734 matches
-
permis... Pot să-ți propun o cafea la Inter? Încă derutat, Mihai surîde și saltă ușor din umeri, într-un gest ce se vrea aprobator. În Piața Kogălniceanu, din cauza unui șir de troleibuze, mașina oprește în fața aprozarului, chiar lîngă o stivă imensă de varză, peste care tronează cîțiva dovleci mari, albi, ca un însemn al toamnei. Mîna femeii se ridică de pe volan și atinge brațul lui Mihai: Aș vrea să nu-mi propui... nimic! Sînt sigură că nu te-aș refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dimpotrivă! Dar nu vreau! Inima lui Mihai zvîcnește puternic, tocmai în tîmplă, iar bubuiturile repetate fac să-l doară capul, parcă l-ar fi aruncat cineva, de cîteva ori, de-un perete. Fața gravă a femeii, de o parte și stiva cu varză în cealaltă, la egală distanță, smulg din el un hohot de rîs amar, înecat în buzele mușcate puternic. La Inter, de la portar și pînă la chelner, toți sînt amabili cu Doris. Cu cîțiva, ce nu par a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spălat vreun păcat. Pentru că-și zicea că nu-l are. Dar și-l dorea! Să aibă ce ispăși... El nu bea și, la întoarcerea de la serviciu, ori după un moment ca acela cînd a mers o oră, ori două printre stivele de conserve, nu se poate defula în fața paharului. Căci, în definitiv, cumulul de asemenea situații trebuie să se reverse undeva: fotbal, amor, pocher, băutură... Crîșmele de la intersecțiile de străzi își au, în fond, o rațiune, cei mari știu de ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu reproduceri din muzeele mari ale lumii: Metropolitan, Luvru, Vatican. Parcă niciodată mai mult ca acum nu i se pare mai adevărată afirmația lui Nietzsche, care spune că avem arta pentru ca realul să nu ne sufoce. Ora de ședere printre stivele de lăzi cu sticle goale din magazin și-o trece încercînd să-și închipuie cum va fi arătat rochia pictată de Modigliani pentru prietena sa. Întors acasă, fierbe laptele și pune masa pentru cînd se vor trezi copiii. Ana revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de la țară undeva În oraș, unde seriful să nu poată emite pretenții de jurisdicție. Pe 31 dans cu Chick Nadel, un patron de bar care făcea afaceri cu electrocasnice furate, la Moonglow Lounge. Un raid ad hoc: Chick avea o stivă de radiouri manglite. Un pont despre tipii care prăduiseră camionul: se pitiseră În San Diego și n-avea cum să-i aducă În jurisdicția LAPD. În schimb, l-a săltat pe Chick: primirea cu bună știință a unor bunuri furate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întîlnirii. Prudență maximă. Hilda frămînta niște batiste de hîrtie. Bud văzu o lanternă pe un capăt de masă. O Înhăță și alergă afară. Afară, la camera anexă. Un interstițiu Între temelie și zid. Abia putea pătrunde. Coborî și intră. Pămînt, stive de lemne, un sac de iută lung drept În față. Mirosuri: de putrefacție și de naftalină. TÎrîș pe coate pînă la sac - mirosul de naftalină și de putreziciune deveniră tot mai puternice. Lovi sacul și văzu cum explodează un cuib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spre casa de marcaj. White nu-l scăpa din ochi pe Vachss. Un fulger metalic sub masă, ridicîndu-se. Ed Îl trase pe White la podea. Kikey și Vincennes scoaseră pistoalele. Foc Încrucișat - șase gloanțe. Vitrina se spulberă. Kikey lovi o stivă de conserve. Strigăte, panică generalizată, focuri trase orbește. Vachss trăgea nebunește spre ușă. Un bătrîn căzu la podea, scuipînd sînge. White se ridică și Începu să tragă după o țintă În mișcare - Vachss se retrăgea spre bucătărie. Un pistol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
satisfacția lui, care preia totul și desfășoară cu voluptate lecția despre aprinderea "focului-stăpînului". Are pe el paltonul și căciula, patul pe care stă e în fața sobei la un pas distanță și, aplecîndu-se, gura sobei îi cade sub mână. Construiește o stivă cubică, cu un grătar de surcele de brad și, în timp ce o face, explică fiecare gest, ca și cum ne-am afla în fața unei demonstrații esențiale, din care nu trebuie pierdut nimic pentru a avea cheia reușitei finale. Surâdem toți, și el surâde
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și, în timp ce o face, explică fiecare gest, ca și cum ne-am afla în fața unei demonstrații esențiale, din care nu trebuie pierdut nimic pentru a avea cheia reușitei finale. Surâdem toți, și el surâde vorbind și aprinde hârtie după hârtie strecurînd-o sub stivă și agitînd-o necontenit pentru "a enerva" focul. E un joc straniu, în care simți că încearcă - ca în tot ce face - mântuirea unui gest de proza profanului și a nesemnificativului, pentru că "vedeți? Simt că soba e aici pentru mâna mea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
20 km din Freiburg) este pe alocuri surprinzător de asemănător cu cel spre Păltiniș; aceeași șosea urcător-serpen-tinată, aceleași deschideri vaste către văi și povârnișuri, aceleași perdele de brazi, același cer lipsit de echivoc. Todtnauberg e un sat de munte, cu stive de lemne frumos așezate în fața fiecărei case, rânduit de o parte și alta a drumului, în fundul văii, și cu cei doi versanți superb deschiși și pierzîndu-se în zare. În partea de sus a versantului din dreapta drumului, cum urci, camuflată pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a dus "timpul acela". Ieșim afară și, în piața domului, prima vitrină de care dau cu ochii este a unei formidabile fromagerie specializate numai în brânzeturi de capră. Cenușii, negre sau de culoarea tabacului, în vitrină se înalță turnuri și stive de rondouri de brânză veche, unele de mărimea unei farfurioare, altele abia cât o monedă: Bonton de Culotte se numesc, Hosenknopffle. Îmi vine în minte Horia Bernea care mânca așa ceva în sudul Franței, ca acompaniament ideal la vinul roșu. Brânză
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
culcare și că acestea îl urmează, ca dâra unui reactor, oriunde s-ar afla în casă. Ele se desfășoară mai întîi, vast, pe rafturile care acoperă în întregime peretele din spatele fotoliului în care intelectualul nostru stă așezat la birou. Alte stive de cărți, de obicei în dezordine, se află chiar pe birou, altele, pe jos, în jurul biroului sau peste tot, de jur-împrejurul camerei. Pentru că nu poate să ia cărțile cu el când iese în lume*, de câte ori are prilejul ― și un interviu fil-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Monica. Am fost programată pentru o analiză și mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai înainte. Știți cumva unde se fac analize?" Tânărul ascultă politicos, scoțând capul când pe o parte, când pe alta a stivei de cartoane pe care o ține în brațe. Îi răspunde Monicăi că el a livrat portocale și că, din păcate, nu o poate ajuta. "Monica, zic, cuprins brusc de o bănuială, aveți la dumneavoastră o convocare cu ora programării?" Monica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un bărbat care să aibă roți, spuse Trix furioasă. Așa că l-am cunoscut pe Paul, iar el livrează pește și i se permite să folosească duba după orele de program. Evident, imaginea lui Trix cea strălucitoare și cochetă lângă o stivă de pește a provocat convulsii printre cei din birou. Stau în față, lângă șofer, protestă ea fără succes. Nu în spate, cu peștele. Dar ceilalți prieteni ai tăi? întrebă Kelvin. Le-am dat papucii. Oh, cum o fi să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Încăperi, atît de elegantă odinioară cînd era goală, cu ușa cu geamuri care dădea spre balcon, cu lambriurile care dispăruseră de mult Îndărătul rafturilor bibliotecilor ce ocupau trei pereți din patru, care biblioteci Începeau să dispară la rîndul lor Îndărătul stivelor de cărți pe care un arhitect le-ar fi comparat cu pereții falși: de ce cumpărase cele paisprezece volume ale Istoriei literaturii engleze publicate de Universitatea Oxford, și cele zece volume legate, cîntărind trei kilograme fiecare, dintr-o Weltgeschichte publicată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
așa de mult să i se ofere o mașină de scris: toate mașinile lui de scris, și Dumnezeu știe că avusese destule, și le cumpărsse Întotdeauna singur. Nici unei femei nu-i dăduse vreodată prin minte o astfel de idee. Așezase stivă pe masa lui de lucru mai multe manuale de instrucțiuni și cărți tehnice de reparat mașini vechi, precum și un interviu În care Sartre declara că avea oroare de mașinile de scris, recunoscînd totodată că sexualitatea motiva acea oroare. Un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
convenit să fie numit un avans confortabil, adjectivul „confortabil“ fiind mai degrabă deplasat, fără a mai pune la socoteală că e un anglicism. Din pat, François ar fi putut Întinde mîna ca să apuce unul din ziarele care se Înghesuiau În stivă lîngă lampă de la plecarea lui Delphine. Continua să cumpere ziare În fiecare zi dar nu le citea. Le frunzărea iute, mulțumindu-se să recunoască În treacăt adjective și substantive, mereu aceleași, atentate, masacre, deșeuri radioactive, criză, corupție, foamete, război. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înainte! Nu uitați de cărțile de rugăciuni!“. Fiecare dintre copii Își avea propria carte de rugăciuni legată În piele, modele luxoase la care tata avea comisioane substanțiale. Puneam toate cărțile de rugăciuni pe colțul șemineului din sufragerie, iar eu comparam stiva aceea cu un zgîrie-nori, un cuvînt care se potrivește mai bine, Într-adevăr, unor cărți de rugăciuni decît unor imobile. Predica era Întotdeauna unul din momentele importante. Surorile mele și cu mine aveam un orator favorit, abatele Delval. Ne venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
modestă participare la ameliorarea revistei Înainte ca ea să suscite invidii și să fie scoasă la vînzare. Seara În care tata, care trebuia să termine viitorul număr, mi-a cerut să-i dau o mînă de ajutor alegînd dintr-o stivă de noutăți 3-4 titluri care Îmi plăceau și aducîndu-i rapid niște prezentări de vreo douăzeci de rînduri, am Înțeles ce simțiseră poate Racine și Boileau cînd aflaseră că Ludovic al XIV-lea le dădea sarcina să scrie istoria domniei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
De pe urma porumbului rămâne o imensă cantitate de coceni. Americanii îl pasc cu vitele, la noi, țăranii, îl taie fir cu fir, îl fac snopi și-l păstreză cu grijă pentru hrana vitelor. Trecem prin localitatea Peoria. În curtea unui garaj, stive mari de cauciucuri, încă bune, își așteaptă clienții la prețuri ce desfid orice concurență. Răscolesc și cumpăr două bucăți, cu care am ajuns până în țară. Trecem apoi prin mica și cocheta localitate Mahomet fără să pot afla dacă în localitate
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
În vedere că, din clipa În care pășim În dormitorul principal, e clar ca lumina zilei că Linda și Michael n-au nici o intenție să se mute ca să ne facă nouă loc. Romanele de doi bani ale Lindei sînt așezate stivă pe raftul de cărți, pantofii ei sînt aliniați pe podea, iar pe spătarul fotoliului din colț sînt drapate cîteva șaluri de cașmir. Cu toate astea, deschid ușile șifonierului și, așa după cum mă așteptam, e plin pînă la refuz cu hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acela pe care i-l va da ea. Focul trosnește și-i usucă pielea, ea îl dezbracă de haine, iar el nici nu se mai miră că se află într-un loc cald, prăfuit, cu urcioare de alamă și o stivă de vreascuri îngrămădite lângă un perete. Afară, furtuna își face de cap, iar în peșteră mâinile ei mici se încolăcesc pe penisul lui și-l împing pe podea într-o zvârcolire confuză de picioare. Potopul mătură totul în cale; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zilei. Cei doi se ridică, închid ușa și îl lasă singur. Curând, începe să se simtă foarte obosit, incredibil de obosit, se tolănește pe un charpai și adoarme buștean. Pagină separată Pran visează un ținut făcut din chapati aranjate în stivă și lapte covăsit, populat de fete legume, cu degete de okra și sânii ca niște vinete, cu priviri obraznice, ochii verzi, de culoarea boabelor de mazăre. Relațiile lor cu el sunt confuze dar minunate, iar felurile de mâncare se succed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
clară de demarcație. Gloanțele lui aveau scopul să le amintească prevederile legii. Repetați după mine. După zece minute sau cam așa ceva, generalul dădu ordin de retragere. Când se întoarse la masă, vulturii și ulii dădeau târcoale. Morții erau așezați în stive de-a lungul pereților de la Jallianwala Bagh. Fântâna, aflată într-un colț, era plină de ele. Când s-a lăsat întunericul, rudele care veniseră să-și caute morții au fost atacate de șacali și câini sălbatici. Fiind instaurată legea marțială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ochilor îmbrăcând obrajii și acoperind foarte bine abdomenul, iar pe membre până la genunchi și jarete și chiar mai jos. Cojocul are cusătura lânii încheiată și este format din șuvițe caracterizate prin următoarele elemente specifice: forma prismatică; aspect exterior de râuri, stive și pătrate, mai rar se întâlnește formă de conopidă; aspectul interior al șuvițelor este de regulă clar și semiclar. Fibrele de lână au lungimea medie de 9 cm, cu 89 ondulații / cm liniar și o finețe medie de 2123 µ
Rase autohtone de ovine ş i caprine by Pascal Constantin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91660_a_93181]