2,070 matches
-
e baza principală a larșnicilor, sediul rețelei de trafic și tripouri, locul unde își desfac marfa proxeneții și se tipăresc banii falși. Locul distileriilor de flnnx, bîrlogul hoardelor de pirați”. „Dacă vrei cu adevărat aventură, asta a așa ceva sună!”, se strîmbă Oțel. „Nu veți arde gazul de pomană”, fu de acord Colonelul. „Dacă aș fi mai tînăr și aș avea mai puține proteze, ăsta ar fi genul de ocazie pe care n-aș scăpa-o...”. „Ați putea fi Mecanic Șef”, sugeră
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
plânset”, spunea Max Blecher. Ca într-un vis, nimeni nu-și amintea cum a început și de unde, poate cu primul om care a ridicat o hârtie de jos și a pus-o la coșul de gunoi, fără ca nimeni să se strâmbe la el, cine mai știe. Nu se chinuiau nici să explice, nici să dea o definiție fenomenului. Răului, dacă-i spui pe nume, apare, cu binele se întâmplă exact invers. Ca să n-o mai lungesc și s-o spun pe
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
privirea baronul Eustace.M.Joseph era neplăcut surprins de remarca musafirului. - În această casă, angajații sunt respectați, indiferent de statutul social. Sper că veți ține cont de asta, baroane! - Dragul meu văr, doar nu te vei înjosi apreciind o servitoare! strâmbă din nas, Mary Morgan. Eustace își mângâie barbă, gânditor. -Desigur! răspunse cu jumătate de gură. Mătușa Annie o chemase în camera ei, aranjată în nuanțe aprinse, plină de dantele și păpuși îmbrăcate în diferite culori. Alma observase că lady Annie
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
îmbufnată și supărată. - Nu poți fi împotriva tuturor! Ai să ajungi, să nu te mai placă nimeni. Și nu este elegant să spui, mereu, ce gândești! - Ei, și? Mare scofală! O adunătură de prefăcuți și fandosite. începu să-i imite strâmbându-se în fel și chip. - Trebuie, să stăm de vorba serios, doar noi două! Am câteva lucruri să-ți spun. Leon râdea cu poftă, Eduard zâmbea tolerant. Alma se abținea cât putea. Fata avea mare dreptate. Știa, că dacă îi
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
ospăț în cinstea răposaților stăpâni. Odată cu căderea serii demonii se furișară pe la colțurile întunecate ale castelului îngrozind musafirii.. Speriați de șicanele diavolilor, boierii își luară trăsurile și fugiră prin noapte spre conacele lor. Dar duhurile rele îi însoțiră rânjind și strâmbându-se la ei pe la răscrucea drumurilor din pădure. Le speriară caii care rupseră hamurile și dispărură în umbrele nopții. Bieții boieri, prăfuiți, cu hainele rupte, zgâriați de mărăcinii din coclaurile prin care-i târâseră dracii, abia către orele dimineții ajunseră
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
cultura umanității. Dacă ar fi după mine, singurul scriitor român contemporan care ar merita cu adevărat să fie promovat și susținut să fie nominalizat la premiul Nobel ar fi Dumitru Radu Popescu. Și am suficiente argumente pentru cei care ar strâmba din nas. Susțin asta pentru că sunt cu adevărat un foarte bun cititor de literatură mare și D. R. Popescu, cu sau fără voia unora, este și va rămâne unul dintre numele excepționale din literatura noastră, așa cum a fost și Fănuș
CARTEA CU PRIETENI- EMILIAN MARCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341424_a_342753]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > ULTIMUL CUVÂNT Autor: Lică Barbu Publicat în: Ediția nr. 947 din 04 august 2013 Toate Articolele Autorului MOTTO: ... Când eram elev mă strâmbam în spatele doamnei învățătoare. Acum, când o întâlnesc, îi sărut mâna. Ce scurtă-i viața! Vă aflați dragii mei, împreună cu imaginația mea, într-o sală de așteptare. Gândiți-vă că ar fi o sală normală, să fie pe un gust comun
ULTIMUL CUVÂNT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342141_a_343470]
-
încetând o clipă ronțăitul. Fane revine în luptă căutând reculegerea în gânduri. O secundă, două ... - Băi, nu mai pot!!...Îl simt în ceafă. Renunț! - abandonă el lupta dărâmând piesele. Mai bătut, și gata! Mă dau predat că altfel mi se strâmbă logica ... Nu înțeleg cum pot să pierd din cauza unor chipsuri?...Ia-ți banii pe pariu și cumpără-ți papuci! Să ai cu ce juca șah mai departe. Bineînțeles, cu alții! Cu mine, în niciun caz ... Uite! Ia-l pe idiotul
ŞAH – PAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/342140_a_343469]
-
-ți mintea și acceptă situația. Oricum, pe mine ca Virgulă nu are cum să mă evite. Sunt doar cea mai importantă în normele gramaticale și fără mine, mă suzați! da' ... - Ei, fleoșc! Adică, noi suntem la liber? După ce că ești și strâmbă mai ești și sucită din condei. - Da' mai taceți odată măzgălitelor! Vă pun Punct la gură și-am terminat toată povestea. - Ce să-ți spun! Vezi să nu ajungi pe la Erată dacă mă trag cu o linie după punctul tău
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
orgolios a lui Mircea Dinutz, dar, mai ales, discretele (și fecundele) sale ambiții, formulate cu mulți ani în urmă (pe ocolite, cum altfel?), pot afirma că Mircea Dinutz avea (și încă mai are ) dorința fierbinte de a îndrepta ce au strâmbat critici „en vogue”, dar cu „nivelul moral” (de care nu se poate lipsi, sub niciun motiv, demersul critic!) cât al broaștei râioase! Deși îl admir mult pe eminescologul Theodor Codreanu și-i prețuiesc noblețea sufletească și acribia profesională de critic-hermeneut
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
am ieșit din cămin pe lângă noi a trecut un taxi. Taximetristul vazandu-ma cum trăgeam de bagaje a întrebat: - Doriți un taxi?..Am zis - De ce nu! Ne-am urcat în taxi și am spus unde vrem să ajungem.. Taximetristul a strâmbat puțin din nas, deoarece era cam aproape, iar el speră că mergem la gară.. Însă dacă tot urcasem nu a avut în cotro.. Când am ajuns am dat un ciubuc bunicel care i-a mai luminat față ... .și după ce am
DESTIN DE FEMEIE.OANA. UN NOU DOMICILIU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342391_a_343720]
-
nu mai privesc înapoi. Doar bătrânele locomotive de pe linia moartă oftează... Ce și-ar mai dori măcar odată să mai tracteze un tren!... Dar toate vagoanele îi întorc spatele... Nici nu mai privesc în urmă... Altele, cu aroganță închipuit academică strâmbară din nas privind de sub gene: „Niște fraieri!” Și poate asta zic și acum, dar vagoanele au acum alt standard de conectare. Sunt înzestrate cu multe opțiuni tehnice... sunt mai deștepte. Au și internet... Nu se mai pot cupla cu locomotivele
LOCOMOTIVA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341595_a_342924]
-
Sunetul 115 La început n-a fost iubirea La început a fost doar haos Eu am crezut că-i un adaos Cu timpul - îndumnezeirea Si-a făcut loc, precum e floarea Ce crește unde nu te-aștepți Să nu fim strâmbi, să fim doar drepți Doar vorbe, eu cred în chemarea Venită din adâncul firii Nainte de-a da glas iubirii. Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 116 De trece timpul sau nu trece Eu nu voi fi înalt și rece Cred
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
a înlăturat proletariatul de la conducerea țării. Eu... ca proletar, vă spun cinstit, mă sculam la ora 9. Gustam o bucată de mușchi țigănesc, beam o gură de vizichi, nu-mi plăcea. Să-l ia dracu’, avea gust de ploșnițe. (Se strâmbă) - Ieșeam din vilă, dată de partid, și mă urcam în limuzina cu șofer, dată tot de partid... și plecam către sediul Comitetului. S-o ia dracu’ de viață. Visam la mai mult. Se uită către icoana Apostolului Iuda) - Să nu
PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340580_a_341909]
-
brazi, Biserica din vis, Calvarul Bisericii de la Ghelari, Biserica lui Toma Necredinciosul , Biserica pribeagă a românilor din Köln, Octombrie la Edinburg, Mănăstirea Tismana așteaptă miracolul Învierii, Paștile Apostolului Andrei - în Dobrogea, Mănăstirea Cocoș, Abația din Cârța, Dulcele sărut de la Mănăstirea Strâmba. La munte, bisericile erau construite din lemn, în special de brad, pe înălțimile munților acolo unde trăiesc ciobanii: Bradul e pentru ei sfânt. Și azi ! Un stâlp între Pământ și Cerul zeilor. Iar când te și nuntești, când te legi
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
Domnișoară Alma, nu vrei să ne cânți ceva la pian? - Copiii trebuie să meargă la culcare, lady Annie. - Lasă, lasă că mai e timp. Te rog, pianul este acolo în colț. - Eu sunt obosită, nu vreau să ascult muzică! se strâmbă Beth. - Stai jos și taci, dragă mea! Ești obositoare și nepoliticoasă, sorbi mătușa din lichior. Fata se conformă vădit nemulțumită. Alma se așeză la pian și clapele prindeau viață sub atingerea degetelor. Acordurile ușoare umpleau încăperea și se răspândeau în
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
că ai primit mesaje noi. Iar când această tăcere deja devenise atât de apăsătoare, încât îți auzeai urechile țiuind, vine primul mesaj. Uraaa, victorie! Strategia ta de recrutare funcționează! Și vine omul la interviu. Pretenții, figuri, pune întrebări, vrea explicații, strâmbă din nas când aude salariul. Tu încerci să-i explici că asta e piața, că economia, criza și așa mai departe. Nimic, omul o ține pe-a lui. Ce oameni... Lacomi și puturoși. În loc să se întrebe ce pot face ei
Cum am dat interviu de angajare cu un robot de resurse (in)umane. După ce m-a pus pe hold, i-am dat următorul feedback () [Corola-blog/BlogPost/337844_a_339173]
-
spui exact ce poți tu să dai, cât poți tu să produci; dialog social există, însă nu poți negocia, în condițiile în care sindicatele știu doar să ceară bani, iar când guvernul le-a pus pe masa rezultatele muncii, au strâmbat din nas și au spus ” întâi mariti-ne salariile și apoi discutăm și de productivitate”; așa nu se poate construi un dialog social. - Vi se pare justificată și realistă dorința sindicatelor că programul de măsuri anticriză să fie reflectat în
IULIAN URBAN SE LUPTA PENTRU O SPECIE NOUA DE PARLAMENTAR. INTERVIU CU SENATORUL DE ILFOV de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344253_a_345582]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LACRIMĂ DE TOAMNĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1737 din 03 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Lacrima iubirii mele a înflorit mărgăritar, Într-o lume care-i strâmbă... dragostea n-are hotar! Dimineața-mi bate-n geam cu-n mănunchi de viorele, Pleoapele zidesc lumina chiar de-s vremurile grele! La amiaz când cerul plânge obosit de întâmplare, Un bujor îmi ține calea să-mi aducă alinare! Curcubeul
LACRIMĂ DE TOAMNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344385_a_345714]
-
că...trebuie s-o începem gospodărește. --Toate sortimentele, speciale pentru dumneavoastră. De prună, una pusă deoparte, de caise și o rezervă de pară... Așa cum vă place. --Auu! plescăi din limbă Firfirică. Adu-le pe toate să le miros! --Băi, flăcăi, strâmbă din nas Dan, sunteți mici, măi! Credeam că aveți gusturi mai rafinate. Domnișoară, te rog, un Giony Walker pentru băieți! Lăsați provincialismele! --De ce, Dane? Dacă băieții vor țuică...interveni Buhăianu. --Nu, nu! sări Firfirică, dacă Dan vrea visichi, bem
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]
-
Acasa > Impact > Libertate > JUDECĂTORUL DE ÎNTUNERIC Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Să nu te-n crezi niciodată în omul cu robă. Ochiul lui absoarbe lumina și-o strâmbă în el, o îndoaie și o contorsionează, încearcă să scoată din ea Dumnezeirea. Cățărat pe o cracă a unui pom care nu a înflorit niciodată, cracă numită sală de judecată, el scrutează viețile oamenilor din interiorul lor, și, încet, încet
JUDECĂTORUL DE ÎNTUNERIC de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343918_a_345247]
-
Sonetul XVIII Nici-o lucrare n-o grăbi, căci trasul De creangă e la fel ca bumernagul: Lovește înapoi obrazul, ochii, rangul... O mână ridicând săltându-ți pasul Poți lua fructul cel copt trecând prin gangul Unei livezi: cel crud îți strâmbă nasul Și gura de acreală ca în ceasul Când gata-i să te strângă ștreangul... Ce încă înainte e de vreme Nu te grăbi s-aduni, căci strepezește, Și sufletul, ce strâns precum un ghem e De amărât, mai mult
SERIA A PATRA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342889_a_344218]
-
că ar putea avea frumusețea exterioară, dar cu siguranță că nu pe cea interioară și mai mult ca sigur că așa se va întâmpla, deoarece nu ar fi avut nici un drept într-un "canon de drept al lumii strâmbe", care strâmbă așa cum e ea și alienată, caută să aibe urmași la fel și pe viitor... societatea... Micuțule, pe cât de mult tot mă-ntreb, Ce viață aiurită te-ar lua acum în piept, Când soarta nemiloasă mama ta ți-a luat, Vicisitudine
MAMĂ DIN ÎNTÂMPLARE...! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343389_a_344718]
-
căruță, am și car.... La stână dacă-ai urca, Brânză, caș, lapte ți-oi da... Nu te pun să faci nimic, Numai țuică în ibric Să mi-o fierbi când m-am trezit, Să am poftă de muncit. Fata a strâmbat din nas, Că mi-l lăsă fără glas. Dar mămuca dumneaei, Din ochi i-aruncă scâteii: - Ce te uiți așa mirată? Ești smintită, dragă fată?! Fecioara cum o aude, Nici o vorbă nu-i răspunde. Cumătra, vădana Stanca... Începu să dea
ÎN ZIUA DE DRAGOBETE, DUPĂ FETE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343503_a_344832]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CÂRPACIUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1587 din 06 mai 2015 Toate Articolele Autorului un vânt perfid înnoadă peste zare covor cu demoni vineți și o sumbră teamă născută de întunecare îi strâmbă chipul toamnei cu o umbră nimic nu strică pătura nătângă ce lumea zgibulită asuprește doar codrul încă are să mai plângă pastel de lacrimi când se desfrunzește lumina alungată se revoltă la pata asta de nerușinare și cârpa o străpunge de pe
CÂRPACIUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344070_a_345399]