620 matches
-
de bombardament suportată de britanici. În plus, germanii au făcut o diferență clară între comportament și morală. La fel ca și în cazul Japoniei, în Germania nu au izbucnit revolte care să ceară capitularea, iar muncitorii germani au menținut cu stoicism producția industrială la cele mai înalte niveluri posibile. Numeroși germani, în special femei și copii, au fost evacuați din orașe în ultimele faze ale războiului. O parte dintre muncitorii germani a fost înlocuită de prizonieri sau de prizonierii din lagărele
Bombardamentele strategice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312615_a_313944]
-
lor organizație era „Hlinkova garda” (Garda lui Hlinka). Fasciștii slovaci erau reprezentați în guvern de premierul Vojtech Tuka și ministrul de interne Alexander Mach. Cele două facțiuni erau unite în principal de anticomunismul lor declarat. Populația Slovaciei a suportat cu stoicism regimul lui Tiso, în condițiile de relativă prosperitate din țară, comparativ cu restul Europei distrusă de război. La scurtă vreme după proclamarea independenței, guvernul slovac a promovat o serie de legi împotriva celor 88.951 de evrei slovaci, cât stabilise
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
eforturile de război. Sub conducerea lui Karl Hermann Frank, ministrul de stat pentru Boemia și Moravia, aproximativ 35.000 de muncitori cehi au fost strămutați în Reich la muncă obligatorie. Cea mai mare parte a populației cehe a suportat cu stoicism ocupația germană până în ultimele luni ale războiului, când mii de cetățeni ai protectoratului s-au implicat în mișcarea de rezistență. Pentru cehii protectoratului, ocuparea țării de către germani a fost o perioadă de opresiune brutală, care a fost și mai dureroasă
Protectoratul Boemiei și Moraviei () [Corola-website/Science/311242_a_312571]
-
reprezintă de fapt majoritatea oamenilor, nu există posibilitate de salvare din nesfârșitul ciclu sumbru al morții și reîncarnărilor ("Roata vieții"), în care cerurile se alternează cu întunericul subpământean. La grecii antici dominau numeroase și diverse concepții escatologice. Doctrinele cosmologice ale stoicismului, de exemplu, concepeau existența lumii ca o repetiție ciclică a diverselor epoci, la sfârșitul căreia cosmosul va exploda, reducând materia la ""logos""-ul originar din care ordinea s-ar regenera. În mod asemănător s-ar regenera și sufletul omenesc, el
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
Gəncə], au fost întâmpinați de furia locuitorilor. Același lucru s-a întâmplat și când oștirile dușmane au asediat capitala Șirvanșahilor, Șamaxı. Conform celor relatate de un contemporan, șamahenii au declarat: „De sabie oricum nu scapi, mai bine să rezistăm cu stoicism, în cel mai rău caz să murim cu onoare”. Mongolii au suportat o pierdere însemnată cauzată de șamaheni și numai după multe zile de asediu, pana cand apărătorii au fost aduși la istovire, armatele dușmane au reușit să pătrundă în
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
de drepturi "naturale" ale omului s-a impus doar ca o idee seculară. Iluminismul nu avea altă posibilitate de acțiune. Ideea de demnitate a omului a fost adusă în creștinism, crede Schnädelbach, prin altoirea târzie a acestuia cu elemente de stoicism și tradiție iudaică. Al doilea defect ține de reprezentarea credinței și a speranței în strânsă legătură cu sângele, cu suferința fizică extremă pe cruce. Din nou, Paul este cel acuzat. El ar fi mutat centrul de greutate al credinței de la
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia. Neoplatonismul Literatura creștină Istorii literare Studii
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]
-
că mama sa s-a sinucis; artista minoră nu reușise să intre în lumea ale cărei porți se deschiseseră larg pentru el. Acest contrast îi dă prima idee de a scrie „Rugăciuni împlinite”. Succesul îl ajută totuși să suporte cu stoicism drama; scrie în continuare, călătorește, face proiecte. Scriitorul este filmat, premiat, invitat în saloane și la evenimentele timpului, adulat de public și recunoscut pe stradă. Un statut măgulitor care, în primă instanță, nu îi displace deloc și pe care de
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
timpului și oamenilor de cultură (filosofilor, literaților, juriștilor, artiștilor, oamenilor politici) cu scopul de a-i convinge că religia creștină comportă valori în indisolubilă legătură cu marile filosofii ale grecilor, cu cele care cunoscuseră o largă răspândire în lumea greco-romană. Stoicismul, scepticismul, neoplatonismul au căpătat transfigurări, grație părinților bisericii, care au convenit religiei creștine. Oricum ar fi fost, filosofia era pusă în slujba credinței pentru ca aceasta din urmă să devină comprehensibilă, să încapă în explicații care nu resping rațiunea și argumentarea
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
și de a rezista în fața creștinismului, a cărui ofensivă începe, la un moment dat, să fie simțită ca o amenințare la adresa spiritualității elene. În al doilea rând, lumea filosofică elenistică eșuase în a prescrie la modul convingător ceea ce Epicureanismul și Stoicismul speraseră: a-i face pe oameni fericiți. Creștinismul părea să aibă un succes crescând, deci intelectualii păgâni de limbă greacă au fost nevoiți să apeleze la platonism, o filosofie respectată de creștini, pentru a-și putea menține un statut demn
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
în perioada activității sale Academia fiind deja pustiită, în urma căderii Atenei din anul 88, astfel încât Antiochus, la un moment dat singura autoritate în materie de platonism, predă lecții într-un gimnasium, el încercând să apropie platonismul de aristotelism și de stoicism), Aristus (fratele lui Antiochus, conducătorul școlii până în anul 55 î. Hr), Posidonius din Apameia (135-50 î.Hr.), apoi Theomnestus din Naucratis (activ în anul 44 î. Hr), după moartea căruia centrul filosofiei platonice se mută la Alexandria, unde Heraclit din Tyr
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
ca Eudorus, cel împreună cu care asistăm la completarea amalgamului de doctrine existent deja în Academia Medie cu infuzii neopitagoreice. Tot aici, filosoful evreu Filon din Alexandria (20 î.Hr. - 45 d.Hr.) propune, la rândul lui, ideea conform căreia platonismul și stoicismul reprezintă cheia înțelegerii Vechiului Testament. Tot din Alexandria provine și Trasyllos, filosoful de curte al împăratului Tiberius, celebrul editor al textelor platoniciene, cel care propune și împărțirea corpus-ului platonician în nouă tetralogii (clasificare păstrată până azi). Asistăm apoi la
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
al elenismului a fost în cea mai mare măsură Alexandria, unde au apărut noi discipline în domenii specializate (medicina, filologia, matematica, astronomia, științele naturii etc.), în timp ce Atena își menține rolul de centru filosofic, cu apariția de noi curente, ca scepticismul, stoicismul, epicureismul etc., cu o preocupare deosebită pentru aspectele legate de viața interioară și de psihologie. Acest univers cultural se reflectă și în producția artistică, unde se întâlnesc orientări noi: din observația științifică se dezvoltă tendința spre realism, din studiul aspectelor
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
în timp ce Aristotel și-a dezvoltat sistemul său filosofic, politic și moral în cadrul . Scurt timp după aceea au apărut la Atena școala epicureică și cea stoică. La Roma, împăratul și filosoful Marc Aureliu precum și filosoful Seneca erau impregnați în special de stoicism. Propagarea creștinismului în lumea romană a marcat sfârșitul elenismului și a făcut trecerea către epoca medievală. Presocraticii sunt filosofii care au trăit începând de la mijlocul secolului al VII-lea î. Chr. până în epoca lui Socrate, fiind considerați întemeietorii filosofiei europene
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
aprins în mână, strigând: "Caut un Om". Omul, în sensul "Ideilor" platoniciene, nu poate fi găsit, există doar diverși oameni concreți. Krates din Theba, discipol al lui Diogene, propaga arta virtuții și a ascetismului, a făcut trecerea de la cinism către stoicism, fiind învățătorul lui Zenon din Citium. Krates a fost căsătorit cu Hipparchia, una din puținele femei filosoafe din antichitate. Cinismul s-a caracterizat printr-o sfidare a oricărei convenții sau norme sociale. Cinicul pledează pentru o viață naturală, apropiată de
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
și timpul lor de apariție. Influența lor, departe de a se epuiza cu trecerea secolilor, se resimte până în timpurile moderne. În timp ce epicureismul recomandă aspirația spre fericire prin satisfacția rațională a plăcerilor și stăpânirea de sine în viața de fiecare zi, stoicismul combate dependența spiritului de satisfacția trebuințelor individuale, recomandă controlul comportamentului prin rațiune și vede individul ca parte a unei comunități, determinat de propriul destin în acord cu ordinea universală. Propagate prin filosofii greci Panaitios din Rhodos și Poseidonios din Apameia
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
satisfacția trebuințelor individuale, recomandă controlul comportamentului prin rațiune și vede individul ca parte a unei comunități, determinat de propriul destin în acord cu ordinea universală. Propagate prin filosofii greci Panaitios din Rhodos și Poseidonios din Apameia, ideile de bază ale stoicismului au pătruns și în elita romană, atât în epoca republicană, cât și mai târziu în timpul imperiului. În perioada de declin al Republicei, prin Cicero, și în perioada imperială, prin Seneca și împăratul Marc Aureliu, romanii preiau principiile stoice, împreună cu elemente
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
Marc Aureliu, romanii preiau principiile stoice, împreună cu elemente ale altor școli filosofice grecești, scrierile acestora caracterizându-se prin eclectism. Lucretius adoptă sistemul filosofic al lui Epicur, adaptându-l la concepția sa despre viață și la realitățile romane. Filosofia epicureică, concurând stoicismul și alte curente filosofice, a dobândit o largă circulație la romani, care, sătui de războaie și de frământările politice, își doreau o viață mai liniștită. Ca și Cicero, Lucretius are meritul de a fi contribuit la dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
doreau o viață mai liniștită. Ca și Cicero, Lucretius are meritul de a fi contribuit la dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului filosofic în limba latină, dând sensuri noi unor cuvinte mai vechi: "ratio", "corpora prima", "prima elementa", "principia", "primordia rerum" etc. Stoicismul, creat de Zenon din Citium în secolul al IV-lea î.Chr., este o fiolosofie raționalistă, recomandând o viață în conformitate cu legile naturii, pentru a atinge astfel înțelepciunea și fericirea. Filosofia stoică este un întreg coerent, o filosofie sistematică a totalității
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
totul este interconectat într-un lanț cauzal, în acord cu legile naturii]. Un comportament în conformitate cu principiile naturale rezultă în virtute, binele absolut și scopul ultim al vieții, singura rețetă pentru obținerea fericirii. În "prima sa perioadă", în afară de Zenon, reprezentanți ai stoicismului au fost: Din "perioada de mijloc" este de menționat: Epicureismul, școală filosofică numită astfel după numele filosofului Epicur ("Επικουρος", 341 - 270 î.Chr), fondată de acesta la Atena în jurul anului 306 î.Chr., este axat pe căutarea fericirii și a
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
și să explice lucruri din punctul de vedere suprasenzorial al formei, elevul său a preferat să înceapă de la faptele provenite din experiență. Cu excepția acestor trei mari filosofi greci, alte mari școli filosofice grecești cu alți fondatori au fost în antichitate stoicismul, epicurianismul, scepticismul și neoplatonismul. În perioada modernă, (în , „iluminarea”) a fost expresia greacă a iluminismului și a ideilor sale filosofice și politice. Reprezentanți notabili au fost , și . Literatura greacă poate fi împărțită în trei mari categorii corespunzând a trei mari
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
și omeniei față de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au făcut ca el să fie consultat nu numai de filosofi, ci și de Părinții Bisericii și de moraliștii creștini. Sinuciderea către care a fost împins a oferit un model celebru de stoicism în acțiune.
Seneca () [Corola-website/Science/298163_a_299492]
-
și povestiri alese - "Puck of Pook's Hill" (1906) și "Rewards and Fairies" (1910). Ultimul volum conține poemul "If—". În 1995 un sondaj realizat de BBC a stabilit că acesta este poemul favorit în Marea Britanie. Acest îndemn la autocontrol și stoicism este, fără îndoială, cel mai cunoscut poem al lui Kipling. Kipling a continuat să scrie până la începutul anilor 1930, dar într-un ritm mai lent și cu mult mai puțin succes decât înainte. A murit din cauza unui ulcer duodenal perforat
Rudyard Kipling () [Corola-website/Science/298186_a_299515]
-
ca pe propriii săi copii pe cei doi fii avuți de Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenović: Alexandru Ioan Cuza (1862 (unele surse menționează anul 1864) - 1889) și Dimitrie Cuza (1865 - 1888), care s-a sinucis. A împărtășit cu stoicism exilul soțului detronat și, după moartea acestuia la 16 mai 1873, "„i-a păstrat memoria cu o extraordinară devoțiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvânt despre slăbiciuni pe care le cunoștea, le îngăduise și-o spunea cu mândrie - le
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
suedezilor era înfrântă și mândrul lor rege silit să se refugieze umilit în teritoriile periferice ale Imperiului Otoman. O veste îngrozitoare s-a răspândit brusc în rândurile armatei suedeze masate la Poltava. Regele Carol fusese împușcat în picior. Cu un stoicism extraordinar, el a continuat vreme de trei ore să-și conducă oamenii în bătălie, apoi a tăiat cu mâna lui carnea pe care doctorii ezitau să o înlăture - fără să arate că a suferit tot timpul intervenției. Curând a făcut
Carol al XII-lea al Suediei () [Corola-website/Science/318133_a_319462]