611 matches
-
denumești, așadar, un reprezentant al casei Fabia Herculeus sau Tirynthius, ca epitet stereotip 353, implica, pe lângă recunoașterea unei vechimi și a unei noblețe mai degrabă unice decât rare a celor din familia Fabia, și a unei valori spirituale cu tentă stoică, la care am făcut trimitere când am vorbit despre Brutus. Anumite note spirituale se repetă de mai multe ori în opera lui Ovidiu, pentru a sublinia o anumită profunzime în gândire și o atitudine înălțătoare, pe care nu suntem dispuși
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
într-adevăr, tu erai demn nu de a însoți, ci de a lua inițiativa, nu de a primi, ci de a da un exemplu". Iată expus în puține rânduri, crezul, ca să spunem așa, filosofic, al lui Maximus, un crez anticipăm stoic, destul de asemănător cu cel al lui Augustus (care, însă, se dorea a fi combătut): în tot ceea ce face, Maximus nu încearcă decât să nu comită erori; se complace în integritate și îndatoriri. Potrivit lui Maximus, virtutea nu trebuie să fie recompensată
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Cfr. GIULIO GIANNELLI, La repubblica romana, Milano Vallardi, 1944, p. 33. 348 Conform lui Ovidiu, se pare că, printr-o etimologie fantastică analogă, și Circus Maximus s-ar referi la cognomen Maximus al domus Fabia. 349 WADE C. STEPHENS, Two stoic heroes in the Metamorphoses: Hercules and Ulysses, în "Ovidiana" cit., p. 273-282. 350 SENECA, De const.sap., 2, 1, citat de WADE C. STEPHENS, op. cit., p. 273. 351 Cfr. V. USSANI, op. cit., p. 373. 352 A se vedea supra, p.
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
doi, fără-ncetare/drum prea vesel, drum prea trist/răpind ochiul din izvoare/din sclipiri de ametist// ... mai exist? nu mai exist?” - Răpind ochiul din izvoare). În calea timpului poezia este o armă tăioasă, ce se vrea înnobilată de reflecția stoică și dăruirea artistică („Încărunțit de gând/ să locuiești într-un cuvânt/ palat princiar/ cu ferestre de azur/ să auzi de demult/stele tremurând/prelungul zăpezilor/clinchet pur// cuvântul/sabie vremii/să lunece-n / oțelită lumină/pe-ale lumii/lunge milenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
Iată forme de indiferență întâlnite în mod curent de când există umanitate pe Pământ. Întrebarea rămâne: la ce fel de indiferență ne gândim când o considerăm pe aceasta repugnabilă? În niciun caz la cea propusă și promovată cu asiduitate în modelul stoic de moralitate. Apatia stoică reprezintă o condiție pentru atingerea înțelepciunii, a stării de seninătate a spiritului și de liniște a sufletului: cine ascultă rațiunea ordonatoare a Universului și înțelege necesitatea lucrurilor supunându-se rămâne indiferent față de tot ceea ce ar distruge
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
întâlnite în mod curent de când există umanitate pe Pământ. Întrebarea rămâne: la ce fel de indiferență ne gândim când o considerăm pe aceasta repugnabilă? În niciun caz la cea propusă și promovată cu asiduitate în modelul stoic de moralitate. Apatia stoică reprezintă o condiție pentru atingerea înțelepciunii, a stării de seninătate a spiritului și de liniște a sufletului: cine ascultă rațiunea ordonatoare a Universului și înțelege necesitatea lucrurilor supunându-se rămâne indiferent față de tot ceea ce ar distruge armonia lumii. Indiferența în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tăria caracterului. El obișnuia să spună că omul nu trebuie să lucreze "la întâmplare", adică fără să aibă în vedere mereu binele ca scop: "îndreaptă scopul tău final numai și numai la binele public" (Cartea a XII-a, 20). Filosoful stoic roman nu ezita să spună răspicat că "tăria de a duce o viață fericită" își are temelia chiar în sufletul omului de caracter: "puterea aceasta [morală] are dreptul să se arate nepăsătoare numai față de lucruri într-adevăr indiferente (s.n.) (Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
chiar în sufletul omului de caracter: "puterea aceasta [morală] are dreptul să se arate nepăsătoare numai față de lucruri într-adevăr indiferente (s.n.) (Cartea a XI-a, 16). Mai mult, parcă dorind să accentueze sensul esențialmente etic al detașării și indiferenței stoice, el afirmă: "Nu te dezgusta, nu lăsa să-ți scadă zelul și curajul, dacă nu reușești pe deplin să îndeplinești toate proiectele tale..." (Cartea a V-a, 9). În fine, drumul spre indiferența și apatia stoică presupune scoaterea la iveală
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al detașării și indiferenței stoice, el afirmă: "Nu te dezgusta, nu lăsa să-ți scadă zelul și curajul, dacă nu reușești pe deplin să îndeplinești toate proiectele tale..." (Cartea a V-a, 9). În fine, drumul spre indiferența și apatia stoică presupune scoaterea la iveală în persoana omului moral a unui set de calități ce stau în puterea omenească: "fii deschis, onest, harnic, nelacom după plăceri; mulțumit cu destinul tău, cumpătat, binevoitor, generos, simplu, serios și mărinimos" (Cartea a V-a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
modelul preferat, deși poate fi acceptat] și o viat] social] care și-ar propune s] se ghideze dup] acest principiu într-un mediu laic. Viața unui c]lug]r, în special a unui arhant, un filosof-ascet, care prin practicile sale stoice a atins o stare „aproape omniscient]”, devine standardul normativ pentru mirean, care ar trebui s] se nasc] c]lug]r în urm]toarea viat] pentru a atinge acea glorioas] eliberare final] (moksha), reprezentând sfârșitul existenței Jaina. În consecinț], datoriile unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asemenea, putem considera ideea înl]tur]rii valorilor asociate denumirilor ca fiind expresia unui scepticism pur. Prin această, teoria lui Lao Tzi se aseam]n] cu cea a lui Zhuang Tzi. Budiștii interpreteaz] textul în virtutea monismului mistic și justificând resemnarea stoic], așa cum se observ] în natură metafizic] a lui Buddha. Exist] și alte interpret]ri posibile. Cert este c] Daode-jing afirm] pur și simplu c] nici un enunț al unei metode nu poate fi eficace în permanent], deoarece nu poate preciza coerent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
istoriei (Rom. 14,7), care se va manifesta în toat] m]reția să (1 Cor. 15,24; 15,50). Iubirea reprezint] piatră să de temelie. Caracteristicile iubirii sunt prezentate la 1 Corinteni 13, care se aseam]n] oarecum unei diatribe stoice, dar al c]rei spirit este diferit. Iisus constituie modelul pentru acest pasaj. Sfanțul Apostol Pavel nu citeaz] în mod direct evenimente din viața Sa, presupunând c] acestea sunt cunoscute ascult]torilor și cititorilor din referirile scurte cu privire la nașterea, înv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sensul s]u primar, adic] a cunoaște principiile generale relevante, cât este conștiința faptului c], de acum, aceasta i se subordoneaz].) O strategie asem]n]toare celei Socratice este adoptat] de majoritatea succesorilor s]i, desi doar cei din curentul stoic au fost tentați s] asocieze strict viața bun] cu procesele raționale. Pentru Platon și Aristotel, utilizarea rațiunii este necesar], dar nu suficient], pentru a tr]i viața dup] principiul arete. Într-adev]r, ei accentueaz] faptul c] nu toate acțiunile permit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi fost de acord cu aceast] modificare a poziției sale. În mod alternativ, el ar fi oferit un model diferit de raționament, care ar include cumva deciziile instantanee, dup] cum se pare c] au f]cut și stoicii; înțeleptul stoic, dac] a existat vreodat], ar ști, în orice situație, ce trebuie s] fac]. În orice caz, toți succesorii lui Socrate - chiar și Epicur, cel aflat în c]utarea pl]cerii - au fost dispuși s] accepte dou] dintre argumentele sale de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prezentarea decalogului lui Moise și prin revelația oferit] indivizilor prin utilizarea conștiinței lor. Prima din seria acestor perspective își are originile parțial în perioada presocratic] a filosofiei grecești și a fost familiar] autorilor de la începutul Evului Mediu, sub forma doctrinei stoice conform c]reia toate procesele sunt guvernate de rațiunea cosmic] (logos) și dreptul (nomos) este ceea ce acest principiu rațional universal dicteaz] pentru diferitele sfere de activitate. Aceast] idee a fost în general combinat] cu alte dou] idei, care, luate împreun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și, astfel, interconexiunea - tuturor lucrurilor era o tem] central]. Aceast] tem] a dat naștere unei abord]ri diferite: spre deosebire de Aristotel care a încercat s] identifice elementul dinstinctiv al unei naturi pentru a o caracteriza (metod] care sublinia diferențele dintre lucruri), stoicii vedeau în natură uman] o parte a ordinii naturale. Ei au p]strat totuși accentul pus de Aristotel pe importantă rațiunii în ființele umane, deoarece cosmologia lor plasa ordinea rațional] în centrul tuturor lucrurilor. Rațiunea uman] era astfel o scânteie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu trebuie s] facem - este spiritul și rațiunea omului înțelept, ea este normă a ceea ce este drept și nedrept.” (Legile, I, vi) Dac] aceast] formulare este esența dreptului natural ciceronian, ea este liber] de orice atașament semnificativ fâț] de metafizica stoic] sau platonician]: f]r] s] implice deci nici un atașament semnificativ fâț] de existența unei „ordini normative naturale” cel puțin în sensul c] implic] mai mult decat faptele naturii umane deja identificate. Aceast] concluzie este în contrast pronunțat cu unele interpret
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestei tradiții, conotațiile termenului aparțin mai degrab] domeniului legal decât celui moral. Așa cum arăt] Stephen Buckle în capitolul 13 intitulat „Dreptul Natural”, r]d]cinile conceptului de „drepturi ale omului” se afl] în doctrina dreptului natural. Grecii, în special filosofii stoici, recunoșteau posibilitatea că legile umane efective s] fie nedrepte. Ei au constatat c] legile variau de la o regiune la alta și au concluzionat c] astfel de legi existente - legi ale convenției - ar putea fi puse în opoziție cu o lege
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ultim ; e totodată instanță călăuzitoare, pedagog al intelectului în progresul spiritual și în cunoașterea contemplativă. De abia sub acest element non-uman stă ierarhia propriu-zisă a ființei umane cu al său vîrf și element rector : intelect sau inimă, nous platonician, hegemonikon stoic, kardia sau cor în tradiția biblică, sirr (secretul sau misterul ființei) în sufism, buddhi = intelectul și inima profundă ca sălaș al lui Brahma, în hinduism. Plutarh vorbea despre sufletul adevărat, superior sufletului de care sîntem în mod curent conștienți la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
căutării lui. își folosește talentul literar pentru a crea un limbaj de depășire care, marcîndu-și în diferite chipuri propria insuficiență, se construiește ca demers mobilizator spre întîlnirea personală, transformatoare cu un logos viu. A deveni cetățean al universului, după modelul stoic, înseamnă, potrivit lui Philon Alexandrinul, nu numai a asuma cu egală disponibilitate a sufletului întregul univers sensibil, ci și a te expatria din el pentru a te stabili în domeniul universalului, în lumea inteligibilă și a dobîndi participarea la Unu, prietenia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (c) NICOLAE STOICA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL EDITURA JUNIMEA IASI 2014 Cuprins Amploarea suferințelor produse de nazism 7 Instituții
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (c) NICOLAE STOICA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL EDITURA JUNIMEA IASI 2014 Cuprins Amploarea suferințelor produse de nazism 7 Instituții și inițiative pentru asigurarea unui sistem de securitate colectivă, pentru menținerea și
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (c) NICOLAE STOICA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA NICOLAE STOICA MAREA DRAMĂ A ISTORIEI UNIVERSALE: AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL EDITURA JUNIMEA IASI 2014 Cuprins Amploarea suferințelor produse de nazism 7 Instituții și inițiative pentru asigurarea unui sistem de securitate colectivă, pentru menținerea și organizarea păcii 11 Avertismente conform cărora revizuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
surprinzătoare seninătate, amară și surâzătoare totodată. Cufundat în melancolia mea de adolescent, am fost cuprins subit de o bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici suflet naiv, mergea cu fruntea sus, prin ținutul acela plat, rece și șters, pe care-l iubea totuși, numindu-l „patrie”. Părea invulnerabil. O fracțiune de secundă, inima mea a bătut parcă în același ritm cu a lui, învingând
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
două orientări, cea de universalizare totală a persoanei, și cea de contextualizare în roluri specifice: persoana ca desprinsă de roluri și instituții și persoana ca personaj. Aceste două orientări se află împreună în dreptul roman, dar prima este emfatizată de influența stoică, în timp ce a doua este mai veche și originară. Afirmația egalității juridice a tuturor oamenilor, pentru simplul fapt că sunt oameni, nu este sigur tipică dreptului roman.” În practica romană termenul de „imagine” avea un sens amplu polisemantic. Astfel, „imago” semnifica
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]