5,507 matches
-
să elimine efectul sunetului. Analizele EEG au demonstrat că la subiecții care au obținut scoruri ridicate la testele de gândire divergentă și RAT s-au înregistrat unde alfa mai reduse ca intensitate și o diminuare pregnantă a undelor la introducerea stimulului. Aceiași subiecți au dobândit un control aproape instantaneu asupra creșterii nivelului undelor alfa în timpul probelor, însă s-a evidențiat un declin al controlului pe parcursul probelor. De cealaltă parte, subiecții cu scoruri scăzute la teste au demonstrat îmbunătățiri progresive și au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
obținute relevă că subiecții cu abilități creative înalte sunt capabile să își controleze stările alfa într-un mod adecvat pe termen scurt. Martindale și Armstrong (1974) au atribuit în mod surprinzător acest rezultat final unui nivel ridicat de sensibilitate la stimuli interni specifici controlului alfa (vezi Martindale și colaboratorii, 1996). Conceptul de sensibilitate este notabil deoarece corespunde receptivității la sugestii subliminale caracteristice persoanelor creative, după cum au descoperit Smith și Van der Meer (1994, în publicații periodice). Deși Martindale și Armstrong au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
presupune că zgomotele perturbă în mod semnificativ atenția care la rândul ei, influențează gândirea creativă. În cadrul celui mai recent experiment întreprins în acest sens, Kasof a evaluat creativitatea cerându-le subiecților să compună o poezie într-un mediu neperturbat de stimuli sonori. Într-o altă etapă a experimentului, condițiile experimentale au fost manipulate în timp ce unii participanți ai experimentului aveau sarcina să compună o altă poezie: acești subiecți au fost supuși la factori perturbatori previzibili și imprevizibili (în scopul distragerii atenției), unii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
orice aspect al fenomenului creativ, el ar implica procesele preconștiente, preverbale și afective. Între rezultatele experimentale s-au realizat și s-au observat numeroase paralele și puncte comune. De exemplu, controlul de scurtă durată al undelor alfa și sensibilitatea la stimuli interni (Martindale și Armstrong, 1974) descoperite la indivizii creativi corespund, în mare măsură, rezultatelor obținute de Smith (1990; Smith și Van der Meer, 1997) referitoare la procesarea subliminală și studiilor de caz care au sugerat nivelul ridicat al sensibilității persoanelor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de asemenea, convergența concluziilor cu privire la optim: în identificarea factorilor determinanți ai creativității și a contribuțiilor creative s-a descoperit că nivelul optim (și nu maxim) este cel mai avantajos, atât din punctul de vedere al informațiilor, cât și al experienței, stimulilor sau tensiunii conflictuale - și, probabil, multor altor factori. Runco și Sakamoto (1996) au prelevat dovezi clare care vin în sprijinul nivelului optim în cercetarea creativității din perspectivă psihometrică, developmentală, cognitivistă, educațională și psihoeconomică. Tot ce depășește nivelul optim are tendința
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
despre trecutul lor ș.a.m.d. Controlul mediului experimental este rareori utilizat (de exemplu Jausovec și Bakracevic, 1995; Ward, 1969) și, în general, este mai puțin riguros. Adevăratele investigații de laborator controlează rareori factorii sonori disturbatori - zgomotul, luminozitatea - și alți stimuli. „Cvasiexperimentale” poate fi descrierea cea mai adecvată a majorității studiilor experimentale de creativitate. Conceperea unei cercetări experimentale de creativitate poate fi îmbunătățită prin suplimentarea controlului, ceea ce ar implica reconsiderarea raportului validitate internă/validitatea externă pe care l-am abordat în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
200-232. Meline, C.W. (1976), „Does the medium matter?”, Journal of Communication, 26, pp. 81-89. Mendelsohn, G. (1976), „Associative and attentional processes in creative performance”, Journal of Personality, 44, pp. 341-369. Mendelsohn, G., Griswold, B. (1964), „Differential use of incidental stimuli in problem solving as a function of creativity, Journal of Abnormal and Social Psychology, 68, pp. 431-436. Mendelsohn, G., Griswold, B. (1966), „Assessed creative potential, vocabulary level, and sex as predictors of the use of incidental cues in verbal problem
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Evaluarea și Cercetarea Personalității Institutul pentru Evaluarea și Cercetarea Personalității (IECP) a fost fondat la Berkeley, Universitatea din California, în 1949. Scopul lui era dezvoltarea și folosirea tehnicilor de evaluare psihologică în studierea persoanelor care funcționează normal, în contrast cu persoanele bolnave. Stimulul care a determinat apariția acestui centru a fost experiența unui grup de psihologi în cadrul programului de evaluare lansat în timpul celui de-al doilea război mondial de Biroul Serviciilor Strategice (Office of Strategic Services), a cărui misiune era să aleagă persoane
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
final deschis și desene, elevii cu un nivel înalt de creativitate au fost mult mai bine cotați decât elevii cu IQ înalt la temele fără stimulare, finalurile neașteptate, umor, nepotriviri și joacă, precum și violență. Elevii foarte creativi păreau să folosească stimulul doar ca punct de pornire pentru a se exprima, în vreme ce elevii cu IQ înalt se concentrau asupra stimulului, considerându-l ideea care trebuia să fie comunicată sau sarcina ce trebuia să fie îndeplinită. Prezentăm mai jos unele exemple semnificative. Ca
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
elevii cu IQ înalt la temele fără stimulare, finalurile neașteptate, umor, nepotriviri și joacă, precum și violență. Elevii foarte creativi păreau să folosească stimulul doar ca punct de pornire pentru a se exprima, în vreme ce elevii cu IQ înalt se concentrau asupra stimulului, considerându-l ideea care trebuia să fie comunicată sau sarcina ce trebuia să fie îndeplinită. Prezentăm mai jos unele exemple semnificative. Ca răspuns la stimulul imaginii percepute cel mai frecvent ca un bărbat care șade în avion, cu scaunul lăsat
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
punct de pornire pentru a se exprima, în vreme ce elevii cu IQ înalt se concentrau asupra stimulului, considerându-l ideea care trebuia să fie comunicată sau sarcina ce trebuia să fie îndeplinită. Prezentăm mai jos unele exemple semnificative. Ca răspuns la stimulul imaginii percepute cel mai frecvent ca un bărbat care șade în avion, cu scaunul lăsat pe spate, întorcându-se dintr-o călătorie de afaceri sau de la o ședință de lucru, un elev cu IQ înalt a scris: Domnul Smith se
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mai înalt nivel de încredere în sine, autocontrol și libertate de exprimare, erau extravertiți și simpatizați de colegi, aveau cea mai mare durată de concentrare și cel mai înalt nivel de interes față de învățătură și erau cei mai sensibili la stimulii fizionomici; cu alte cuvinte, erau capabili să explice conotațiile afective și expresive ale stimulilor, depășind simpla descriere fizică sau geometrică. De asemenea, aveau un comportament foarte perturbator, de atragere a atenției, semnalând entuziasm și exces de zel. În general, recunoșteau
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și simpatizați de colegi, aveau cea mai mare durată de concentrare și cel mai înalt nivel de interes față de învățătură și erau cei mai sensibili la stimulii fizionomici; cu alte cuvinte, erau capabili să explice conotațiile afective și expresive ale stimulilor, depășind simpla descriere fizică sau geometrică. De asemenea, aveau un comportament foarte perturbator, de atragere a atenției, semnalând entuziasm și exces de zel. În general, recunoșteau existența unor stări de neliniște, care păreau să aibă pentru ei un rol energizant
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
structurează puțin câte puțin elitele conducătoare ale țării” (ibidem, pp. 267-268). Cu un anumit recul, observăm un contrast între situația anilor ’80 și cea de la începutul anilor ’70; acest contrast pare indicele unei transformări a „dinamicii raporturilor sociale”. Concret, unii stimuli ai schimbării încetează să mai fie provocați de revendicările claselor inferioare și, dimpotrivă, sunt propagați dinspre elită înspre putere. Cât despre rezistențele la schimbare, ele nu vin atât din partea unei elite stabilite, ce rezistă la contestația pornită de jos, cât
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
permitea acest lucru: joacă tenis de câmp, mergând în fiecare sâmbătă la club. Noul său statut îi permite să stabilească o instituție cu care se socializează și la care nu va dori să renunțe curând. În acest fel, există un stimul permanent pentru a menține instituția, acest lucru fiind posibil doar prin menținerea unui nivel economic cel puțin egal cu cel de care beneficiază. Nu în ultimul rând, la nivel general, absența i. conduce la transformarea sistemului, iar transformările frecvente au
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
un p. nu se înființează în mod spontan, deoarece actorii locali nu au în astfel de cazuri energia sau abilitățile de a mobiliza virtualii parteneri și de a promova p.. Astfel, de cele mai multe ori, este nevoie în aceste situații de stimuli externi care să coopteze și energiile locale. Începutul acestui proces presupune o negociere pentru crearea unui consens general în vederea implementării ulterioare a strategiei sau planului operațional, elaborate în cadrul p.. P. în cadrul unui proiect local de dezvoltare menit să soluționeze o
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
publici etc. Acest model poate fi util pentru a critica instituțiile sociale, atrăgând atenția asupra decalajelor dintre motivațiile reale pe care instituțiile le induc cetățenilor și acțiunile care sunt așteptate din partea acestora, legal și moral (Rees, apud Munro, 1999). Inadecvarea stimulilor motivaționali este invocată adesea pentru a explica inadecvarea rezultatelor. De exemplu, L. Munro argumentează în favoarea utilizării modelului inițiator‑agent în relațiile de familie. În societatea contemporană, părinții sunt în postura de agenți față de copiii lor (care, în acest sens, sunt
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
imperiu ce se dorea mondial. Succesul politicii raison d’Etat a Franței a constat tocmai în faptul că a reușit să slăbească în foarte mare măsură Sfântul Imperiu Roman - și Spania, odată cu el. Acest lucru a constituit însă ulterior un stimul pentru regele Ludovic al XIV-lea, animat de dorința de a controla centrul Europei. Pacea de la Utrecht (1713) În urma semnării în 1713, la Utrecht, a păcii care a încheiat războiul spaniol de succesiune (1701-1713), sistemul internațional suferă din nou o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
terapie intervine prin tehnici și metode specifice: atenție flotantă, asociații libere, interpretări ce au ca scop eliminarea tensiunilor interioare, prin conștientizarea și prin realizarea transferului terapeutic . Abordarea comportamentalistă (reprezentanți: J.B. Watson, G. Mead) analizează comportamentul individual în relația sa cu stimuli externi - exogeni. Acest model terapeutic este înțeles ca un proces de învățare deductivă. Se pleacă de la fapte, se ignoră cauzele și se aplică teoriile învățării în actul terapeutic. Acest demers se axează pe reorientarea conduitei, ignorând conflictele și dinamica lor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
A + Se plasează pe o poziție de superioritate sau încearcă să cucerească membrii grupului prin glume și istorioare comice Se separă de grup S Se uită absorbit în documente în timp ce ceilalți discută sau se uită pe geam ori la alți stimuli care nu au legătură cu procesul de grup. Modul de eșantionare a comportamentelor ce vor fi observate. În funcție de obiectivul urmărit, există mai multe modalități de codare și selectare a comportamentelor observate. Bakeman (2000) amintește trei asemenea modalități: evaluarea globală a
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
locul său de muncă. Învățarea, reținerea și transferul a ceea ce s-a predat, în activitatea cotidiană a adultului, sunt influențate în mod direct de corespondența dintre elementele programului și cadrul de lucru, predarea de principii generale și nu specifice, variabilitatea stimulilor și condițiile specifice pentru exersarea sarcinilor de învățare. Sau altfel spus, modul în care am proiectat programul (ce va fi învățat, metodele utilizate, resursele și constrângerile inerente), caracteristicile cursantului (nevoi, experiență anterioară, abilități, motivație, stil de gândire) și mediul de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
stocarea informațiilor și reactualizarea informațiilor stocate (Pitariu, 2000). Putem constata că observația și achiziția de informații sunt operații cognitive complexe, fără a fi necesară trecerea în revistă a diverselor teorii ale procesării informațiilor. Operațiile de organizare a percepțiilor, sistematizare a stimulilor, memorare și judecată joacă un rol crucial în activitatea de evaluare corectă a performanțelor. De exemplu, un supervizor bărbat care apreciază performanțele unei femei în sarcini specifice își poate spune sieși „Nu e rău pentru o femeie.” Această afirmație ne
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
alege între diferite variante de semnalizare (vizuale, auditive, tactile, etc.). În luarea unei decizii de proiectare trebuie luați în considerare doi factori: avantajul relativ al unei modalități senzoriale asupra alteia, în funcție de scopul echipamentului (un exemplu: timpul de reacție la diferiți stimuli); cerințele existente deja asupra canalelor senzoriale. Avansul tehnologiei și complexitatea tot mai mare a sistemelor tehnice a făcut necesară reproiectarea unor dispozitive de afișare care să țină cont de specificul și limitele utilizatorilor. Astfel optimizarea dispozitivelor de afișare și control
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
de prelucrare vor conduce la luarea unei decizii urmate de cea mai potrivită acțiune asupra echipamentelor. În cazul sarcinilor repetitive, decizia este practic predeterminată. Acesta este cazul proceselor de muncă mecanizate și automatizate, în care omul se întâlnește cu aceeași stimuli care îi semnalizează evoluția activității sale. În cazul sarcinilor mai puțin structurate și nepredictibile, capacitățile intelectuale ale omului sunt mai mult utilizate. În acest caz, pe lângă acuratețea informațiilor de la intrare, un rol important îl au experiența, pregătirea profesională și aptitudinile
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
angajaților este necesar să înțelegem natura sunetului. Sunetul este o formă de energie fizică creată de obiectele care vibrează. Aceste vibrații se transmit sub forma unor „valuri” de presiune crescută sau scăzută care iradiază de la suprafața obiectului. Aceste „valuri” constituie stimuli fizici pentru urechea noastră. Dimensiunile fizice ale sunetului (Moldovan-Scholz, 2000): frecvența (numărul de cicluri de vibrații produse într-o secundă). În general, la om plaja auditivă (suprafața de audibilitatea) se înscrie între 16 și 16.000 Hz (cicluri/s). În
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]