2,056 matches
-
e loc de minunare: Avînd doar o proastă pătură conducătoare! Aceasta a fost pacostea, navigînd prin vremuri Conduși arareori neprinși de rele vîrtejuri, Cu boieri stînd în genunchi, pe dușmane preșuri, Pentru domnie licitînd tot mai mari peșcheșuri, Și-au stors poporul, pînă la ultima picătură De lacrimi, pentru sărăcia din bătătură, Ce spera să vină Țepeș sau Cuza la domnie, Alean s-aducă pe plaiurile tale, Românie. O, țară bogată, cu vis captiv în niciodată! Sărăcia poporului fiindu-i pe
LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI (VERSURI) de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346080_a_347409]
-
cum s-a vădit de-atâtea ori. Mai știu că omu-i acea fiară ce cu cruzimea se desfată, în care timp pesemne-și plânge de milî pentru a sa soartă... Iar în asemenea momente cu deznădejde ghiftuite, mă remontează seva stoarsă din spusele-Ți înțelepțite, precum acel Sunt Cel ce sunt care-Ți redă unicitatea. Căci totul este doar prin Tine și-n Tine-și află unitatea! De-aceea, Tată, Te-aș ruga, ca-n spiritu-ndurării Tale, să vezi în mine
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
credința și apartenența lor la Biserica lui Hristos cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se
OFERTĂ DE CARTE (21) IUNIE 2013 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346095_a_347424]
-
acum chiar este o ocazie specială așa că te rog să servești cu plăcere și încredere deplină în calitățile ei reconfortante. - Bravo, este delicioasă și Aglae își umezi din nou buzele în băutura aromată, grasă ca un ulei de măsline virgine, stoarse prin presarea la rece. Căldura degajată de șemineu începu să-și facă simțit efectul. Aglae după gerul de afară deveni relaxată și cât Virgil era la bucătărie să pregătească renumita cafea turcească la nisip, începu să studieze încăperea. Cum celelalte
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului (din ciclul: “Femeia - miracol de contradicții divine”) Să nu mă lași să plec în zori! Mi-e teamă c-o să mă întorc; Că-n roua crudă de pe flori Văd ochii tăi ce lacrimi storc.. Femeia a căzut în genunchi în fața ușii. Se ruga de bărbatul ei de-o viață. Să nu plece. Știa de multă vreme că are o legătură cu o puștoaică, dar și-a zis, în sinea ei, că nu-i decât
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > JURNAL DE BORD, DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 285 din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Jurnal de bord Când stors de vlagă ies din cart Mă plimb agale pe covertă Escale multe ne despart Iar ziua este tot incertă. Apare în jurnal de bord Și cea mai mică întâmplare Spre Polul Sud, spre Polul Nord, Un urs, o focă sau o
JURNAL DE BORD, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356235_a_357564]
-
din 01 august 2011 Toate Articolele Autorului (din ciclul: “Femeia - miracol de contradicții divine”) Să nu mă lași să plec în zori! Mi-e teamă să nu mă întorc; Că-n roua crudă de pe flori Văd ochii tăi ce lacrimi storc. Femeia a căzut în genunchi în fața ușii. Se ruga de bărbatul ei de-o viață. Să nu plece. Știa de multă vreme că are o legătură cu o puștoaică, dar și-a zis, în sinea ei, că nu-i decât
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
că nu mi-a adus nicio poezie. Oare așa să fie? Cine știe? E o enigmă. O taină. - Maestro Eugen Doga https://soundcloud.com/eugen-doga/in-amintirea-mamei Comentarii:- Anisoara Cebotari: Amintirile sunt o alinare a sufletului... O melodie, ce mi-a stors lacrimi de dimineață. Lacrimi de dorul Mamei... Lacrimi de compasiune și condoleanțe pentru Mama Maestrului Eugen Doga -pe doamna Lisaveta, pe care am cunoscut-o.. Scumpe Mame, Fie-Vă Țărâna ușoară!! Dumnezeu să Vă odihnească în pace... - Maria Elisabeth Hotz
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
a estompat lumina și s-au amestecat culorile în această bulboană a timpului e prea mult de atunci, mă gândesc, și număr pe degete anii bufnițele din nuc berzele cocoțate în vârful cerului asfințiturile însângerate dac-aș putea să-mi storc sufletul ca pe-o batistă și să-mi culeg lacrimile înapoi tot n-ar fi destul ca să te adun la un loc într-o singură clipă aici în ținuturile acestea sufocate de liniște unde n-au mai rămas decât ruinile
EURIDICE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369997_a_371326]
-
Sub stropii de ploaie ce-or curge pe noi, Să-ți lași privirea topită să mă pătrundă, Apoi să murim sub verdele crud amândoi. Prelinși să ne scurgem prin ploaia de bine, Mă ia în brațe, iubite, mă strânge, mă stoarce De dragul ce-ți port și-apoi, alături de tine, Prin tremurul codrului, mă țese și toarce. Umple-mi cu gustul verde de codru dorința, Mă leagănă ușor în freamătu-i mocnit și durut, Astâmpără-mi dorul de noi, cutremură-mi ființa, Să
UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370051_a_371380]
-
tu prin mine colinzi, Să-ți sorb fiorii când pieptu-ți sânii mi-apasă, Cu pajiștea udă să tremur când tu mă cuprinzi. S-atingem cerul cu clocotul din valsul iubirii, Să curgem din extazuri astrale lacrimi fierbinți, Să ne-așezăm, storși de vlagă, pe pragul menirii Și peste al timpului verde hotar, muri-vom sfârșiți. Spre alte lumi îți voi cuprinde în suflet cărarea, Și-am să te leg cu fiori peste ființa-mi în zbucium, Spre fericire calea plângă-ne
UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370051_a_371380]
-
scurma talentu’ Că i-e mari poieți. Scriu literatura În limba iengleză Dar vin din Caracal Și-s căzuți în freza. Bat câmpii pe câmpuri Intră-n politică Și-apoi după gratii Prinși cu-ocaua mică! Pe la tribunale Lacrimi grele storc Fiincă porcul râma Și râma nu porc... Când fac o greșeală Nu este nimica Acolo e voe Că e Romanica! ALIONA - Muzică George și Daniel din nou la microfon! Daniel: George, dacă tot ai menționat mai sus de „râma și
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
Și-ți jur că mai frumoasă-ar fi Povestea dintre noi. Prin amintiri de mă revăd, Lacrimi îmi dau năvală, Din gând să șterg aș vrea să pot Frânturi de-odinioară. Sunt amintiri ce urlă-n noi Secându-ne ființa, Storcându-ne pe amândoi, Lăsând doar neputința. Aș vrea în timp să mă întorc, Dar fără să mă doară, Prin amintiri ce-au rupt din noi, Iar astăzi ne doboară. Să-ți intru-n gând aș vrea să pot Și să
NASCUT DIN DORUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370635_a_371964]
-
curg prin ființă, Tăcerii tale grai să-i dau, Să scapi de neputință . Și în trecut de aș putea Să intru furișată, Foc zilelor de iad aș da Căci ne-au ucis odată. Trecutul însă ne-a zdrobit Și-a stors din noi puterea, Canon pentru păcate azi În noi urlă tăcerea. Regrete mii ne fierb mocnit, Ne doare și-nceputul, Of, Doamne, un soare de-aș găsi Să lumine trecutul. Acum închei căci e târziu, Iar sufletul mă doare, Povestea
NASCUT DIN DORUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370635_a_371964]
-
ieri. În lumea lor e atât de cald. Am creeat atâtea stele cu ochii minții, pe urmă m-am agățat de câte o rază de lumină și am dansat. Am dansat mult, atât de mult, până când am început să pictez. Storceam câte o lacrimă de foc din ochii stelelor mele și pictam flori galbene, atât de galbene, că totul în jurul meu părea un rug aprins. Când vâlvătaia părea să erupă, o scânteie mi-a atins mâna. Era o fată. Niciodată nu
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
de politică postdecembristă au urmărit cu prioritate îmbogățirea lor prin această îndeletnicire eminamente omenească, care - cel puțin pe aceste meleaguri - se vădește într-atât de avidă de componentele fundamentale ale umanului (rațiune, omenie, cinste, măsură), încât în majoritatea cazurilor îi stoarce ca pe niște lămâi pe cei ce o îmbrățișează și apoi îi azvârle la lada de gunoi a istoriei. Ion Iliescu este cel mai potrivit exemplu în acest sens. În deceniul cârmuirii sale de tristă amintire, el s-a arătat
POLITICA ROMÂNEASCĂ – O SURSĂ INEPUIZABILĂ DE RUŞINE ŞI INDIGNARE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369734_a_371063]
-
SÂNGE Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Strămoșii noștrii plâng cu sânge Când văd că prostii ne tămâie, Iar viața noastră bâlbâie Și lanțul sărăciei strânge! Durerea inima îmi frânge Și storși de vlaga, ca lămâe, Strămoșii noștrii plâng cu sânge, Când văd că prostii ne tămâie! Iar noua inima ne plânge, Că azi ne-au oferit pe tavă O cupă plină cu otravă Și lanțul sărăciei strânge... Strămoșii noștrii plâng cu
STRĂMOŞII NOŞTRII PLÂNG CU SÂNGE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353263_a_354592]
-
de valoare găsesc case primitoare. Ocaziile sunt în măsură de a exemplifica o regăsire afectivă după un lung șir de ani. Incomparabila cântăreață lirică mondială, Virginia Zeani e un spirit și un glas brodate din rădăcinile adâncilor haruri ce au stors cerneala din călimări, criticilor dintotdeauna. Era o ascunsă mustrare a timpului, pentru că începusem a ne îndepărta de maestră și a ne uita valorile. Niciodată, însă, nerecunoștința nu se poate ghemui definitiv într-un popor, ci izbucnește, mai curând sau mai
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
ieși din sală la 12 și 20 ,si râzând?!’’ ‘’Dar, tu ce credeai?!’’-am întrebat-o.’’ Lasă, dragă , ce credeam eu?... Ce credeau cei care te-au băgat în ședința asta ...Credeau că ai să-ți rupi gâtul, si sa stoarcă C.S.M.-ului lămâia că te-a transferat fără acordul lor...Că e i voiau să aducă pe altcineva...’’ m-a informat pe nerăsuflate. ’’Uite că s-au înșelat...Nu și-au găsit omul...’’ am bravat eu, surprinsă de cele auzite
CUM TE TREZESTI CU... BUBE-N CAP ...IN STATUL NOSTRU DE DREPT de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353500_a_354829]
-
Acasa > Versuri > Iubire > AMPRENTAT CU TINE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1630 din 18 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Voci întinse la maximum, elastice și sfidătoare îmi cocoloșesc inima acrindu-mi creierul pe care-l storc - ! -, ca pe o lămâie verde oprindu-i amintirile ce curg precum izvorul hrănind durerea, ucigând setea ciopârțind pietrele-ochii eternității când frica mi se inelează pe fiecare deget nu-mi lua mâna să-ți strivești sărutul pe ea ia-mi fiecare
AMPRENTAT CU TINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352907_a_354236]
-
este în mare suferință, nu are nici vigoarea verii, nici auriul sau roșcatul pur al toamnei, ci pare mai degrabă un amestec bolnăvicios de culori ce trec una într-alta palide, pe care o ființă rea și potrivnică le-a stors de vlagă și strălucire. O impresie de forță, siguranță și protecție ne-o oferă gardul mânăstirii alcătuit din piatră solidă, cu acoperiș de culoare roșie și cu chipuri de sfinți pictate pe zid. Porțile sunt larg deschise, pătrundem într-un
TOAMNĂ LA MÂNĂSTIREA CRASNA, JUDEŢUL PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354462_a_355791]
-
li s-a spus clar că nu au ce căuta pe drumuri pe o asemenea vreme! O femeie gravidă a născut în tren cu nașul pe post de moașă! Ei, dacă murea era știre adevărată! Cool! Așa, însă, nimic de stors! Mediatic. Telenovelistic și isteric. * Iată și o știre de știre! Demisul și-a trimis cei 8 kamikaze prezidențiali într-o misiune sinucigașă. Cu Funebriu în frunte vor salva clanul? O ultimă încercare a pușcăriabilului de a-și salva pielea. După
TABLETA DE WEEKEND (54): NINGE IARĂ, PESTE ŢARĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353826_a_355155]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ECLEZIAST Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1251 din 04 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Deșertăciune-i cuvântul deșertăciune tăcerea și-ntreg pământul ce-mi stoarce puterea Deșertăciune-i tăcerea deșertăciune-i chiar pasul ce-mi ia mângâierea dar lasă popasul Deșertăciune-i chiar pasul și-ntreg pământul cu dusul și rămasul deșertăciune-i cuvântul Deșertăciune-i tăcerea mă saltă căderea Costel Zăgan, CEZEISME II Referință
ECLEZIAST de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354052_a_355381]
-
-au închipuit hotar pe vecie, în hotar și-au încremenit numele, pe când cântecul de unire al lui Fuego, pe aripi zboară, iar zborul e liber să aspire la eternitate! Aflat la Chișinău, spre vremea rămasului bun al iernii ce-și storcea puterile în gerurile ultimelor zile de februarie ale lui 2015, artistul unirii, Fuego, a fost invitat la Radio „Vocea Basarabiei”, în compania Mariei Stoianov și a academicianului Nicolae Dabija, cântăreața și poetul înstelării culturii basarabene cu aurul conștiințelor lor artistice
FUEGO, ARTISTUL UNIRII, LA RADIO VOCEA BASARABIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353208_a_354537]
-
Era Irina. O mare bucurie a inundat sufletele tuturor și ropote de aplauze s-au năpustit în urechile copiilor care erau agitați neștiind ce se întâmplă. Apoi, liniște. Un glas puternic, o orchestă veselă au pornit a cânta muzică populară, storcând lacrimi din ochii asistenței. Timpul a trecut repede. Obosită, Lăcrămioara a adormit. Când s-au întors acasă era deja noapte. Pe Lăcrămioara o deranja doar scârțâitul pantofilor noi ai tatălui său. Poate că numerele de la circ o făcuseră să vadă
BUCURIILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352649_a_353978]