lor judecata obiectivă: "D. R. Popescu, fostul președinte al Uniunii Scriitorilor, desantat peste capul cobreslașilor și împotriva voinței lor, preaplecatul responsabil
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
și cu totul benignă, ea cerînd cultivarea pînă la exces a predispozițiilor visătoare. Numai o înrîurire nefastă de ordin ideologic a putut coborî fanatismul la treapta josnică a încăpățînării inflexibile. În realitate, fanaticul e un posedat superior vorbind în numele unei stihii pe care n-o poate stăpîni. Preoții Cybelei, cînd făceau profeții în templele grecești, erau cu desăvîrșire fanatizați, adică posedați de un duh la care nu puteau ajunge decît în momentele de exaltare. Fanatismul e stadiul la care ajungi în urma
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
e un mistic al cărui timbru liric provine dintr-o vibrație cronică cu deschidere în sus. „În sus" însemnînd: transcendentul. Atîta doar că e vorba de un mistic al cărui avînt religios s-a oprit la jumătate, canalul comunicării cu stihiile fiindu-i cel mai adesea întrerupt, de unde și raritatea momentelor de inspirație. A fi poet e a scrie cu intermitență sau a nu mai scrie deloc, în așteptarea crizelor de frenezie discursivă. Iar frenezie înseamnă fanatizare, adică tocmai regimul acut
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
un prag, de unde acest idiom suculent își adună forțele, spre a vira într-un plan cu totul diferit, depășind limitele arealului strict lumesc, pentru un salt în translucid, în metafizic. Este dimensiunea în care domină incolorul și mângâierea știutoare a stihiei apei: "E cum ai sta în soare și umbra/ Și s-ar așeza în cale,/ Și s-ar muta, mereu, agale,/ Spre marginea de necuprins/ A multnemărginirii tale;/ E cum ai trece-o noapte/ De nopți albe și albind,/ Să
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
lui Philippe Sollers - sau chiar vreo pictură pe un zid (vezi poveștile pe această temă compilate de Carrière în Cercul mincinoșilor). Orice oază îți oferă azil, pentru o vreme, însă nu știu de te apără - pe întregul interval - și de stihii. Știu numai că fata morgana nu e niciodată o ficțiune. Nici corabia fantomă nu e. Insula are o calitate în plus, în raport cu utopiile localizate altundeva. Nu e doar neștiută și cu neputință de a fi găsită, deci oricînd și oriunde
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
unui înger aducător al cîtorva „picături care vindecă”. Inadaptarea se vindecă prin ingenuitatea ce-a generat-o. Urma acesteia rămîne totuși înscrisă în pasta unor metafore înfăptuite cu o grijă orgolioasă și concomitent sfioasă de către artizanul care se delimitează de stihiile cosmice prin nobila sa trudă. Gabriel Chifu, Însemnări din ținutul misterios, Ed. Cartea Românească, 2011, 120 pag.
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
putut atîtea spirite rafinate să-și consacre timpul unor himere conceptuale precum "cer sensibil" și "cer inteligibil", "intelect pasiv" și "intelect activ"? Răspunsul ar fi: la fel cum astăzi cheltuim tot atîta timp pentru a ne închina sufletul exact acelorași stihii, atîta doar că le dăm alte nume: nu le mai spunem intelect unic sau cer inteligibil, ci Sfîntul Duh sau energii necreate. Mai mult, medievalii par să fi fost mult mai consecvenți decît noi, sau cel puțini mai logici, căci
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
Copilul este personajul subiectiv al Ioanei Ieronim, centrul liric al discursului său proiectat într-un trecut menit a-i restitui integral naturalețea trăirii dureroase. Refuzînd tentațiile meditației și analizei, ale evaluării "mature" a lucrurilor, poeta se livrează memoriei precum unei stihii reconstitutive, apte a conserva puritatea existențială ce implică blamarea cea mai de temut a falsului monstruos adus de "noua orînduire". O empirie frenetic-melancolică răsfrînge dramatismul exact al materiei, precum un nostalgic semn al normalității spulberate. Ritualurile cotidianului reprezintă disperate tentative
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
de un delir verbal, nestăpînit, vindicativ, de parcă aș fi împărtășit mulțimii ultimele gînduri de la înălțimea unui eșafod imaginar". Așadar e specificat de o emotivitate vie, tensionată, de nuanță viril-orgolioasă, ispitită de autoscopie ca și de transpoziție în claritățile ideii. Dar stihia istoriei l-a silit a se măsura cu pîclele absurdului totalitar, pe un ,cer potrivnic", trasînd ,contururi abracadabrante", înfricoșătoare. Eul sensibil, febricitant al tînărului autor, atras de observație și analiză, s-a văzut azvîrlit într-un turbion de anomalii al
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
vieții cetății, că alcătuiesc o prelungire a lor, precum o formulă de psihologie colectivă tarată. E izbitoare indolența atît a obștii noastre în genere, cît și a intelighenției (de la care avem, orișicît, pretenții) față de fenomenele negative, față de, în speță, urmările stihiei totalitare și posttotalitare care ne-a copleșit și, sub nenumărate aspecte, nu ne cruță încă. Să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Înregistrăm un strat superficial, agitat, clamoros al ,nemulțumirii", id est al cîrtirii, al relativizării (pitorești, dacă o măsurăm
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]