633 matches
-
poartă-te frumos cu Mimi...are bani, nu ca mine sau ca voi! Cu asta m-a terminat! Mi-am dat seama că este de partea mea... pe sub masă! Își sprijinea argumentația și cizmulița în piciorul meu, îi suportam cu stoicism greutatea mai ales că îmi trăgea peste țurloaie, când mai exageram puțin! Mă simțeam în largul meu deși căldura localului și gălăgia urcaseră spre limita greu suportabilă odată cu vinul prezent în creierul celor de la alte mese. Edy și Mimi au
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
dispariția lui tragică, dar parcă lipsea ceva din ceea ce se spunea. Mai anul trecut s-a discutat la T.V.R. despre „Detractorii” lui Eminescu. Era un pas înainte privind filonul adevărului în privința vieții de calvar pe care a îndurat-o cu stoicism. Anul acesta, urmărind emisiuni pe diferite canale T.V. În orele dimineții, eram nemulțumit că nu se vorbea nimic despre EL, făuritorul limbii noastre literare. M-a uns la suflet când pe un post am surprins piesa muzicală Eminescu, propagată de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
e sub control și ni se dau asigurări de folosire în deplină siguranță. La imensele pierderi de vieți omenești se adaugă și imense pierderi materiale de sute de miliarde de dolari pe care economia Japoniei o suportă cu calm și stoicism. Bazându-se pe uriașele resurse monetare pe care Japonia le-a acumulat în timp, această țară se va reface. Oricum, încă nu se cunosc toate laturile acestui dezastru, ce va afecta o bună parte a lumii. Sâmbătă, 12 martie 2011
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
nemuritoarele „pile”, pentru sine sau pentru familia sa. Or, la vremurile traversate, la cutumele și moravurile unei societăți tot mai receptivă și mai dependentă, parcă, la/de compromisuri, asemenea conduită echivala cu o excentiricitate virtual perdantă. A suportat însă cu stoicism dezamăgirile sau nedreptățile, care l-au urmărit într-o severă ritmicitate și cărora le-a contrapus cinstea și demnitatea, în relațiile cu oficialitățile de orice fel, plus farmecul personal, bonomia și generozitatea, în raporturile cu cei din jur: colegi, prieteni
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
minimalizeze comportamentul de evitare legat de frică. Pe lîngă reducerea fricii, există alte două probleme care trebuie luate în considerare. Mai întîi, anumite persoane ce suferă de fobii nu evită situațiile de care le este teamă, ci le îndură cu stoicism, resimțind o anxietate ridicată și extrem de neplăcută. Descrierile etiologice mai recente sugerează faptul că aceia care suferă de fobii specifice se tem de anxietate (și de presupusele ei consecințe) la fel de mult precum se tem alții de obiectele fobiei (și de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fără mediere otomană. Știrea a fost primită, totuși, cu multă satisfacție de divanul otoman, de vreme ce "par là îl est quitte des vives sollicitations de la Republique Françoise tendant à armer la Porte contre l'Empereur"110. Totodată, Poartă Otomană suporta, cu stoicism, și presiunile diplomației franceze vizând determinarea ei să atace Rusia. În acele împrejurări, rezistența otomanilor era justificată nu numai de faptul că un război cu Rusia ar fi însemnat, după convingerea lor, și unul cu aliata acesteia, Austria, ci și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Așa cum trupul furniza sufletului mijloacele necesare manifestării sale, în totalitatea sa, și lumea, prin realitățile sale (ordinea și legile), oferea creștinilor posibilitatea să-și exprime natura prin alegerea valorilor conținute într-însa. Motivul dualist al derivației pitagoreico-platonice dezvoltat apoi de stoicism, referitor la aportul sufletului față de trup, este exprimat de ideea sprijinului (sinéchein). Realitățile pământești în reciprocitatea raporturilor dintre creștini și lume erau trăite într-o optică transcendentă, unde perceperea conceptului clasic de patrie, aspect particular al polisului și al raportului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aflat În veșnic stadiu de bruion iar spațiul hartă În mișcare: nu-i de mirare atunci că obiectele În funcție de care timpul și spațiul se produc dau impresia de vitalitate, iar actorului nu-i rămîne decît să se retragă Într-un stoicism local sardonic, cu melancolii trecătoare, mai atent la buletinul meteo decît la fenomenele meteorologice În sine, mai interesați de un manechin decît de femeia “perfectă” În carne și oase și, la o adică, mai ușurat de o masturbare mecanică, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În peisajul literaturii franceze. Nimic nou, dacă ne gîndim la filonul estetizant și la vitalismul sexualist pe care le Îmbrățișează. După 11 septembrie 2001, după intervenția americană din Serbia, Însă, Pascal Quignard este unul dintre scriitorii care, printr-un afișat stoicism aristocratic, ca și prin pesimismul și eleganța oraculară profesate, ocupă un loc aparte În memoria cititorilor francezi. Mai mult, Pascal Quignard, deși fidel convingerii că cel mai mare blestem al umanității este acela de a resimți permanent nevoia redempțiunii - așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mizerabil colorat de vreun incendiu/ cu seratele în tobe, cu misterele în centru! cât să mai evoc pământul unde m-aș întoarce, dacă/ Gura suferind de vorbe aș putea s-o fac să tacă." O glosă eminesciană ne invită la stoicism când e vorba de iubire: "Trăitor într-o morișcă/ Neagă, jură, fă ce vrei./ Fundul văii va fi martor/ Lângă linia ferată/ Lângă sângele femeii/ Risipit în lungul ei." Locul nostalgic, în care soarele a putrezit și în care zidurile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mea moare”, notează, la rîndul său, autorul Sensitivelor 14). La Bacovia, corbul amintește de o viață precară, mărginită, amenințată. Care-i explicația? „Bestiarul corbului”, compus din vechi superstiții, impresionează îndeosebi pe cei neliniștiți, nesiguri de viitorul lor. Nici unul nu împinge stoicismul pînă acolo încît să ia de bună afirmația din Manualul lui Epictet: „Cînd auzi corbul croncănind, nu-ți strica inima, ci zi îndată: pentru mine n-are ce meni a rău; dar pentru corpul meu, pentru averea mea, pentru reputația
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ale lui Flaubert. raționali, dar recurgând la magie sau ocultism. Ambele grupuri erau preocupate de dragoste ca răspuns la acest simț al vidului crepuscular care l-a fascinat pe Flaubert, iar acum o fascina pe Yourcenar. Printre multele varietăți de stoicism era cel al lui Lucrețiu, care stătea în fața vidului fără recuzită și evita orice formă de ocultism. A fost un atomist materialist. Crezul lui, rezumat în marele său poem filosofic De rerum natura (Despre natura lucrurilor) a dezvoltat trei tendințe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
omul ar trebui să se dedice plăcerii o viață de epicurieică. Dar din moment ce plăcerea era o justificare insuficientă pentru existența umană, Lucrețiu a văzut condiția umană ca fiind tragică. De aici deseori citata lui sintagmă "lacrimile lucrurilor" (lacrimae rerum). Dar stoicismul reținut al lui Lucrețiu a fost doar o variantă printre altele. Alți stoici câțiva la fel de elocvenți și apoi influenți erau mai pesimiști în fața morții zeilor, răspunzând cu disperare, consternare și tristețe profundă. În secolul dintre scrisoarea lui Flaubert din 1861
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
an cu Memoriile, E. R. Dodds, pe atunci Profesor Regius de greacă la Universitatea Oxford, a demonstrat cât de puternică fusese tendința irațională pentru grecii clasici, și cât de mult durase aceasta. Crepusculul care îl preocupase pe Flaubert s-a Stoicismul în versiunea sa din secolul al doilea roman a fost în principal religia păgânilor. Prin contrast, gnosticismul a fost în principal o religie creștină. S-a bazat pe credința că puterea răului ar putea fi învinsă prin magie. Totuși, cele
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pe deplin conștientă de multe dintre aceste evoluții în activitatea științifică clasică. Chiar înainte de a emigra în America dispunea de lecturi extinse despre secolul al II-lea, deși nu este pe deplin clar ce anume citise. Cărțile în franceză despre stoicism și gnosticism au fost scrise prin anii '30, cărți de tipul acelora care se găseau pe tarabele de pe cheiurile Senei și în librăriile pariziene pe care le vizita. Apoi, în America a citit și alte cărți din nou majoritatea în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cărți despre diverse forme de păgânism și cărți despre convertirea la creștinism. A citit despre scriitorii stoici și gânditori precum Seneca, Epictet (pe care Hadrian l-a consultat în șopronul unde se retrăgea în adolescență), Eufrate și Empedocle, al căror stoicism s-a bazat pe principiile echilibrului și replierii. Fiecare din aceste răspunsuri stoice la vid au fost diferite; și fiecare a integrat eclectic noțiunile de realizare și fericire, pe care (în cuvintele exponentului lui modern Yourcenar) Hadrian le-ar descrie
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Antinopolis. Hadrian, care nu a avut copii, i-a adoptat drept succesori atât pe Lucius Aelius cât și pe Marcus Aurelius, dar Aelius a murit înaintea lui Hadrian. nu a jucat nici un rol în viața lui Marcus Aurelius; cel mult stoicismul lui l-a devalorizat. Așa cum marii clasiciști au demonstrat în timp ce Yourcenar făcea cercetări și își scria cartea, și așa cum însăși Yourcenar a intuit într-un fel fără să-i citească, singurătatea omenirii era mai degrabă încurajată decât domolită de Eros
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
asemenea camunflaj încât nu se poate susține vina nimănui. Aceasta avea să-l susțină pe Hadrian pe parcursul celor opt ani pe care îi mai avea de trăit (130-138). În timp ce Marcus Aurelius a oferit o versiune mai pură (mai notabilă) a stoicismului, Hadrian a fost cel care a oferit un personaj mai variat. Personalitatea lui Hadrian i-a oferit lui Yourcenar mijloacele de a combina istoria cu erotica. Era timpul pentru un împărat ale cărui trăsături de caracter eroice, organizatorice, vizionare, erotice
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
analele prozei occidentale. Izvoarele ei adevărate includ filosofii greci pe care îi studiase cît timp scria despre Hadrian și diversele personaje renascentiste menționate mai sus, și artiști precum Hieronymus Bosch și Dürer. A filtrat o parte din cunoștințele ei despre stoicismul antic direct prin personajul lui Zenon; a fost influențată de acei conservatori stoici din Imperiul Roman târziu care fuseseră convertiți la creștinism și care atât de des, ca Zenon și Cyprien, preamăreau celibatul lor în forma misoginiei. A asimilat accepțiunea
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
rațiunii imperialiste, prin inculcarea precoce a supunerii? Această inculcare poate fi uneori brutală, violențele profesorilor, de care vom mai vorbi, fiind unul dintre marile simboluri ale acestei "învățări pe propria piele" care n-are nimic de-a face cu un stoicism voluntar; • această explicație, căreia nu-i contestăm valoarea, este totuși cam prea mecanică, chiar reificatoare pentru locuitorii țărilor respective. Fără a nega apăsările socio-istorice și economice, observațiile noastre, alături de alte lucrări, ne îndeamnă să examinăm alte explicații, mai puțin fataliste
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
20 î.e.n. - 50 e.n.), rabin eretic din Alexandria, considerat de ivriți ca cel mai mare gînditor iudeu, a continuat conspirația strămoșilor săi Onias, Iason și Me-nelas, urmărind să contopească într-un singur sistem religios cultul esenilor/geților, mozaismul, platonismul, pitagorismul, stoicismul și misterele religiei grecești iar noua dogmă să fie slujită de preoții ivriți și îmbrățișată de toate civilizațiile din jurul Mediteranei dar nu numai. Dar textele arată clar că a dorit în realitate să impună mozaismul printr-o reinterpretare personală, ca
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
unde (cu ajutorul unor stabilimente discrete și impersonale cum ar fi hotelurile) aparențele puteau fi păstrate cu mai multă ușurință" [p.264, subl.n.]. În tradiția franceză, adulterul nu strică decât rareori căsătoria; de regulă, soțul înșelat își accepta problemă cu stoicism. El își poartă fără dramă faimoasele coarne. Gelozia amoroasă a fost întotdeauna considerată în Franța un defect. Adulterul feminin, calificat de regulă drept "alunecare regresiva", nu are pentru femeia pariziana aceeași conotație. Adulterul se integrează în viață Parizienei că o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a bunului lor trai ori încearcă un adevărat șoc când valorile le sunt puse sub semnul întrebării sau chiar anulate. O altă atitudine comună este acceptarea pasivă a necazurilor. Milioane de oameni îndură mari suferințe, chiar foamea, cu calm și stoicism. Oameni care cred că cel mai bun mod de a face față unei probleme grele este să o îndure în liniște, nici nu vor încerca să rezolve acea problemă. În parte opusă găsim cinismul manifestat unii oameni față de problemele sociale
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
n-avea vechencredințare/ Că ea iubea pe prunci peste măsură/ Ar fi putut să crează că din ură,/ Din vicleșug, din inimă-mpietrită/ Le-a suferit pe toate neclintită.”801 Menirea femeii pare a fi aceea de a îndura, cu stoicism, un destin aproape ingrat, care o deposedează de drepturi elementare și o obligă la o permanentă adeziune față de un soț căruia i se închină ca unei divinități atotputernice: „Cu toate aste, veșnic răbdătoare,/ și-a pus în gând ființa cea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să comandăm, să poruncim și să hotărâm așa cum fac ei.“ Din păcate, societatea nu era pregătită pentru acest tip de manifestări feministe, și cu atât mai puțin pentru schimbări majore în ordinea socială. Comportamentul abuziv al bărbaților era îndurat cu stoicism de femei, deși, de multe ori, în conversații particulare, acestea își exprimau nemulțumirea. În Memoriile doamnei de Motteville, este descrisă o discuție intimă dintre însăși regina Franței și doamna sa de onoare: „...Apoi regina adaugă: «ceea ce a conferit bărbaților superioritate
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]