12,195 matches
-
alt punct de vedere, îți mai zic că poți să fii prieten apropiat cu literatura - și cu cultura, în general -, sau poți să nu fii prieten cu ea. Asta este, și asta și trebuie să fie, o caracteristică aflată în strânsă legătură cu puterea, cu priceperea și cu preferința fiecăruia dintre noi în parte. Nimeni nu se poate acomoda cu un prieten, decât atunci când își găsește cel mai bine locul în intimitatea sufletului său. Tot la fel se petrece și cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
propriei noastre imperfecțiuni! Spre seară, întorcându-se înapoi acasă, exact cu câteva clipe înainte de a intra în locuință, întâmplarea făcu s-o zărească Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și Împăcare. Totul a Început cu ceva vreme Înainte de Crăciun. Spaima și disperarea puseseră stăpânire pe mine. Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile de iarnă. Numai eu, suflet singuratic, aveam să mă Închid În castelul meu de cleștar și cu inima strânsă, neîmpăcată - urma să aștept trecerea sărbătorilor și intrarea În noul an fără o oază de speranță. Și iată, că durerea sufletului meu a ajuns până la Dumnezeu care - În marea lui iubire pentru semeni - s-a milostivit și mi-a arătat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
până am descoperit casa de marcat, unde am plătit. Până aici neam descurat. Dar unde era ieșirea? Simțeam cum se Învârte totul cu mine, nu mă mai puteam concentra și aproape am țipat la nepoțica mea. Îmbujorată și cu pumnii strânși, și-a făcut loc prin mulțime și am ajuns la ieșire. Oh! Am răsuflat ușurată! Credeam că nu mai scap din vâltoarea ce mă cuprinsese, vâltoare care mă ademenea asemenea unui ochi de apă viclean care vrea să te ducă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care sau pripășit pe la ea. După ce s-a prăpădit soțul ei, un alcoolic incurabil și un scandalagiu pe măsură și a făcut prieteni câinii care săreau gardurile de la vecini și, de asemenea, mai creștea câteva gâini care erau tare Îndrăgite, strânse, adesea, cu duioșie la piept și strigate după nume. Copii n-au avut, așa că se mulțumea cu aceste animale. Din păcate, nu le răsfăța cu prea multă mâncare, ea lucrând cu ziua prin sat ( pe lângă suma negociată i se oferea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
această sfântă licoare deoarece știau că nu aveau de unde să mai facă rost până seara, când se Întorceau acasă. Da, Ano! Am așteptat-o cât am așteptat-o și apoi m-am consolat. Ce puteam să fac?! Răbdam cu dinții strânși, că răbdarea e ruptă din rai. Odată ajunsă acasă, unde crezi că am găsit-o? Dormea cu mâinile sub cap, În capătul viei ( dinspre Veta) de zicea-i că-i prințesa adormită. M-am Întors În ogradă, am scos o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Nu, și gata! Ea îl mai lăsă, dar nu slăbea cu rugăciunea. Era toamnă și avea atâtea de făcut! Păpușoii de curățat, de tăiat și de adus acasă, strugurii de cules, de zdrobit poama, de pregătit butoaiele pentru vin, ceapa strânsă urma să o vândă; dar cât pot face două mâini de femeie? Dimineața pleca de-acasă și se întoarcea spre seară. El o aștepta cu nerăbdare și-i zicea că atunci când ea nu este acasă lui îi este frică de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
simplu vis ce se putea spulbera ca toate visele frumoase în zori de zi. Se întrebau mereu: Acesta să fie oare copilul nostru? La plecarea copiilor din biroul comandantului Ina îi conduse cu ochii, mai ales pe Vișinel, având inima strânsă ca un ghem de emoție, cu sufletul lăcrimat ca orice mamă care acum își adunase toate nădejdile într-un singur buchet. Își găsise oare fiul? Și dacă da, cât de puține lucruri știa despre el! Rafira se mulțumi să-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în cuvintele legiuitorilor tot ceea ce bulibașa le explicase pe înțelesul lor. * Lisandru hotărî să părăsească locurile chiar în dimineața următoare, când Vișinel avea să se despartă de familia sa. Toată șatra îl însoți. În fața casei familiei Georgescu, cu întreaga ființă strânsă ca într-o menghină, Vișinel își îmbrățișă mama în mijlocul drumului. Pe tatăl său nu mai apucă. Lisandru o zorea necontenit pe Rafira să urce în căruță și, când aceasta abia se aburcase, fără să se uite în urmă, cu sufletul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
începu să șiroiască ca dintr-un izvor. Alertat la vederea incidentului Mihăiță veni într-un suflet, întrebând vădit îngrijorat și agitat: - Care a dat, mă, care? Și pentru a demonstra că era gata de luptă cu oricine, își afișă pumnii strânși, deși nu era un bătăuș de profesie. Bănuind că se putea încinge o bătaie în lege între coechipieri, profesorul de educație fizică alergă la locul faptei. Cu greu aplană litigiul, împrăștiindu-i pe beligeranți. Foștii jucători părăsiră terenul mormăind cuvinte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
destinde atmosfera. 5. Consumatorul extaziat. C. Mesaj de militantism: 1. Suporterul convins. 2. Suporterul exigent. 3. Suporterul îndrăgostit. 4. Suporterul fanatic. D. Mesaj de simbioză"68. După cum am afirmat și anterior, mesajele promovate de o campanie de PR sunt în strânsă legătură cu sloganele promovate. În multe dintre campaniile de promovare a unei imagini publice pozitive, sloganele reprezintă o sinteză (esență) a mesajelor care urmează a fi promovate. După ce consilierul PR are deja fixate tipurile de mesaje pe care dorește să
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
fie frig și să se facă Întuneric. Un Întuneric necunoscut, un Întuneric rece, foarte rece, care mă ținea În el și mă Înfiora. Stăteam Încremenit de minute bune, cu capul aplecat În piept, cu mâinile Întinse pe lângă corp și pumnii strânși. Unii sau adunat surprinși În jurul meu („ia uitați-vă, mă, la ăsta ...ce țeapăn stă și ce alb s-a făcut!”), interpretând atitudinea mea ca pe o neînțeleasă curiozitate. Și au rămas cu gurile strâmbe când bruta de Buzat m-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
unde credea ea că se află America și, arătându-i cu mâna, Îi spuse că poate să Înceapă. El Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră degetele străvezii, subțiri și prelungi, Își coborî buzele aprinse spre podul palmei și, cu pleoapele strânse, o sărută apăsat. Apoi, umflându-și obrajii, deschise ochii săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și din palma lui mică plecă o adiere dulce ca o boare, care deveni vântișor și, pe măsură ce Înainta, creștea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i așa? să-i contrazici ori mai știu eu ce...). Înainte să scoată vreun sunet, s-a ridicat În picioare, a făcut o scurtă pauză, și, Îndreptându se din spate, a tras aer În piept și a rostit cu pleoapele strânse, pătruns până-n adâncul ființei: meelaancoliiieeeee. L-a pronunțat aproape cantabil, modulându-și vocea Într-un fel nemaiauzit de mine, insistând asupra vocalelor, pe care le-a rotunjit cu măiestrie, făcând să se audă mult mai bine acel cuvânt, Întâlnit de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ridică și rămase nemișcat, cu bărbia tremurândă și cu obrajii Îmbujorați. Pe mâini și pe față Îi apărură nenumărate umflături roșii, semn că se urzicase rău În cădere. Lacrimile Îi brăzdau fața, dar el continua să stea nemișcat, cu pumnii strânși și cu un sentiment de vină și de rușine contopite pe chip. Se Întâmplă, Însă, ceva uimitor pentru noi: cu mișcări sigure, aproape teatrale, Ana Maria coborî din leagăn și veni foarte aproape de el. Îl privi larg, inundând cu verdele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai mult, cu vocea sugrumată de o mare nemulțumire. Numai că, fără a mai rămâne să asculte, el se desprinse cu iuțeală din locul acela și, Întinzându-și gâtul Înainte, goni speriat la Întâmplare, nemaiuitându-se Înapoi. Alerga cu pumnii strânși, puțin șchiopătat, până când nu mai distinse niciun sunet din vacarmul acela tembel, care-l acaparase cu atâta violență. Ajunse În dreptul unor case furișate În umbră și se opri gâfâind asurzitor. Se așeză pe vine. Nu se auzeau decât bătăile ritmice
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
După un timp, mă uitam, stors de puteri, la movila imensă, ce trona deasupra "mormântului" lui Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O ploaie rece, de toamnă, se repezi violent În urma mea. Soneria bâzâi agasant. Ei sunt mi-am zis Oamenii de la Intervenții! Am alergat Într-un suflet să deschid. Era domnișoara bătrână Paulina. Era Cap de pește-sabie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
A doua zi după cursuri, fetele se întâlniră la Olga acasă. Nu concepeau nici măcar în afara școlii să nu fie împreună. Și nopțile, când dormea fiecare în patul ei, li se păreau a fi prea lungi. Prietenia lor era așa de strânsă încât cele două mame intrară la idei. Bântuia printre fete o boală, se îndrăgosteau una de alta, de parcă ar fi dispărut sămânța băieților. - Nu cumva sunteți lesbiene? o întrebă pe Olga, mama ei. - Doamne, Dumnezeule, că multe mai pot încolți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe data de 14 iulie la orele 24:30. Era de ajuns? Nici ele nu știau. Se consultau în fiecare zi, rememorau unele date importante din materia cerută la marele examen de admitere la școala sanitară și urmăreau cu inima strânsă ghem cum acele ceasornicelor alergau nebunește pe ecran. Timpul curgea fără să le întrebe dacă îi observă trecerea. Doar seara, când aruncau ca din întâmplare ochii pe calendar, își dădeau seama că trebuie decupată fila care se îngălbenise de-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
chinezesc, și înconjurul pământului începe tot cu primul pas. Ina și Alex erau deja porniți pe acest drum... Cu mai multe luni în urmă, Olga se transferase de la chirurgie la ginecologie. Relațiile dintre Ina și Olga, deși nu erau foarte strânse, nu lăsau totuși să se înțeleagă că. undeva, la subsol, se aflau încă multe nedeslușiri. Ina se bucură sincer când Olga îi spuse: - Iată-ne din nou împreună! Timpul curgea ireversibil. Fetele lucrau încă neumbrite de norii care prevestesc uneori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Corina se alesese cu haine impermeabile și hanorac cu glugă îmblănită, iar Dan, în costumul de scafandru, stătea în fiecare seară în barca pneumatică. Corina murea de râs văzându l cum călca rar până pășea în barcă, acolo, cu genunchii strânși, Dan râdea cu poftă și se tot amuzau până când și-au adus aminte de anunț. Din vârful patului Corina îl privea serioasă. — Tu știi ce zi e? — Cea din anunț. — Lasă anunțul acum. Nu-ți amintești deloc? Dan nu își
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
televizor știrile curgeau în altă parte de lume. Mâna Marei tot mai mângâia mâinile doamnei Aurelia. O STAȚIE Ușile se închiseră automat și Delia se trezi în lumina puternică de neon. Cu o mână aranjă cutele celofanului în care stăteau strânse garoafele sugrumate de degetul opozabil. Din difuzor veni anunțul cu stația următoare, iar mâna Deliei se înfășură ca o panglică în jurul barei reci din aliaj. Lumina de neon pătrunse în tunel, dar întunericul n-a biruit-o, doar a acceptat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Însă în zilele care au urmat Zara se simțea tot mai abătut, fără să-și explice de ce și nici de unde venea acea nevoie de a rămâne singur în camera lui cât mai departe de imaginea sa publică. Numele și datele strânse se amestecau în memoria lui, fiecare cu realitatea și cu istoria ei. Toate fișele i se păreau străine, aparținând altui critic. Știa că dacă ar imagina viața lui Raman cartea ar fi falsă, că este posibil ca povestea acestuia să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
susținând că: „principiile morale sunt pentru viață, și nu viața de dragul principiilor morale”. Aflat sub influența unei filosofii a vieții și a unor teorii din domeniul biologiei, Paulsen părăsește formalismul kantian, Înțelegând etica drept o „știință practică despre viață”, În strânsă legătură cu antropologia și psihologia. Argumentul pe care Îl aduce filosoful german: Întrucât cel puțin la Începutul lor, cunoștințele sunt „mijloace pentru scopuri practice”, În etică se află „originea și scopul oricărei filosofii”. În această idee, Paulsen se Întemeiază pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un drept primordial și imprescriptibil a cărui validitate nu decurge dintr-o lege pozitivă. Respectul acestui drept este, dimpotrivă, presupusul și condiția Însăși pentru ca o autoritate oarecare să poată a se afirma ca legitimă”. Giorgio del Vecchio Își Întemeiază argumentarea strânsă, pe adevărul că noțiunea unui „drept natural de egală libertate” a fost enunțată deja dintr-o perioadă istorică foarte veche, și nu ar fi exagerat de a spune că ea izvorăște din conștiința Însăși a omenirii ca o adevărată axiomă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]