1,253 matches
-
lui Anda Îmbrățișându-l. Lumea se răsturnase și se așezase la loc. Dar acum era o lume a bucuriei. * Prezența celor o sută de războinici Bordjighin În fața palatului Ak Sarai provocă o nouă aglomerare atât În piață cât și pe străduțele care duceau spre ea. O patrulă de ieniceri sosi de la palatul Topkapî pentru a vedea ce se Întâmplă. Patrula fu oprită Însă de mongoli, iar semnul șarpelui și al săgeții, pe care aceștia Îl purtau În colțul din dreapta al platoșelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În jurul lui Morovan. Gabriel privea când spre corabie, când spre palat. Când văzu că și al doilea grup de ieniceri urcă la bord, ridică degetele mâinii drepte, arătând semnul patru, apoi semnul doi. Patru Apărători ieșiră din piață, pornind pe străduțele care duceau spre chei. Urmau să se oprească la douăzeci de pași de vas, suficient ca să poată Înțelege ce se discută și care e gradul de pericol. Aproape de Alexandru, unul din Cuceritorii abia sosiți Întrebă pe cineva din linia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl Înfășură și Îl strecură la piept. Își aruncă privirile spre corabie și văzu că pe punte se dădeau lupte. Căpitanul Morovan se era asaltat de trei ieniceri, iar echipajul, risipit, lupta cu puținele arme care erau la Îndemână. De pe străduțele ce dădeau spre mare se auzi zăngănit de arme și, În câteva clipe, În piață intră un grup de războinici În uniforme de ieniceri, dar cu Însemnele flotei de război. Dintre Apărători, nici unul nu se mai afla lângă Pictor. Războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gânduri, procedă exact așa cum prevăzuse antrenamentul Apărătorilor pentru astfel de cazuri. Prinse palma agresorului, Îi Întoarse degetele până la rupere, eliberându-se, și se răsuci brusc pe partea stângă, lovindu-l cu cotul În tâmplă. O luă la fugă pe prima străduță, dar În fața lui apărură alți ieniceri, blocându-i drumul. În spate nu mai avea nici o retragere. - Hei! se auzi un strigăt puternic, care venea parcă de undeva de deasupra lui Alexandru. Pictorul ridică ochii și văzu o sabie aruncată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două buzdugane, pe care le puse la centură. Din locul unde ajunsese putea vedea din nou corabia asaltată de ieniceri. Din câte Își dădu seama, se aflau deja acolo toți cei unsprezece membri ai misiunii. Puntea era liberă, dar de pe străduțele lăturalnice soseau alți ieniceri. Zgomotul de arme Încetă dedesubtul lui, iar Îngerul apăru și el pe acoperiș, aruncând scara. Fără un cuvânt porniră amândoi Într-o goană nebună, sărind de pe o terasă pe alta, până la ultima clădire de lângă chei. Urcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tocmai bine. Omul se prosternă cu fruntea la pământ, cerând să fie ascultat. - Te ascultăm, spuse Amir În turcește. În cuvinte destul de greu găsite din cauza emoției, negustorul descrise o după-amiază În care mulțimea se Îmbulzise În fața palatului, iar apoi pe străduțele din jur se dăduseră lupte. Doi oameni, spunea el, luptaseră cu mai mulți ieniceri care blocau ieșirea spre port. Apoi cei doi urcaseră pe un acoperiș și ajunseseră la o corabie. De pe acel acoperiș căzuse un sul de hârtie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vremea când avea vârsta ta. Să mergem. Calul acela murg, cu șaua neagră, e al tău. Vom vorbi pe drum. Apărătorii moldoveni Își luară rămas bun de la echipajul căpitanului Morovan, care rămânea la Veneția, și săriră În șei. Angelo alese străduțele cele mai puțin circulate și observă că Alexandru căuta cu privirea palatul Frassetti, deși știa că nu are șanse să-l vadă. Nu se aflau pe Canal Grande. Curând ieșiră din oraș și porniră la trap, În direcția Udine. - Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cuceritori n-ar fi dus decât la o inutilă baie de sânge. Ștefănel păși Încet pe culoarul deschis de Cuceritorii răzvrătiți. Privirile lui Înregistrau fiecare chip și fiecare mișcare. Văzu, la colțul din stânga pieței, cum un fals negustor dispare pe străduța ce duce la țărm și, cu simțurile dezvoltate În tabăra Ninja de pe muntele Iga, auzi vâjâitul unei săgeți care pornea spre cartierul grecesc. Iscoadele Apărătorilor transmiteau deja mesajul rebeliunii Cuceritorilor. Știa că, cu cinci zile Înainte, Midhat trimisese un mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi scos iataganul, cel puțin din teamă. Știau cu toții că tânărul din fața lor ucisese o sută de Cuceritori la marginea Deșertului Gobi și Își dovedise puterile magice În confruntarea cu Cei Patru. La marginea pieței, gata să Închidă intrările dinspre străduțele Înguste, se aflau luptătorii lui Midhat. Conducătorul lor se afla Într-o tensiune crescândă, Întrebându-se care ar putea fi soluția de salvare a Marelui Maestru. Ceilalți așteptau ordinul, Încordați, fiindcă imediat după acel ordin nu Îi aștepta decât moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să ne vedem mama și fratele. O invit pe mama să se mute la palat și să locuiască cu mine ca să pot avea grijă de ea, dar ea refuză, preferând să stea unde e, într-o casă liniștită, pe o străduță din spatele Orașului Interzis. Nu insist. Dacă ar locui cu mine, ar trebui să obțină permisiunea de fiecare dată când ar vrea să meargă la cumpărături sau să-și viziteze prietenele. Activitățile ei ar fi limitate la camerele și grădina palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dintre nori și să mângâie pentru ultima oară fața lui nea Mitu. Apoi femeia se duse să azvârle În ceaunele clocotitoare bucățelele de morcov și de păstârnac. Maestrul Foiște și Repetentu aveau parte de un răgaz. Toată dimineața alergaseră pe străduțele cam fără culoare ale orașului capitală de județ ca să facă rost de pe la felurite instituții de actele necesare completării dosarului de suplinitor. Repetentu, prevăzător, luase de acasă o coală cu timbre fiscale - căci știa din urmă cu un an că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pedant, perfect în rol. Privește stânga dreapta, traversează. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE. Sunt toate aici, alături. „Ca la începutul lumii. Dacă ne-am putea privi cu detașare, istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță laterală. Liniște pitică, șerpuind prin curți oblice, orientale. Peste garduri clipește, rar, geana lungă și verde a crengilor. Grădinițe rotunjite, lângă mormane de gunoaie. Tufe țepoase de trandafiri roșii lângă grămezi de cârpe, cutii, pungi. Pitoresc patriarhal, anulând delimitările. Aleea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
instrucțiuni fișe statute, codurile Asociației Exemplare. Din stație, ia autobuzul până la fabrica de pâine. De acolo, călătorul se întoarce vreo sută de metri, cum scrie pe biletul pe care îl ține în mână, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO, închis pentru inventar. Străduță la dreapta, până la blocul vechi, cenușiu. Urcă până la etajul doi, bâjbâie până la comutator. Apasă, se aprinde un bec chior, da, acum își vede pașii. Nu-i decât unul, un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul, se aude soneria, dincolo de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl împăturește, cum cere regula, bilet dus-întors. Dar când coboară din tramvai îl aruncă, nepăsător. Traversează strada, ia autobuzul până la fabrica de pâine. Coboară din autobuz, se întoarce vreo sută de metri, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO. Magazinul e închis: Inventar. Străduța cotește la dreapta. Blocul vechi, cenușiu. Etajul doi. Bâjbâie, cauta comutator, apasă. Se aprinde un filament. Un pas până la apartamentul 8. Apasă butonul. Soneria sună, sunetul năvălește în apartamentul de după ușă. Nimic. Încă o dată. Așteaptă, nici o mișcare. Mai sună o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușă. Nimic. Încă o dată. Așteaptă, nici o mișcare. Mai sună o dată. Pas înapoi, apasă comutatorul, se aprinde filamentul, lumina slabă, abia devezi scara, bara metalică, acoperită cu plastic verde, murdar de atâtea mâini și tocit de vreme. Pipăie prudent, coboară, regăsește străduța, magazinul SCAMPOLO, stația de autobuz, autobuzul, stația de tramvai, tramvaiul. Intoarcerea din aventură. Vinerea ratată, rămâne miercurea următoare. O oră, aplecat peste discul numerelor care formează ruleta lumii.Invârte, o dată, de nouă ori, de șaizeci de ori, numărul refuză dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Noul Hotel Existența era mult mai mic și mai sărăcăcios, și acum, dacă voiai să-l găsești, trebuia să mergi într-unul din orașele acelea mari, unde viața adevărată începe abia după ce se întunecă. Poate New York, poate Havana sau vreo străduță dubioasă a Parisului. Intrarea în Hotelul Existența presupunea să cunoști cuvinte precum tovărășie, chiaroscuro și destin. Presupunea bărbați și femei care te măsurau discret din priviri în hol. Presupunea parfumuri, costume de mătase și piele fierbinte, și toată lumea umbla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
te întorci -, Nancy Mazzucchelli apărea deodată pretutindeni unde întorceam ochii. A început cu întâlnirea aceea de duminică și, ulterior, rar s-a mai întâmplat să treacă o zi fără să dau peste ea la bancă, la poștă sau pe vreo străduță din vecinătate. În cele din urmă, le-am fost prezentat copiilor (Devon și Sam); mamei, Joyce; și artistului de sunet, soțului Jim, lui James Joyce care nu era James Joyce. Dintr-o persoană total străină, M.F.P. a devenit rapid una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
În direcția În care privește ea, aproape că mi se taie respirația. În fața casei noastre așteaptă o mașină superluxoasă absolut uriașă. Vreau să spun de-a dreptul uriașă. E argintie și strălucitoare și Îți sare foarte tare În ochii pe străduța noastră. Adevărul e că cei din casele de peste drum au Început deja să se uite la ea curioși. Și, fără veste, mi se face extrem de frică. Ce fac ? E o lume despre care nu știu absolut nimic. Când stăteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o fi făcut la stânga ? Mă uit pe geam, deja enervată la gândul că poate mă lasă prea departe și clipesc, uimită. Doar nu... Nu se poate să... Ba da, se poate. Mă uit Înmărmurită pe geam. Ne aflăm chiar pe străduța mea. Iar acum oprim chiar În fața casei mele. Pornesc În goană pe scări, aproape scrântindu-mi glezna și mă uit blocată la șofer. — Ellerwood Road, numărul 41, spune cu un gest Înflorit al mâinii. Nu. Nu se poate una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Katie, pe tonul cu care cerți un copil. Nu-ți amintești, tu ai fost cea care mi-a sugerat să mănânc de prânz În altă parte decât de obicei. Ei, și am găsit locul ăsta ușor ciudat, ascuns pe o străduță. Îl recomand tuturor. — E... un restaurant, ce e ? O cafenea ? — Nu chiar, spune meditativă. N-am mai fost niciodată Într-un asemenea loc. Intri și cineva Îți dă o tavă, apoi Îți iei singur mâncarea să te duci și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acasă de la școală. O iau pe Broadway și o cotesc pe un drum lateral, trecând pe lângă tarabe cu poșete contrafăcute, accesorii colorate pentru păr și un tip care cântă la chitară, dar cam aiurea. Curând mă trezesc mergând pe o străduță pietruită superbă, apoi pe alta. De fiecare parte, se află clădiri vechi de cărămidă roșie, cu scări pentru incendiu de sus până jos, cu copaci plantați pe trotuar, și atmosfera devine brusc mult mai cuminte decât cea de pe Broadway. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Tânjeam să te cunosc personal, continuă el. Nu o dată m-am dus la ușa de la culise, în speranța că voi reuși să te zăresc după spectacol. Mulți ani mai târziu, Doamna Mao vizitează aceast moment în vise. Îndrăgostiții stau pe străduța luminată de un șir de vitrine cu mâncare. Supă de tofu, varză dulce și murată, castane, supă din sânge de rață cu tăieței de orez. Își amintește limpede că la colț de stradă un băiat vindea nuci de gingko. Prăjește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vântului de munte face loc unui geamăt stins, iar pâraiele învolburate se strâng, alcătuind un lac liniștit. Într-o seară, ne plimbăm după ce am luat cina la un restaurant. Deodată se aude gălăgie. La câteva străzi mai încolo, pe o străduță laterală, cineva strigă după ajutor. Când ne apropiem, vedem un rus lat în spate care lovește un ricșar slăbuț. Rusul se plânge că omul i-a cerut prea mult drept plată. E multă lume strânsă, dar nimeni nu vorbește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe vârful acoperișului, cuprinzând cu privirea orașul Shanghai și visând la viitorul ei. Îl zărește pe băiatul cu nuci de gingko și aude lozinca lui de vânzare: Xiang-u-xiang-lai-nu-u-nu! Tonul băiatului e plat, monoton. Clar, însă. Vântul de la miezul nopții mătură străduța lungă și întunecată. Băiatul se lasă pe vine în fața tigăii lui cu fundul rotund și ține un mănunchi de lumină. Se vede pe ea însăși în celula din închisoarea națională Qin-Cheng, unde soția vicepreședindelui Liu, Wang Guang-mei, petrece doisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de sentimentalismele tale! Ce Dumnezeu, suntem oameni În toată firea, cu picioarele pe pământ! El Îi aruncă o privire nedumerită, dar tace. Dacă i-ar atrage atenția că gesticulează prea mult și și că vocea ei sună strident pe această străduță unde este aproape la fel de liniște ca În parc, pentru că foarte rar trec mașini, publicul de la concert a plecat de mult, pe intrarea principală, ea i-ar reproșa, ca de obicei, că este convențional și arhaic. Iar Christa Întârzie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]