583 matches
-
fost atât de rapid, încât i s-a părut că nu atinsese pietrișul alb al terasamentului. Două mâni au strâns-o cu putere de coaste, cerul a descris un brusc zigzag, s-a simțit împinsă în vagon. Și, într-o străfulgerare luminoasă, a întrezărit șapca unui lucrător la căile ferate, silueta unui bărbat care, o fracțiune de secundă, s-a profilat contra luminii printre pereții dați la o parte... Înspre amiază, convoiul a traversat Minsk-ul. Prin fumul gros, soarele se învăpăia
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ampla descriere a sistemului ceremonial instituit la curtea regală franceză de la Versailles, E. Pommier (1986, pp. 224-225) scrie: Locuința regelui este acum pregătită pentru etalarea liturghiei regale. Liturghia, prin repetarea ei zilnică, ia locul sărbătorii, care Întrerupe fluxul timpului prin străfulgerări efemere. Numele acestei liturghii este eticheta; este un act de guvernare. Un act prin care regele lasă să se vadă puterea lui, la ore și În zile riguros determinate. Eticheta este imaginea puterii absolute - ea demonstrează că persoana fizică a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
putut infuza mai ușor pe o suprafață literară imensă, ignorând granițele formale între teritoriile prozei, ale dramaticului și chiar ale poeziei. Și totuși, caragialismul este mai mult decât o înșiruire muzeală de blazoane categoriale este un spirit pervaziv revelat prin străfulgerări proustiene într-o lectură intertextuală a literaturii românești, înțeleasă în sensul borgesian de "mare text". O sintagmă, o situație, un gest al personajului, o particularitate a stilului, etc. activează spontan acea memorie culturală ce relaționează instantaneu textul citit de hipotextul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurd la care făpturile lui Urmuz se supun involuntar și inevitabil ca niște păpuși hidoase care mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit sau chiar predestinat. Deși între cele două universuri tipologice asemănările sunt revelabile prin astfel de străfulgerări aproape divinatorii, arheologia textului urmuzian dezvăluie totuși o infralume de esență caragialiană, după cum o dovedesc personajele reductibile la cele câteva tipuri, asupra cărora marele dramaturg și-a pus o inconfundabilă amprentă: amicii, pișicherul politician, pseudosavantul și, ca element supraordonator, prototipul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
afectivă cu inteligență (cu excepția lui Staring at the Sun). Rădăcinile complicatei strategii Desperado cresc din confruntarea a două tehnici narative: pe de o parte avem tehnica prezentului în așteptare (care stă la baza romanului pre-modernist); pe altă parte, avem tehnica străfulgerărilor din trecut, care prind prezentul din urmă. Lecția modernistă îl învață pe autor să se refugieze în Fluxul conștiinței, (dezordinea ființei). Autorul Desperado născocește o ordine ulterioară: el încearcă să explice trecutul împotriva logicii cronologiei, după tiparul, posterior lui, al
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rămâne un mister, într-un roman altfel destul de confortabil. Romanul e agreabil, bine istorisit, cu eroi conturați. Textul își creează o lume a lui. O lume banală, liniștitoare, cât se poate de tradițională. Povestirea fragmentată în episoade, care sunt fiecare străfulgerări de gânduri, se datorează probabil faptului că Lodge a început cu un pumn de nuvele care, la un moment dat, se intersectează oarecum forțat. Pentru un începător e o carte fermecătoare, care învăluie lectorul într-o lume credibilă. * * * Ginger, You
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ales sex), dar până și numele lor se uită cât ai clipi din ochi. Când auzi un nume, trebuie să te gândești îndelung care e istoria lui. Nu întotdeauna izbutești să-ți amintești. Manevra multor Desperado de a alterna scurte străfulgerări e amețitoare și David Lodge e inventiv, dar insuficient de ordonat. Intriga e o harababură. Superficialitatea personajelor, pe care nu le cunoaștem niciodată în profunzime, ne deprimă. Autorul ne captează interesul, dar procedeele lui nu sunt suficiente ca să-l mențină
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
direct amintirea tatălui pe moarte: Era așa de ușor. L-au dus afară să vadă ultima oară grădina. Soarele de toamnă era orbitor. L-au pus binișor jos. Greul era mâhnirea, nu povara. Ceru să fie lăsat acolo. "Stânga-mprejur!" Străfulgerare a ce a fost cândva. Cum să nu-l asculți? Familia se conformează, cu stângăcie. Pe loc repaus. Mergeți. Așteptați înăuntru. Un fleac. L-au privit din casă cât a durat (cel mai greu, ne-au spus apoi) și l-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]